7,993 matches
-
culminat cu o buzunăreală care l-a lăsat fără țigări și fără mărunțiș. Pantalonii lui s-au plimbat de la unul la altul pînă cînd conținutul buzunarelor s-a golit. Pentru că autoritatea cadrelor militare nu și-a făcut Încă simțită prezența, veteranii Își permit din ce În ce mai multe abuzuri. Pe moment, mă străbate o altă spaimă. Mă văd mutilat pe vecie de ticuri bizare. N-o să mai pot trece pe lîngă un pat fără să-i Întind maniacal cearceaful. N-o să mai pot intra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără să-i Întind maniacal cearceaful. N-o să mai pot intra pe vreo ușă fără să bat În ea. N-o să mai pot intra pe vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii. Dar mă tem că toate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor intimidează. Ies cîțiva veterani, se aude și vocea lui Box, răsare dintre ei ca o fiară, e iar În vrie. Stau cu Csabi undeva Într-o parte și Îmi dau seama că ungurul ăsta simpatic poate avea o căutătură destul de urîtă. Box ezită, știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
parte și Îmi dau seama că ungurul ăsta simpatic poate avea o căutătură destul de urîtă. Box ezită, știe că solidaritatea ungurească funcționează al dracului de bine (reflexul psihologic al minorității) și nu e indicat să afle cît de bine funcționează, veteranii Își protejează cu vigilență răcanii de aceeași etnie cu ei. Îi rămîn ochii pe noi și Îmi dau seama că mai tîrziu s-ar putea să ne coste. Pe mine sigur o să mă coste, pentru că o solidaritate românească nu prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu se Întîmplă mai mult de o ticăloșie pe seară, așa că putem respira ușurați pentru moment, deși urmează să urcăm În dormitor și ne așteaptă o noapte Întreagă În care se poate Întîmpla orice. Visul recurent
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There are flies on the windscreen.] PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă, dar e o avalanșă care urcă. Filmul Începe cu un veteran care silește un răcan să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
is everywhere, There are flies on the windscreen.] PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă, dar e o avalanșă care urcă. Filmul Începe cu un veteran care silește un răcan să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu devin violente, povestea se poate tolera. Dar lucrurile iau o Întorsătură violentă, chiar lîngă mine, la locul de fumat. Și, așa cum par să se Întîmple toate În seara asta, se declanșează fără nici o logică. Vine spre noi rînjind un veteran pe care l-am tot văzut că s-a lipit de Box În ultima vreme. E atît de evident că e doar un lingău care se ține aproape de pelican ca să culeagă ce-i cade din cioc, Încît nu prea sperie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu prea sperie pe nimeni. Se apropie de locul de fumat și iese din conul de lumină al lămpii de la intrare. E momentul În care cineva trece iute pe lîngă mine și Îi trage un pumn fulgerător, direct În falcă. Veteranul se dă doi pași Într-o parte și se răstoarnă peste gardul viu, rămîne din el doar o pereche de bocanci mișcîndu-se anemic În tufe. Nu am Înțeles ce s-a Întîmplat și nici de ce. Nici nu are importanță, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e momentul să o Întindem toți. Ceea ce și facem, mai puțin răcanul care l-a pocnit și care se apleacă peste gardul viu și scuipă. Dar treaba asta Îl și costă, pentru că În clipa următoare dinspre dormitor dau buzna trei veterani, ultimul e Box. Bătaia care Începe e brutală, nemaivăzută, și nimeni nu are curaj să intervină. Răcanul le face față Într-o primă fază, apucă să dea și el cîțiva pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet de clasă. Pentru că veteranii nu participă la instrucție, Își găsesc de lucru prin pavilionul scund, de lemn, din flancul dormitorului. După ce reușesc să deschidă ușa, găsesc o sală de recreere care e dotată cu o masă de ping-pong și, Într-un dulap, palete și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scund, de lemn, din flancul dormitorului. După ce reușesc să deschidă ușa, găsesc o sală de recreere care e dotată cu o masă de ping-pong și, Într-un dulap, palete și mingi. Gărăgău e transfigurat. Ar vrea să joace, dar ceilalți veterani nu știu sau nu par dispuși să-i țină companie, așa că vine peste Portocală să-i fure un răcan. — Ia atenție la mine, strigă el foarte serios. Generale, aliniază-i acia pe alee. Bă, care știe să joace ping-pong? Ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orbești. CÎteva clipe, rămîne cu bila În mîna ridicată la nivelul feței, privindu-mă. — Măi, vezi cum e românu’ țigan cînd dă de bine? zice el, atins În mod neașteptat de cuvintele mele. După două zile, se mai adună cîțiva veterani, fiecare i-a șutit cîte un răcan lui Portocală, așa că se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
astfel de Întîlniri, pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă sfaturi, bazîndu-se pe lucrurile pe care le-a Înțeles din scrisori despre cum vine treaba asta cu umilințele pe care le Îndurăm din partea veteranilor, despre uniformele jegoase și mici, despre o mie de alte chestii de care m-am plîns. Toate sfaturile ei sînt din alt film. La un moment dat o aud cum spune că poate ar fi bine să vorbească cu locotenentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nenorocit. Bogdan nu doarme, sare de undeva din spate și mă ține de braț. A văzut scena și nu i-a fost greu să ghicească ce Îmi trece prin minte. — Vă vedeți, șoptește el, și la paturile din capăt sînt veterani care nu dorm. S-ar putea să nu doarmă nici sergentul, știe că e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
suferind de o acută vocație metafizică, Încearcă să ne omoare alergîndu-ne peste movile de pămînt și trîntindu-ne și ordonîndu-ne să ne tîrÎm prin șanțuri, pe sub nasul santinelelor de la gardul unității. Zelul caporalului e greu de Înțeles chiar și pentru niște veterani. Și, deși cei care sînt prinși În serviciul de gardă au aura unor legende și În general cuvîntul lor contează, Portocală nu-și poate schimba firea. — Ce mă-ta ai, băi, caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că olteanul și-a pus În cap să ajungă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cabană de vacanță. Partea bună e că schimbarea de decor și faptul că ieșim din grămadă ne mai luminează starea de spirit. Prea mulți la un loc Înseamnă regulament, supraveghere (mai ales după evenimentul de la locul de fumat), dar și veterani pretutindeni. Prea mulți la un loc Înseamnă prea multe pericole. Partea proastă e că de acum Înainte va trebui să ne ducem de trei ori pe zi după mîncare, cu un cărucior În care se găsesc două bidoane alimentare de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie să meargă și el la infirmerie, pentru că i s-au dislocat umerii. Amîndoi. Suferă de o chestie congenitală, e un diagnostic care sună destul de periculos, de care nu poate scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și folii de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm peste noapte televizorul deschis, poate mai face un pic de căldură. Un veteran sugerează că mama celui care a avut ideea cu televizorul trebuie să fie o curvă bețivă, chioară și șchioapă, altfel nu se explică. Seara, În dormitor, Împart din bunătățile pe care am reușit să le aduc de acasă. Gărăgău, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]