1,930 matches
-
simt o umezeală neplăcută pe partea superioară a labei piciorului. Cad iar pe mână, se umflă. Diabolic aparat: arată ca o capcană micuță pentru vulpi, cu două fălci în loc de trei. Mă duce gândul la o plantă carnivoră. E ascunsă cu viclenie printre tufișurile de ferigă. Nu pricep cum de nu s-a prins niciun animal. După șocul inițial îl examinez mai înde-aproape: "îndepărtarea sau dezactivarea aparatului se sancționează. Proprietatea Insp. de Stat pentru Animale". Trebuie să fie o găselniță a lui
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Guido Melis • Rusia după imperiu: între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu 1 John McHale, The Future of the Future, Ballantine Books, 1971, p. 15. 2 Marcus Tullius, Cicero, Despre îndatoriri, apud. Ion Grigoraș, Editura Științifică, București, 1968, p. 43. 3 Adam Smith, Avuția națiunilor, Cercetare asupra naturii și
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
oriunde am fost mi s-a arătat un interes cât se poate de amical. Curtea și societatea Regele, care la drept vorbind nu este un om în mod particular instruit și nici un om de mare anvergură, dar este lipsit de viclenie, binevoitor, simplu și cu foarte mult bun-simț, s-a străduit să-mi arate întotdeauna prietenia sa, precum și dorința de a mă seconda în proiectele mele. Deși Constituția îi lasă Coroanei doar puțină putere, suveranul poate, grație situației sale, să exercite
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
tânăra se răzvrătise și hotărâse ca, "fie ce-o fi, să-și înfrângă soarta potrivnică și să triumfe asupra mulțimii". Asemenea lui Rastignac, declarase război societății și oamenilor. Țelul său era de a birui teritoriul căsătoriei, cu forța ori prin viclenie. Într-un cuvânt, Maud de Rouvre acționează ca un bărbat, răsturnând astfel ordinea firească a lucrurilor. Cu toate acestea, Maud redevine Eva, atunci când își elaborează și își pune în aplicare strategia matrimonială. Asta deoarece planul său de atac se bazează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mult în cuget. Și din acest punct de vedere, băiețoasa nu mai apare ca o caricatură a semi-virginei, ci ca o antiteză a acesteia. Perversiunea lui Maud de Rouvre ținea, să ne-amintim, de egoismul său, de venalitatea și de viclenia care o caracterizau. Corpul îi rămăsese nestricat, neprihănit, însă cugetul ei era pe de-a-ntregul corupt. Dimpotrivă, Monique Lerbier ascunde o "fire esențialmente integră". Dacă alunecase pe panta depravării, cauza era disperarea, căci fusese ea însăși trădată, pentru că fusese decepționată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Întâmplarea a avut în ea și o parte de învățătură pentru că în mine numaidecât s-au trezit darurile strămoșilor și că, de câte ori au apărut, în viață, întâmplări de felul aceleia, niciodată nu am mai fost surprins nepregătit, de multe ori viclenia a mers înaintea forței și lovitura dușmănoasă a căzut alături; încrederea mea în oameni s-a spulberat pentru totdeauna. Lângă școala noastră, locuia un funcționar de la Primărie; om înalt cu fața cenușie și cu ochii mereu plecați în jos, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
celor plătiți din banii publici pentru a-i apăra cu cei plătiți din aceiași bani pentru a le face dreptate acestor amărâți, pe care doar dreptatea cerească îi mai poate salva. Aceste ființe, aducătoare de nenorociri, care și-au însușit viclenia vulpii și veninul viperei pot fi ușor recunoscute după comportamentul cotidian. Au mașini demne de ciocoii noi, urmași în condițiile secolului XXI ai eroilor lui Nicolae Filimon, sunt foarte mândri de achizițiile lor, din care aruncă oriunde resturile lor menajere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
reușește să vadă rasismul endemic din Statele Unite (vezi analiza asupra amestecului rasial, p. 62 și urm.) și se angajează în remarci rasiste precum: "După cum bine se știe, americanii sînt fascinați de rasa galbenă în care simt o formă superioară de viclenie, o formă superioară a acelei absențe a adevărului care îi înspăimîntă". Aici, Baudrillard își transferă propriile prejudecăți și spaime, ca aceasta, care este atît de "binecunoscută" în America. 31 Baudrillard menționează într-adevăr că America este "un bastion înaintat al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu intra în mijloacele lui Petrescu. Rezultatul a fost că, de îndată ce Caragiale a luat direcțiunea, spectacolele se jucau față de băncile absolut goale. De la 1873 un asemenea dezastru nu se întâlnise la teatrul acesta. Spre a atrage publicul, Caragiale a reprezentat Vicleniile lui Scapin de Molière, o piesă foarte hazlie, jucată de toți comicii de forță ai teatrului, în cap cu Iulian, dar băncile au rămas tot goale. O inovație foarte bună a lui Caragiale, dar inovație care a promovat și alte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
