3,745 matches
-
contradicție, după cum s-ar părea la prima vedere, și asta deoarece, în sistemul pozitivist al lui Ibrălieanu, morala, frumosul, raționalul își au o origine naturală. Naturalul, deci, în dublă ipostază, primară și secundă, acționează asupra corpului uman sancționîndu-i integritatea, limitîndu-i vitalitatea. Cu excepția acelei atingeri finale a corpului iubitei, apropierea lui Emil de Adela este fie accidentală, fie "profesională". După cum criticul era "medicul" operei de artă, tot astfel în roman medicul este "criticul" unei ființe umane a cărei perfecțiune estetică îl provoacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit de vitalitate și energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin egoismul și brutalitatea ei, prin nevoia ei de privilegii, trădează aceeași slăbiciune. Fragilitatea condiției umane este structurală și generală. Numai modalitățile de apărare diferă. Unii în mod
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suplețea inteligenței. Astfel, în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci de ani ai săi se agață de viață, iubirea fiind un remediu împotriva morții. Prin iubire, Emil Codrescu se întinerește. Infuzia de tinerețe, cu toate gesturile adolescentine subadiacente, dezvăluie un alt suport al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din familia așa-numiților, după o nuvelă de Turgheniev, "oameni de prisos". Avem a face cu exemplare dotate cu mari calități, dar care, apăsate de condiții vitrege, practică o filozofie biologică deprimantă, fixând o limită arbitrară vieții, în neconcordanță cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile umane s-au ameliorat. În ciuda aparențelor, Emil Codrescu nu e un erou excepțional, nu se deosebește de confrații săi de epocă Vasile Dan din romanul lui Vlahuță, Dinu Milian din romanul lui C. Mille, Marin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fără să-mi pese unde o să mă ducă. Urca, întotdeauna, toate treptele dintr-un salt. Dădea buzna pe ele. Rareori l-am văzut urcând o scară în alt chip. Ceea ce mă duce - în mod pertinent - la subiectul vioiciunii, vigorii și vitalității. Nu pot să mă gândesc la nimeni care, în zilele noastre (în general nu pot să mă gândesc la nimeni din zilele noastre) -poate cu excepția unor hamali din port, a unor generali de armată sau marină pensionați, ori a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
excese, pornografie, anormalitate sexuală. Nu, ci mai degrabă, pe măsură ce vechea spurcăciune și bolnăviciune Întunecată erau Înlăturate, urma să apară un nou tip uman mai mare, mai puternic, mai matur, mai cu creier, mai bine hrănit, mai bine oxigenat, mai cu vitalitate, capabil să mănânce și să bea cu minte, perfect autonom și bine reglementat În dorințe, nud În timp ce-și vede de Îndatoriri, desfășurându-și fascinanta și folositoarea activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
convingeam de ideea că aveam să fiu ridicol și asta începu să-mi alunge concentrarea de până în acel moment și mă trezii privind din nou pe fereastră alunecarea imensei câmpii. În dimineața aceea de vară totul confirma, în ciuda cotropitoarei secete, vitalitatea naturii, încât, viața - îmi spuneam - merită să fie trăită și retrăită de o mie de ori, numai că mă simțeam exclus din cercul acestei bucurii, în afara marii circumferințe. Era ceva imprecis, fără nume, o ceață ce se ridica împrejur, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alt orizont, în timp ce Lung moțăia pe capra șaretei într-o dulce legănare, pe câmpia goală, în inima secolului douăzeci. Pământul, până-n zare, dincolo de ploi, de fulgere, de secete, doctrine economice, aparținea, la fel ca în urmă cu milioane de ani, vitalității lui primordiale, ordinii universale din care făcea parte, nimeni, nimic nu-l va mișca vreodată, și la acest din urmă gând, răsărit în legănarea șaretei, Lung zâmbi în somn, revăzu ședința de la primărie cu primarul și cei doi de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care nu existasem, pe la începutul secolului, tata însuși era copil. Dar Ana cea mică asculta atentă, uitând să mănânce cea de a doua prăjitură; nu cred că aveam într-o asemenea măsură darul povestirii: mai degrabă imaginația ei, trezită de vitalitățile vârstei, își găsise patria, căci și ea era a câmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mâinii drepte pe lemnul lucitor al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne clasifică în efemer, uman, destinat morții, dezintegrării corporale și spirituale. Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
galeriile de artă... o văd parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Recita poezii la fel de ușor cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mult de 7 titluri, în total 124 de cărți, unele fiind manuale de specialitate. La 42 de ani, vâ rsta bătrâneților, ar susține cineva care, mai recent, tot în Ziarul de Iași, dar în Suplimentul cultural, încurca anii de vitalitate și exprimare a potențelor masculine. Un Nicolae Iorga, un Gheorghe Ghibănescu, M. Costăchescu ori Iacob Antonovici sau Artur Gorovei au „mâzgălit hârtia” o viață întreagă, până ce și‐ au dat sufletul. Iată, recent, am participat la o manifestare cu lturală unde
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost entuziasmați și l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul sănătate! Tot mai des sunt prezent în sălile de
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Ajută la depășirea limitelor autoimpuse și la tratarea dependențelor. CITRIN - vezi Centrul III CUARȚ FUMURIU - cristal de ancorare foarte eficient ce neutralizează energiile negative și detoxifică puternic corpul. Protejează contra radiațiilor. Ajută la acceptarea naturii noastre sexuale, amplifică virilitatea și vitalitatea, purifică și energizează primul centru. Susține visele conștiente și tratează eficient coșmarurile, diminuează tendințele suicidare, diminuează frica, atenuează stările depresive. Induce o stare de calm și siguranță. Excelent în tratamentul antistres și tratează frica de eșec. CENTRUL NR.2 Localizare
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tablouri de dimensiuni mici, așa cum făcea el, însă acum pictez pe pânze foarte mari. 84 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Klee n-a pictat niciodată pe asemenea enormități. Mă simt mai în largul meu în operele mari. Poate că vitalitatea mea are nevoie de spațiu, mă identific cu suprafețele vaste, ca să mă revărs. — Lui Sergiu îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care era de altfel un mare admirator al
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu ochii perverși pe care ea îi zugrăvise cu italianul, lui Mika-Le. Simțind primejdia, azvârlise pe Mika-Le, pe Doru, se descurcase din robia Prundenilor, dar rămăsese părăginită, era pe un punct mort. Și iată că, aproape să dispară, se refăcuse. Vitalitatea ei enormă găsise noi resurse. Cât drum parcurs numai acum, în urmă, de la starea aceea de părăsire de sine, desuetudinea ei, până la "reeducarea aspirațiunilor" în sanatoriul Walter! Despre întorsătura neprevăzută a boalei, despre metodele vindecărei, îi veni în minte lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vraja lui Paul Klee? — La început lucram tablouri de dimensiuni mici, așa cum făcea el, însă acum pictez pe pânze foarte mari. Klee n-a pictat niciodată pe asemenea enormități. Mă simt mai în largul meu în operele mari. Poate că vitalitatea mea are nevoie de spațiu, mă identific cu suprafețele vaste, ca să mă revărs. — Lui Sergiu îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care era de altfel un mare admirator al
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]