1,839 matches
-
în codificare și decodificare; încet-încet, toți intrăm în acea rețea uriașă pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliști anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului - ipocrizia. IUNIE ’69 REZ. CAP. PREC.: Încet-încet, din toată afacerea Marcovici nu vor mai viețui decât amănuntele, așa cum unui mort îi mai crește o vreme barba. Victima se va topi definitiv, enigma se va trage în mister și lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îngeri. Înaintea cvadrigii, acoperind oarecum pământul, aleargă pasărea numită Phoenix (Phoinix). Dimensiunile ei sunt uriașe (cât nouă munți la un loc), iar îngerul o numește paznicul pământului (ho phylax tes oikoumenes), întrucât, desfăcându-și aripile, apără pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul față de lumea prezentă este accentuat, stimulat în sens negativ de optimismul utopic stârnit de lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pricepute, și precum nu cresc florile în ea repezind asupra ei un val de bunăvoință, ci purcezând de fiecare dată la lucrări amănunțite și delicate, așa și în domeniul sufletesc; n-ajunge să-i spui omului în cuvinte duioase să viețuiască după voia lui Dumnezeu, ci trebuie să-l îndrumezi pas cu pas cum să se isbăvească de „uriașii” păcatului, care îi pun tot felul de piedici și cum să procedeze pentru a se întări în viața virtuoasă, care-i deschide
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cristi Avram Viețuind printre serafimi Când am intrat în casă, în urma unor eforturi într-un final izbutite de a potrivi șiragul de chei pe care din păcate le aveam din abundență la îndemână, miam dat seama că ceva se întâmplase cu locul în
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
atâta m-am priceput și atâta am făcut.” Ion Creangă 726. „Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una lângă alta, ba mai mult, se completează în așa fel, încât una fără alta nu poate viețui... Cartea este mijlocul necesar de a trăi, o necesitate vitală pentru omul înzestrat cu pasiunea cunoașterii adevărului și a noului, pentru omul dotat cu simțul a tot ce este frumos în lume.” Dan Simonescu 727. „Să te ferească Dumnezeu de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
piatră vedeai că fierul se frînge Însemna că e atît de frig, Încît nu se poate face nimic. Dormea toată fami lia siberianului Împreună cu slugile și cu prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o rușine-n regnul vegetal Care te-agăți de orișice tulpină Ca să-ți resfiri frunzișul spre lumină Și pentru asta tu, drept mulțumire Pe planta gazdă n-o lași să respire?" Și-n lume se petrece astfel, recte Că unii viețuiesc doar prin defecte.
IEDERA ?i CAMELEONUL by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84344_a_85669]
-
articole din categoria intitulată azi a „știrilor de la ora 5“ și în periodicele vechi. Diferă, firește, ponderea lor și meșteșugul cu care știriștii reconstituiau detaliile. „O crudă întâmplare“, „Omor înfiorător“, „Spaimă cumplită“, „Nelegiuiri“, „Omor întriit“, „Omul mort ce nu a viețuit“, „Tâlhar cinstit“, „Tânguirea hoților“, „Ucidere întreită“, „Vrednica de mirare viețuire a unui ungur“, „Nou metod de sinucidere“, „Trii fete împotriva unui lup“, „Cum se prind tâlharii pe drumul de fier“, „Un mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt decât răutăciunile timpului adunate ca și cum ar sta la pândă să-mi încolțească nemurirea. Eu, ființa stelară, îngenunchez în creerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt decât răutăciunile timpului adunate ca și cum ar sta la pândă să-mi încolțească nemurirea. Eu, ființa stelară, îngenunchez în creerul nopților unde Ochii mamei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AȘCHIA DE STEA, Mai plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei Sori, Cum s-au murit în noaptea ninsă. De un PUSTIU amestecat În vraja unui gând de noapte Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi prea blestemă dorul de profet. II E un dor prea dus spre alte vieți Unde nici vântul nu se pleacă Să mai deplângă soarta unor ceți Ce nu ucide-n cel ce se îneacă. E un dor de lumea viețuită-n timp Cu suflete de stele și tenebre În care ani-lumină vor rămâne-n vid Și-un trup de aripi pe vertebre. Atunci vom trece viața-n univers Și vom uita de apariția terestră În care frica e un model
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu mine Și-n casă sufletu-ți trăiește, Tu mă veghezi să-mi fie bine Și-n neființă noaptea nu sfârșește. Iar zilele rămân în nemurire, Îngerii te-or sfătui în cer Să ai măicuță grijă și de mine când viețuiești pe aerul din ierni. NORI DE STEA Spun mamei că a mai trecut o zi Și-am stat să o privesc Din patul ei de-a nemuri Doar lacrimi se lungesc. Spun mamei c-o să-mi fie dor Și iar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atunci la Zina Stamate, că apartamentul arăta alt fel decât cortul în care trăia și chiar îi plăcea să mai zăbovească, pentru a se simți și ea doamnă, chiar dacă numai pentru câteva clipe. Acum când era sigură că aici va viețui, i se părea totul străin și nu știa ce să facă. Îndrăzneala și într-un fel obrăznicia pe care le deprinsese din șatră o îndemnau să meargă prin încăperile apartamentului, să cerceteze curioasă, dar se gândea că poate boierilor nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de a se bucura de căldura și lumina marelui astru. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oraș, locotenentul Cazacu nu-și putut dezlipi de pe retină chipul acelui copil întâlnit în șatră; blond, cu ochi mari, întrebători, care nu semăna cu ceilalți copii, având chiar și în gestică ceva ce nu se potrivea cu mediul în care viețuia. Scânteia acestei bănuieli începu să prindă contur. Era oare posibil ca acesta să fie copilul căutat de atâta timp de organele Ministerului de interne? Pe firul argumentelor pro și contra ale locotenentului Cazacu apărea totuși o incertitudine: dacă înșelat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera din scenele pline
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ceva: el n-a fost botezat în legea noastră! E ca și cum n-ar fi de-al nostru. Cine știe câtă suferință poartă acest copil în sufletul lui? Dar vom chibzui. Cât despre Vișinel, m-am gândit că va fi mai bine să viețuiască o vreme sub acoperișul casei inginerului, nu numai fiindcă așa va stabili legea, ci și pentru faptul că unul de-al nostru va fi școlit și acest lucru nu e deloc rău. Poate să devină peste ani un bulibașă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părinții îi intuiră frământările și pentru a nu-l răni sufletește, cu multă grijă, căutau să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
asupra morții”spune el-„căci ți-e la fel de personal ca și aceasta. Și ea e singura care-ți dă sens cu adevărat. Faptul de a trăi te năucește. Vezi, nu te bate gîndul că viața e un lest inconștient, că, viețuind, pășim în apropierea morții ca-n apele mării, scufundîndu-ne pe măsură ce înaintăm? Iar amintirea e boală pentru că goală ne e viața lăsată în urmă. O plută încărcată cu cuvinte care mint. Că moartea e adevăr irevocabil și concret stă dovadă, în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos. Numai gîndul continuă a-i spune: „Nu te teme, agresorule! Și nu te gîndi la mine cu părere de rău. E groaznic, sufăr însă NU MĂ VOI OPRI AICI! Viețuiește și n-ai nici o grijă! Căci, încă înainte de a mă lovi, eu te-am iertat.” Și lumea pare că, încet, încet, începe a-și relua strălucirea. Peretele de sticlă se înmoaie și trupurile pot trece prin el în ambele părți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]