răspuns, iar demisia îmi vei da-o cînd o voi cere eu. Acum, puteți pleca la post." Aceasta a fost audiența cazonă, cu care am ieșit din cabinetul ministrului. La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia de fermitate și viclenia de spirit, spunea La Bruyère în Caractères. Am trecut imediat la Franasovici și i-am istorisit scena, căci nu știam dacă în astfel de condiții mai este cazul să plec. Așa este el cu toată lumea, vezi-ți de treabă, mi-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Judecata dreaptă nu o vom face noi, ci cei care vor veni după noi; judecata lor nepărtinitoare va cumpăni binele și răul. "Gheorghe Tătărăscu era tot așa de puțin pregătit ca și restul oamenilor noștri politici să se măsoare cu viclenia asiatică a comuniștilor sovietici. Ce amară meditație va fi făcut în celula rece în cei șase ani de tragică sihăstrie. Și-a decis conștient sfîrșitul." " În piesa de teatru Cînd vine viforul, eroul își alege singur sfîrșitul: trebuia să rămînă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să-l vadă stăpânul nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către marginea pădurii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acum, în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-au zugrăvit an de an pe conducătorul celui de-al Treilea Reich ca pe un monstru al răului, al vicleniei și avidității de putere”1. Retragerea în Suedia înseamnă pentru Wikander și reîntoarcerea treptată la neutralitatea criticată de propaganda nazistă. Manuscrisul redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prostia”, la o privire superficială, Însă, deoarece, cum observam mai sus, prostia fiind doar o formă mai slabă, mai „anemică”, mai „șovăitoare” a nebuniei, În cazul „paranoicului” comentat mai sus, prostia sa „de bază”, organică, printr-o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luni a servit și ca informator serviciilor secrete locale. Dar... ce prost ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre ceilalți, acestei „prostii” la care ține, pe care o crede o „altfel de inteligență”, iar, apoi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
locale. Dar... ce prost ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre ceilalți, acestei „prostii” la care ține, pe care o crede o „altfel de inteligență”, iar, apoi, „singura, adevărata inteligență!” și, nu m-ar mira
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să viseze” alături de niște „proști” atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și din care exercită puterea În societate Înseamnă, de fapt, a nu Înțelege! Dar nu e vorba În nici un caz de „ne-Înțelegerea poetică” pe care o elogiam eu, ci de prostia stupidă, cea care nu ascunde nimic, poate doar viclenie, una joasă, ne-creatoare, prostia care nu se respectă pe sine, prostia, pe scurt, care nu-și merită numele! A nu Înțelege că performanțele cuiva, oricât de neasemănător cu modelele noastre predate În școală - o școală cu rudimente grave scolastice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În abordarea și continuarea proiectelor sale, părerea multora din jur va fi că au indubitabil de a face cu un „original”, poate un „țicnit”, dacă nu chiar un „inamic al colectivității”!... De aceea, vorbeam mai sus că adesea creatorul autentic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce abia la sfârșitul vieții sau În postumitate! -, trebuie să arate, să joace o anume viclenie, un Întreg „teatru al adaptării”, al acomodării și imitării, Într-un fel sau altul al punctului de vedere, al opticii celor din jur, cei care dețin „cheia” sau „mandatul” opiniei publice, profesionale sau mai largi, publice. Bătrânețea se află de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima și cea mai esențială, salvatoare, „viclenie” sau „armă”, cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum o demonstrează lingvistul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima și cea mai esențială, salvatoare, „viclenie” sau „armă”, cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum o demonstrează lingvistul Gheorghe Brătianu, nu a fost secole decât un „jargon” de înțelegere între aceste seminții, aceasta fiind și explicația conservării sale, a acestui „jargon” ieșit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai degrabă laică, uneori în dezacord cu Partidul lui Dumnezeu care, orișicât, a tras o linie peste atentatul sinucigaș și a lăsat statul islamic la magazia cu accesorii. Vorbe bune de pus pe seama faimosului joc dublu, al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea locului, puțin suspect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]