1,712 matches
-
simți buricul pământului și vrei ca senzația să dureze la infinit. Agenții de pariuri, care au câștigat bani grași de pe urma ta, îți aduc o fată. O profesionistă, o semiprofesionistă, o amatoare amețită ea însăși de victorie. I-o tragi în vestiar sau pe bancheta din spate, un loc prea strâmt pentru picioarele tale așa că mai tragi și câte un șut în ferestrele laterale. După asta, când ieși în mulțime, oamenii te înghesuie, roiesc în jurul tău , vor să te atingă și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașină și m-am îndreptat spre casă, întrebându-mă dacă-i voi mărturisi vreodată lui Kay faptul că nu am nici o iubită, fiindcă pentru mine sexul are gust de sânge și rășină și pansament apretat. CAPITOLUL PATRU Am ieșit din vestiare în același timp, la sunetul soneriei de avertizare. Când am deschis ușa, am simțit un puseu de adrenalină. Cu două ore în urmă, mestecasem o friptură în sânge, îi înghițisem sucul, dar scuipasem carnea, iar acum simțeam că transpir sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de umplutură al propriei sale rude. Kay veni între noi doi, punându-și o mână pe umărul fiecăruia. Am ieșit înainte ca Lee să înceapă să plângă de-adevăratelea. • • • Secția University era un alt avanpost al maniei Dalia Neagră. În vestiar era afișată o listă de înscrieri pentru pariuri. Era sub forma unei mese șubrede din fetru și oferea mai multe opțiuni: „Rezolvat - cotă 2 la 1! „Crimă sexuală accidentală - cotă 4 la 1“, „Nerezolvat - cote 1 la 1“, „Iubit(ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl înfățișează pe criminal, care astfel se elimină simbolic din „peisaj“. Cum pistele oferite de scrisoarea morții și de filmul porno erau acum făcute praf, toată lumea a fost de acord că ticălosul nu va fi prins niciodată. La pariurile din vestiar cota pe „Nerezolvat“ ajunsese la paritate: 1 la 1. Thad Green le-a spus lui Russ și căpitanului Jack că Tierney pe data de 5 februarie Horrall are de gând să pună capăt haosului creat de Dalia și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
John Charles Vogel. I-am întins locotenentului declarația și i-am făcut cu ochiul. — Arestați-l! La prânz, am mâncat pe îndelete o friptură imensă după care m-am dus la Secția Centrală și la obișnuită. Pe când mă îndreptam spre vestiare, am auzit un ordin prin interfon: — Domnul polițist Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
femei din Los Angeles, iar eu m-am întors la El Nido, întrebându-mă în continuare cum să procedez cu Ramona. A doua zi m-am întors la serviciu. La sfârșitul programului o echipă de la Poliția Metropolitană mă aștepta la vestiarele de la Newton. M-au prăjit la foc mărunt timp de trei ore. Am intrat în jocul fantezist pe care l-a început Madeleine. Povestea ei era beton armat, iar reputația mea de polițist neîmblânzit m-a ajutat să trec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu merită să-l evit să-l recunosc este că, într-adevăr, ești un foarte mare artist. Urmează-mă, te rog, până în locul pe care, prin ce-ai compus întreaga dumitale viață, meriți să-l vezi!... Ieșiră prin stânga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mare artist. Urmează-mă, te rog, până în locul pe care, prin ce-ai compus întreaga dumitale viață, meriți să-l vezi!... Ieșiră prin stânga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl privi cu tâlc și deschise. - Asta ca să nu spui că nu se întîlnește artist cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu mîinile, urmată de o coadă de păr lung și negru ca un șarpe de apă. A urcat scara din capătul puțin adînc al bazinului, a Înșfăcat un halat flaușat de pe un scaun din apropiere și a dispărut În direcția vestiarelor fără să arunce vreo privire În urmă. Reîncepuse cloncănitul mașinii de tenis, care umplea terenurile pustii. Un bărbat cu tenul deschis la culoare, Îmbrăcat Într-un trening cu sigla Clubului Nautico, juca Împotriva mașinăriei, care fusese programată să-i servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-ntorc la Londra. — Dar tu? Vrei să te-ntorci? — Nu prea. Estrella de Mar e mult mai interesantă decît mi-am imaginat la-nceput. În plus... Cursul de tenis se Întrerupsese pentru masa de prînz, iar jucătorii se Întorceau la vestiare. Crawford se foia pe lîngă mașina de tenis, adunînd mingile Împrăștiate și punîndu-le Înapoi În coșul de alimentare. CÎnd termină, o luă la fugă după jucători, provocîndu-i la un sprint pînă la dușuri. Admirîndu-i energia, eram pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Acolo mergem acum. Știu că o să fii foarte curios - e exact genul tău de femeie... Răsuci cheia În contact și mă invită s-o iau din loc, zîmbind aidoma puștanului agresat și vizionar care jefuise dulapurile colegilor de școală din vestiar, lăsînd În urmă comoara imboldului și-a dorinței. 