1,581 matches
-
numai ele, mi-au venit în minte în momentul vernisajului meu din mai trecut, de la București. Spre deosebire de reticența-mi oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens carnaval, privea soarele cu ochelari fumurii, ei doi, bruneta și roșcatul, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictură. Precum în mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania și pișcoturile. Ascultînd, mai alaltăieri (cu ce efort!), placa iliesciană cu diviziunea muncii, bla-bla. bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge scuturat, c-o energie ce-ar putea vorba lui De Chirico să pună în mișcare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul, tipografia, notariatul, transportul lucrărilor (cu stresant-aferentele evaluări și asigurări) etc. etc. Iată componentele unui scenariu a cărui regie, dacă ți-a scăpat, ai clacat. Și nu, nu trebuie să clachezi! Pentru că, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de curtezană" am făcut, cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compania sa, în "chilia" de pe Icoanei, rămîn borne luminiscente. Această ființă efervescentă era într-un necontenit recital. În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări, răspundea la telefon, deschidea ușa factorului poștal, punea o bandă cu ancestrale colinde... scria la mașină. Era primul scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci contractă pudibond: plover. Aceeași imensă șansă am avut cunoscîndu-l pe Henry Catargi, pictorul de respirație palladyană, cu al cărui sînge, de altfel, se înrudea. Poate o dată, de două ori, să-l fi văzut în ținută de gală, în vreun vernisaj al Bienalei de la Dalles, în rest, la atelier sau, cu șevaletul în spinare, pe Valea Prahovei, ori aici, în Bucium, în ținută de lucru (într-o astfel de ipostază e și în fotografia prinsă pe peretele atelierului meu din Armeană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi auzit, fenomenul li se pare irelevant. Atît de corecți în ceea ce fac, încît orice abatere de la "interesul" lor artistic li se pare nerozie. Răspund invitației celor trei tineri, Felix Aftene, Zamfira Bârzu, Gabriela Drînceanu și mă aflu în vernisajul expoziției lor de la Cupola, de o încîntătoare originalitate. Iașul e doar o escală în drumul ei spre Veneția și alte orașe de același calibru. Tot ce fac cei trei stă sub semnul unei firești racordări la meridianele lumii. "... există o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-a avut, și el, răstimpul (ducă-se pe pustii!) în care s-a lăfăit aerian-demiurgic? 14 iunie Bătaie fină în ușa atelierului, deschid și, cum mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de rest. de văzut și cît de convingătoare în durată. La ce distanță enormă e acest internaționalizat "new age" față de romantic-desuetele înscenări ale vechilor boeme locale! Așa că gestul junelui care anunța, preventiv, propriul vernisaj ca Eveniment cert nu e decît întîrziatul reflex al acelui benign teribilism ce a dat totuși culoare unei întregi perioade romantice, atît de nostalgic-simpatice. Și atît de definitiv dispărute. Dar dacă expoziția cu care am fost amenințat e, într-adevăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocilor tinere. Aseară, ieșind din clădirea atelierelor din Armeană, pe lîngă mine au trecut cîțiva juni spre atelierele lor de la demisol. Ei bine, toți aveau lipite pe gură benzi izolatoare și doar gîngureau. Era un joc pornit, probabil, dintr-un vernisaj... alternativ, dar mi-a venit să-l convertesc în simbol. Unul descurajant, deocamdată. Pe fondul unei tot mai pronunțate amnezii privind istoria noastră recentă, răspunsul lui François Furet, la întrebarea dacă ceea ce s-a petrecut la noi în decembrie '89
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puterii privind publicațiile. Atingînd în timpul lui Ceaușescu parametri grețos-demențiali. Ei bine, nu. Cu ce credeți că se deschide acest catalog care se dorește a fi un summum al valențelor artei noastre la început de mileniu? Cu fotografiile lui Iliescu, de la vernisaj, flancate de textul oricum lemnos al aceluiași, conținînd inevitabilele constatări prețioase. Aplecat, responsabil-contemplativ, asupra unui cap de ghips, urmașul lui Ceaușescu lasă loc, după umăr, și unui artist fie el și excepționalul pictor Sorin Ilfoveanu încremenit în stimă și respect
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit cavoul excepționalele colecții particulare. Felul în care e prezentat... documentarul dezvăluie fără tăgadă stima respectivului post t.v. pentru ignarii dictatori. Ce să crezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bienala de la Veneția. Unde și ajunge multiplicat conferind imensei săli César un aer de lume nebună. Nu neapărat de legat în cearșafuri albe, ba, dimpotrivă, asumîndu-și chiar amuzată noua-i condiție. Volubilitatea gestuală a sculptorului în momentul celui mai simandicos vernisaj al lumii moderne are în ea ceva din comportamentul dubios-distractiv al proaspătului internat. Ăsta pare a fi monstruos esențializat și traseul artei mondiale în vogă acum. Cu amendamentul absolut obligatoriu că aparent trăsnitul César mai pleca încă de pe o platformă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai mult sau mai puțin extravagante absolut necesare și ele, de vreme ce sub ochii noștri mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni au recurs acum la somptuoasele holuri ale hotelului Europa, voind astfel să-și așeze ultima lor producție ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o reținere structurală pentru spațiile expoziționale improvizate, fiind convins că holurile mai mult sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului. Ce frumos arăta expoziția noastră în fasta seară! Cele două mari holuri, permițînd o adevărată promenadă pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile calde ale plafoanelor, relevînd spectaculos lucrările. Puzderia de lucrări, prezentate juriului, și de data aceasta exigent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile calde ale plafoanelor, relevînd spectaculos lucrările. Puzderia de lucrări, prezentate juriului, și de data aceasta exigent (cu măsură), tolerant (cu aceeași măsură). Prefer să mă mențin doar în ambianța absolut încîntătoare a vernisajului și să-i argumentez puterea de seducție. Asupra unui public de o ținută eclatantă (lăsînd cronicarului de profesie detalierea valorică de rigoare). Observam și altădată cu ocazia inaugurării înseși a colosalului building ce modificare de profil înregistrează acum acest palier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum acest palier al high-life-lui ieșean. Lume bună, într-un cuvînt, de o tinerețe și de o ținută ireproșabile. Mișcîndu-se natural dezinvolt, nemaireținînd nimic din ticurile mizerabile ale înaintașilor lor din comunism. Acestui public i se integrau omogen, în seara vernisajului, expozanții înșiși cei cîțiva onorați maeștri, dar mai cu seamă numeroșii viitori maeștri, unii din ei acum debutanți. Fericită juxtapunere a tuturor acestora la impresionantul număr de lucrări de pictură, sculptură, grafică! Indicînd, acestea, cu pregnanță pulsul actual al artei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ales din cel al incompatibilității, că absența e de-a dreptul benefică. Așa cum, din aproximativ aceleași motive, m-am bucurat și de o altă absență: a unei persoane cu totul neavenite, o aia, înfigîndu-se cu tupeu, an de an, la vernisajele breslei, înmînînd (de ce ea?) plicurile cu premii și primind din partea premiaților (de ce?) deplasatele sărutări de mînă. Fleacuri. Important rămîne tonusul înalt antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a unei persoane cu totul neavenite, o aia, înfigîndu-se cu tupeu, an de an, la vernisajele breslei, înmînînd (de ce ea?) plicurile cu premii și primind din partea premiaților (de ce?) deplasatele sărutări de mînă. Fleacuri. Important rămîne tonusul înalt antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor. De ce nu? A și fost. Ne amintim brusc de suplețea unui Regan. Brusc, pentru că de cîteva luni, mapamondul t.v. e bîntuit e imaginea unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]