3,592 matches
-
că drept Judecător” (litt. „Judecător de dreptate”) (t.n.). Alte texte îl prezintă pe Dumnezeu la teofania finală, când se va arăta ca Judecător: Wa-y-yagg:ó š"mayim ți:eqÄ k ’Elohm ŠopQ” hó’ (Ps 50/49,6): „Să vestească cerurile dreptatea lui, căci Dumnezeu e Judecător.” (t.n.) ’Elohm ŠopQ” zeh yQšepl we-zeh y"rm (Ps 75,8): „Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înaltă.” (BS) Acest nume nu pune probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste” (BJ); „the Righteous One” (RSV). - În Fp 3,14, Petru vorbește despre Isus numindu-l ho hágios kaì ho díkaios: „Cel Sfânt și Drept.” - Ștefan, în Fp 7,52, spune că profeții au vestit perì tQÎs eleúseÄs to¤ dikaíou, „sosirea Celui-Drept” (BVA) - Isus e numit astfel și în Fp 22,14 când Anania îi spune lui Pavel, după cele petrecute pe drumul Damascului: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce L-a rânduit...” (BVA) Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.2.13. Mântuitor 3.2.2.13.1. ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); „Mântuitorul” (celelalte traduceri românești); „Salvator” (Vg); „le Sauveur” (BJ); „the Saviour” (RSV). Îngerii vestesc pastorilor nașterea lui Isus: hóti etéchthQ hymÄÎn semeron sÄtgr hós estin Christòs kýrios... (Lc 2,11): „...vi s-a nascut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (BVA) La vremea redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
M-ai ademenit, Doamne, și m-am lăsat ademenit; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! Sunt luat în râs ziua întreaga și toți își bat joc de mine! Fiindcă ori de câte ori vorbesc, trebuie sa strig și să vestesc: «Silnicie și pustiire!», așa încât cuvântul Domnului este pentru mine ocara și batjocură în fiecare zi. Și am zis: Nu voi mai aminti de El și nu voi mai vorbi în numele lui. Dar era în inima mea că un foc mistuitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el n-ar fi putut scrie Eseurile! îi plac schimburile verbale, întrecerile oratorice care-i permit creierului să se întreacă cu alte creiere, ideilor să încolțească. Și cine, mă rog ar putea să-i dea replica unui gânditor atât de vestit? La modul ideal, La Boătie, cu atât mai mult cu cât nu mai este Charron, iar mai târziu, Marie de Gournay? Desigur, numai că Montaigne țintește mai sus: el se gândește la marii antici, la gânditorii și filosofii Antichității care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități de existență, creator
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine să amintim din când în când aceste truisme. Rupte unul de celălalt, sufletul și spiritul se atrofiază: nu pot să ființeze decât împreună, iar absența lor nu e altceva decât barbaria, așa cum s-a arătat în timpul pe care-l vestise Curtius. Nici azi nu avem dreptul la chietudine și automulțumire. Dorința și voința omenirii de pace și dreptate nu sunt scutite de împotriviri. Triumful științei și tehnicii e atât de impresionant, încât binele pe care l-ar putea așterne asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a înseninat la un ceas târziu și deșert al vieții, o datorez slujbei mele de editor și entuziasmului comunicativ ai Anei Blandiana și al lui Dan Laurențiu. Aceștia doi, fiecare de partea sa, dar cam în același timp, mi-au vestit venirea între noi a tânărului cu adevărat mare poet. Tot ei doi, de asemenea, fiecare de partea sa, i-au înlesnit primele apariții, respectiv în revistele Amfiteatru și Luceafărul. Prima carte a lui Dan Verona poartă titlul: Se cuvine tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mulți și necăjiți: „Când crucea vieții te doboară/ Pe tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere). Se valorifică în cheia folclorului de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Laphodermiam reditiorum), Armillarie, putregaiul roșu și alți funguși (Masser, The Redesigned Forest, p. 78). Pentru o scurtă descriere a acestor practici, vezi Rachel Carson, Silent Spring, Houghton Mifflin, Boston, 1962, 1987. Carson aprecia pozitiv aceste progrese fiindcă ele păreau să vestească folosirea mijloacelor de control biologice În detrimentul pesticidelor. Efectele negative ale ingineriei forestiere orientate În direcția maximizării producției unilaterale sunt acum simțite În Întreaga lume. După cel de-al doilea război mondial, Japonia a adoptat o strategie de Înlocuire a multora
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și de alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl caute pe veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva turcilor. Încercând să revină la „timpul pierdut”, unde rămăseseră Argu și Militina, Polițion se îndrăgostește pe drum de o altă frumoasă, anume Asârie, „fată a unui popă” dintr-o „cetățuie a împărățâii Endiei”. La diferite „adunări” la
