4,373 matches
-
ai gîndi că există în cer "cineva" cu un alt soi de ocupație!... Cum privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea! Nu vreau să-l mai văd pe aici, prin fața casei mele, să aducă o faimă proastă familiei. Asigură-te că nu se mai întoarce. Da, domnule, zise portarul luând o poziție de soldat. Pran Nath nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peretele stâng al încăperii sale ca pasaj între o metropolă de furnici și alta. Nu mai ridică privirea. Două femei înalte îl privesc din ușă. Ma-ji plutește în spatele lor frângându-și mâinile, cu degetele împletindu-se între ele, ca niște viermi. Femeile intră. Și, fără a a se feri de mirosul înfiorător din atmosfera aceea densă de disperare, care îmbâcsește mica încăpere, îl ridică pe Pran și-l ajută să meargă, ducându-l aproape pe sus. Vizitatori nălucă? Zâne? De câte ori le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mînia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci, a dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
lui Homer, amplificată; părea un clopot nebun, care dă alarma într-un sat cuprins de flăcări. - Într-un fel ai dreptate, rosti hârâit și grav divinitatea centrală. A fost nevoie de acest singular concurs de împrejurări ca să vă iviți voi, viermii acestei Terre. A fost nevoie de experiența giganticelor reptile, ca să apară stirpea măruntelor mamifere. Cele câteva mii din zorii timpurilor s-au prăsit, ca să acoperiți acum Pământul cu miliardele voastre de trupuri terminate cu o gămălie puțin cugetătoare. - Ce caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea avea parte numai de suferință. Ceea ce tri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea avea parte numai de suferință. Ceea ce tri miteam din când în când acasă era ca un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pasă. Privirea ta din urmă, nemiloasă, mă-mbrățișează ca un fierăstrău, în gât, o ghemotoacă de dudău mă spânzură de șiră și mă lasă ... Iubito, voi muri. De dorul tău ... ?așa i-uN nu-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Am fost martora luptelor și suferințelor tatălui meu încă de la o vârstă fragedă. M-am născut și am crescut în Anhwei, cea mai săracă provincie din China. Noi nu am trăit în sărăcie, dar eram conștientă că vecinii mei mâncau viermi la cină și își vindeau copiii pentru a-și plăti datoriile. Călătoria înceată spre iad a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dată afară a doua zi pentru că s-a îmbolnăvit. Trebuie să se sprijine de pat ca să se ridice, iar respirația ei e greoaie. Rong, sora mea, îi fierbe leacuri din plante. Pe lângă frunzele amare, doctorul i-a prescris coconi de viermi de mătase. Mirosul îngrozitor mi-a intrat în haine și păr. Kuei Hsiang, fratele meu, a tot fost trimis să împrumute bani de la vecini. După o vreme, nimeni nu i-a mai deschis ușa. Mama și-a cumpărat haine ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune și despre armurăria imperială care servește drept poliția palatului. — Îndatoririle mele cuprind și atelierul imperial în care se face untul, atelierele imperiale de țesut și vopsit, precum și birourile care au grijă de ambarcațiunile, garderoba, vânatul, tiparnițele, bibliotecile, crescătoriile de viermi de mătase și stupinele împăratului. Dintre toate departamentele, cel mai mult mă interesează acela de teatru imperial, precum și atelierele meșteșugărești, în care se realizează operele celor mai talentați artiști și meșteșugari din China. Am multe responsabilități, încheie eunucul-șef Shim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