23 Vino să vezi — Noua ta casă, Charles. Aruncă o privire. Arată bine, este? — Foarte. Ai de gînd să dai spargere și-aici? Numai după ce te instalezi. O să te simți bine aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de automobil pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Le luă și le cîntări În palmă. Cheile Împărăției tale... ale tuturor secretelor lui Bobby Crawford? — Nu, sînt chei de rezervă de la o mașină. Le-am găsit În... vestiar la Clubul Nautico. Le-am Încercat la zeci de mașini, dar nu s-au potrivit la niciuna. Ar trebui să i le dau lui Hennessy. — Păstrează-le - nu se știe cînd o să ai nevoie de ele. Își luă valiza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
avantajul ei. Îi punea pe picior greșit pe negociatori, îi făcea mai candizi decât intenționaseră să fie. Îi spuneau lucruri pe care nu le-ar fi spus unui moderator „adevărat“, ca și cum discuțiile cu ea ar fi fost o repetiție de vestiar. Doar după ce se încheia înțelegerea își realizau că ea era într-adevăr mediatorul. Dar cel mai mare câștig al ei era competiția. Fără să-și dea seama, acei bărbați în costum se luptau să-i capteze atenția. A observat prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o idee. FETIȘCANA: Piesa trebuie oprită la Revoluția franceză. Am fi băut șampanie cu toții și am fi ieșit împreună cu publicul, ne-am fi înghesuit la vestiare.... Zău, ar fi fost amuzant. PRIMUL BĂRBAT: Ba nu! Închipuiți-vă ce-ar fi fost dacă Grubi ar fi apărut din groapă în timp ce noi ne uitam după el în sus. Ia încercați să vi-l imaginați-pe Grubi, ieșind de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
grave. Doctorul Weinberg se afla deja la spital, gata să intre în operație. Aceasta a durat puțin mai mult de o oră și, la final, tânărul medic s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat și a ieșit grăbit din vestiar, nerăbdător să se întoarcă acasă, pentru amânata reîntâlnire cu mama sa. Și, chiar când pășea în hol, a zărit o pacientă dusă pe targă către sala de operație. Era doamna Weinberg. Din câte mi-a spus doctorul, a murit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spre tropice. — Nu mergem atât de departe Încât să conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În Bosfor bat vânturile dinspre Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În curtea fabricii Zamfirescu Îl invidiam că mînca ciocolată În fiecare zi de unde vine apa asta prin grilajul de fier văd furtunul lungit cuminte pe straturile de crini și regina nopții cineva a lăsat anume cișmeaua deschisă susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
hainele distruse pentru că o să mai dureze multă vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit Sophie. Dar a făcut‑o în primul rând pentru ea însăși. Vestiarul sălii de sport, care trăsnește a transpirație și a gaz, trebuie renovat complet. Elevii ultimei clase de liceu nu profită cu nimic din asta, fiindcă renovarea va avea loc abia în vacanță. Domnul Witkowski vrea să‑și retragă copiii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei. Tot eu: ieșind din Încăperea cu bara de nichel, Îndreptându-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
largul meu. Fiindcă eram cumva de-al casei. Tot eu: ieșind din Încăperea cu bara de nichel, Îndreptându-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca o proastă, pe mine mă interesa altceva. Mă uitam după Leac, stătuse cu Adelin pe lângă bar, acum dispăruseră amândoi. Lipseau deja de câteva minute bune, am intrat În panică, am aruncat-o de pe mine pe Viviana, am coborât spre vestiar, am bătut la ușă, erau amândoi Înăuntru, Leac și cu Adelin, hohotind. Nu mi-au zis nimic, mi-au arătat doar oglinda, Îmi mai rămăsese ceva acolo, mai bine de-o linie. Îmi bătea inima al dracului de tare, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de tare, simțeam că mă sufoc. M-am aplecat, am tras repede, cumva mi-a stat În gât, mi s-a făcut greață. Încercam să respir adânc, să mă liniștesc, credeam c-o să-mi treacă. A trebuit să ies din vestiar, mă gândeam să ies și din club, să iau aer. N-am apucat, m-a Înecat un val de vomă amară, l-am Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]