13,100 matches
-
Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui. Nu putea merge mai departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-ar fi putut cățăra acolo. Pereții urcau vertical cam cincisprezece metri. Apoi urma un fel de brâu foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut refugia prezumtivul criminal. Dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că nici pe el nu-l încânta să se aventureze în întunericul din măruntaiele munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate chiar mai mult, până ce moșneagul își făcea apariția. Asta însemna să rămână într-un loc descoperit prea mult timp. Putea fi observat chiar de oamenii lui dacă treceau pe acolo. Își ridică privirea în sus. Tulpinile brazilor se ridicau vertical, lipsite de crengi până la cinci, șase metri deasupra capului său. Oricum, cetina nu i-ar fi oferit un camuflaj satisfăcător. Continuă să cerceteze prin preajmă. Ceva mai departe se afla un stejar uriaș al cărui trunchi înfrățit chiar aproape de rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul râpei, punându-și tălpile pe peretele de stâncă. Încet, începu să se ridice ca și cum ar fi pășit pe peretele vertical. În timp ce punea un picior în fața celuilalt, se rezema cu spatele în copac. Apoi, cu o mișcare bruscă își sălta și restul corpului. În câteva minute, acesta dispăru printre crengile pline de frunziș. Inspectorul îl urmă imediat. Nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simtă neputincios. Se sprijini din nou cu spatele de peretele metalic și se ridică, așa cum făcuse mai devreme în încă perea întunecoasă din vale. Simți o durere ascuțită în palmă, chiar în momentul în care reușise să stea în poziție verticală. Își dădu seama că se tăiase în ceva. Pipăi peretele încercând să afle ce îi cauzase durerea. Fundul cutiei metalice fusese întărit cu două profile așezate în cruce. Unul dintre acestea era neîntrerupt de sus până jos, însă celălalt fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
netencuite la exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit. O altă modalitate de a obține o construcție rezistentă din lemn constă în aceea că lemnul finisat superficial, chiar despicat, este secționat la dimensiunile determinate de distanța dintre „amânarii” dispuși vertical în talpa casei și prinși prin întapare în costoroabe. Pentru întaparea lemnului de umplutură se folosea sistemul mai vechi de „șănțuire” a amânarilor, cu toporul, barda și dalta. În funcție de locul ocupat de amânari, „șănțuirea” se făcea pe două sau trei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noaptea În temnița comună din subsolul instituției, În compania unei selecte pleiade de haimanale. Cum probabil veți fi știind, pomenita celulă e celebră În rîndul elementelor criminale pentru caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
venise de la un altul. Un călugăr. - Un călugăr? Cine? Întrebă Dante. În loc de răspuns, bătrânul se aplecă din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri. Unul dintre desene reprezenta o secțiune verticală. - Da... așa l-a imaginat marele Bigarelli... nu cum a fost transformat mai târziu. Priorul Înșfăcă foaia. - Planul acesta e diferit de edificiul real? Cum anume? - Aici, la primul nivel. Zidul acesta continuu. Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un club n-au să mă ajute. Tot ce vor izbuti este să mă dezorganizeze, să mă facă pe de-a-ntregul convențional. Chiar și acum Îmi lipsește În așa hal șira spinării, Încât mă mir că mai stau În poziție verticală. — Oh, dar nu Înțelegi esențialul, Tom, l-a Întrerupt Amory. Aici ți s-au deschis ochii, Într-un chip destul de abrupt, asupra snobismului lumii. Invariabil, Princeton dezvoltă În omul care gândește un simț social. Consideri că tu m-ai Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu se Întunecase. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de peretele casei scării și m-am lăsat în genunchi. Aplecându-mă înainte, am putut să văd bine punctul de suspensie din partea din spate a urechii drepte a lui Hering. Gradul de strângere a ligamentului este întotdeauna mai ridicat și vertical în cazul unei spânzurări decât în cazul unei strangulări. Numai că exista și o a doua urmă, orizontală, chiar sub buclă, care părea să-mi confirme îndoielile. Înainte de a se spânzura singur, Klaus Hering fusese omorât prin strangulare. Am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara vertical, în unghi drept față de chipul său. I-am răspuns: — Liniște. Dar asta pentru că toată lumea își ține răsuflarea. Chiar așa, spuse el și flutură din mână către ziarul din biroul său. Chamberlain a zburat la Bad Godesberg pentru alte negocieri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii: divinitățile imanente prezintă mai puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]