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și Aureliană), provincii neîncetat comunicante prin romanitate și creștinism până târziu, la venirea slavilor. De la Niceta de Remesiana, episcop sud-dunărean cu o activitate de propagator al unui creștinism de factură latină, „minte vestită în lumea creștină a secolelor V și VI” (Ioan G. Coman), au rămas mai multe scrieri cu conținut catehetic (Libelli instructionis, în șase cărți) sau dezbătând felurite aspecte privitoare la oficiere (De vigiliis servorum), la practici creștine (De psalmodiae bono
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
telepatic pe Tom. Pup-o. — Deci lucrurile merg destul de bine? zic. — Draga mea, nici că ar putea să meargă mai bine. Îmi Întîlnește privirea, iar tonul glumeț i-a dispărut. — Serios. O să fim de trei ori cît acum. — Uau. Rumeg vestea preț de cîteva secunde. — O să fim megamiliardari? — S-ar putea, zise el, dînd din cap. Ce cool. De cînd mă știu mi-am dorit să fiu megamiliardară. O să putem construi și un turn, căruia să-i spunem Brandon Tower! — Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
făcut cu intenție. De aceea, mi se pare o oportunitate interesantă de a studia „anarhetipal” succesul noii culturi comuniste, eventuala rezistență, cultura de masă comunistă etc. Pornind de la existența mai multor limbaje În societatea noastră de azi care pretind că vestesc În egală măsură noul, e necesar să vedem cum s-a petrecut despărțirea după comunism. Pe ce temei? Corin spunea mai Înainte că cultura comunistă s-a dezvoltat după un model. Părerea mea este că această cultură nu a avut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
amenințat pe mesagerul care a informat-o că Antoniu s-a căsătorit cu Octavia, Cleopatra își motivează comportamentul în următorul fel: Deși cinstit, nu e niciodată bine Să aduci o veste rea. Cu mii de guri Solia bună să o vestești; cea proastă ’Și dă singură de știre când o simți 13. O agenție de informații nu ar trebui să se ghideze după ideea că nimeni nu ar trebui să fie avertizat în legătură cu evenimente neplăcute până când acestea nu au loc și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil ca prizonieri ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al șaselea sunt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gândirea sau controversele teologice. Însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al șaselea. În Galia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al cincilea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. Însă, odată cu stabilirea definitivă în Galia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin civilizată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva aici decât metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu acesta, reprezentând ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgân și eruditul din Sevilia. Însă, lăsând la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă prin care să ilustreze tema întâlnirii dintre mesajul lui Isus și tradiția culturală elenistică și a plasat-o chiar în centrul acesteia. În Areopag, Pavel rostește un discurs vestindu-l pe Dumnezeu creatorul universului care a vrut ca oamenii să-l caute pe pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței în vederea Judecății de Apoi și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
naivă, prin intermediul unor întâmplări episodice banale. În ciclul Roata cu șapte spițe, o țărancă face tot posibilul, riscându-și viața, ca pușca ascunsă de bărbatul ei, fost gornic, să ajungă la răzvrătiți (Flinta lui Dămian); jertfindu-se, un țăran beteag vestește, buciumând, izbucnirea răzmeriței (Tulnicul lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar mut se zbate cu ultimele puteri pentru a le vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le pună pe fugă (Clopotarul din Rovine). Un aer tragic-elegiac învăluie aceste mici narațiuni, din care speranța dreptății dispare, eroii Transilvaniei murind „pentr-un hoț de împărat”. Atent la amănunte, S. schițează lapidar
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau în regiunile unde locuiau goții, probabil prizonieri ai barbarilor sau descendenți ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
temele tratate de cultura creștină în secolul al VI-lea sînt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gîndirea sau controversele teologice. însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al VI-lea. în Gallia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al V-lea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. însă, o dată cu stabilirea definitivă în Gallia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]