datoria și nu irosi vorbe. Zâmbesc. — Așteptați-mă, doamnă. O să vă arăt ceva. An-te-hai ia repede serviciul de ceai și pleacă. Se întoarce în câteva clipe cu o cutie din hârtie în mână. Înăuntru e o pereche de fluturi de viermi de mătase. — Am asta din grădina Palatului Seninătății Binefăcătoare, zice An-te-hai. Acolo locuiesc concubinele mai în vârstă - douăzeci și opt la număr rămase în urma tatălui și bunicului Împăratului Hsien Feng. Acestea sunt animalele lor de casă. — Ce fac ele cu fluturii? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ele cu fluturii? întreb eu. Credeam că își petrec timpul brodând. — Ei bine, doamnele se uită la fluturi și se joacă cu ei. La fel cum împărații și prinții se distrează cu greierii. Singura diferență e că între fluturii de viermi de mătase nu există nici un concurs. Ce distracție e în a te uita la fluturi? — Nici nu știți, doamnă. De parcă ar fi revelat un mister, An-te-hai se entuziasmează: Doamnelor le place la nebunie să îi privească fluturii cum se împerechează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unul singur. Jumătate din trupul masculului e înăuntrul celui al femelei. — Doriți să iau cutia, doamnă? — Pleacă, An-te-hai, și lasă-mi fluturii. Da, doamnă. Fluturii sunt ușor de hrănit. În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu, nevoia de a oferi plăcere devine de nestăpânit: — Majestatea Voastră, scutiți-mă de a da răspuns la întrebare. Mă gândeam... dacă vreți, sunt niște dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la palatele lor. Eunucii le învață să cânte, să vorbească și să facă giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridică-te, zice împăratul Hsien Feng. Dă-mi voie să îmi reformulez cuvintele astfel încât să nu existe nici o neînțelegere. Ceea ce vreau să spun e că armata imperială, mai ales acele divizii conduse de războinici manciurieni, a devenit un vas cu viermi. Ei se hrănesc cu sângele dinastiei și nu-și aduc nici o contribuție. Aceasta e motivul pentru care îmi petrec mai mult timp să aflu despre tine. — Da, Majestatea Voastră. Tseng Kuo-fan se ridică și revine la locul său. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
propriei mele vieți: Nuharoo, te rog, acordă-i șansa de a te iubi, sora mea mai mare. Mă voi întoarce în viața viitoare să fiu orice dorești: voi fi pielea de pe toba ta, hârtia cu care îți ștergi dosul, un vierme pentru cârligul tău de pescuit... Eunucul-șef Shim șoptește ceva la urechea lui Nuharoo. Expresia ei se schimbă. Shim trebuie să-i fi spus că dacă îi supără pe strămoșii imperiali, i se vor lua titlurile și va fi lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo ținându-și degetele ridicate. Are unghiile lungi de cinci centimetri vopsite cu auriu și argintiu, cu detalii delicate din natură. Ascultă sfatul meu și pune-l pe bucătar să-ți prepare zilnic supă tang kuei. Să pună în ea viermi de mătase uscați și curmale negre. O să aibă un gust groaznic, dar te vei obișnui cu el. — Trebuie să discutăm despre Su Shun și cabinetul său, Nuharoo. Lucrurile pe care nu le cunosc mă fac să devin nervoasă. — O, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei adulterin, are un sfârșit tragic, și aici interesul cărții devine maxim. Soțul a inventat pentru ea suferințe inumane. De pildă s-o facă să asiste la un pescuit de țipari folosind drept momeală capete moarte de cal, pline cu viermi. Femeia moare. Apoi când armatele sovietice pătrund în regiune, copilul se răzbună, și o răzbună și pe mama lui, scoțând de unde fusese ascunsă insigna S.S. a tatălui și dîndu-i-o sub ochii soldaților, simulând sau poate chiar neștiind la ce pericol
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită!” În cele din urmă, lucrurile s-au rezolvat aproape de la sine. Zic „aproape” pentru că el nu a dat-o În judecată, iar aia nici atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să fiu Îngropat de viu, ci altfel, ca și cum aș putea, după marea plecare, să mă Întorc cumva la ciolanele mele, să le fac, așa, câte o scurtă vizită - și mi-ar fi nu știu cum să mă cobor la ele printre zglobiii viermi neadormiți. N-am spus destul și nici bine, Însă nu de asta mi se Împiedică mie gândurile acuma. Așa cum Colonelul m-a rugat să-l ajut, atunci când va muri, amânându-i Îngroparea până la sosirea fiului care știe că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de metal. Nopți Întregi m-au chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]