1,599 matches
-
pe niște noi descoperiri. De câteva din descoperirile mele s-au ocupat alți cercetători; unele poartă numele meu. Un exemplar dintre acestea, (Mc. Dunnough) Eupithecia nabokovi, pe care l-am plesnit Într-o noapte din 1943 pe un geam cu vitralii din reședința Alta a lui James Laughlin În statul Utah, Își are locul său filosofic În spirala tematică Începută Într-o pădure de pe malul râului Oredej pe la 1910 - sau poate chiar mai devreme, pe acel râu din Novaia Zemlia, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o parte ornamentală a tabloului. Uneori Însă apare suspendat la jumătate distanță, un pic cam baroc și totuși În armonie cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
America: , passim. *Andreev, L.N.: Apărarea (Otcitanie): Apostolski, Prohor: Aihenvald, I.I. : Aivazovski, I.K. : Auzul colorat: Bad Kissingen: Bakst, L. (Rozenberg): *Bain, R. Nesbit: Barovo: Băi: *Benois Alexandr: Beaulieu: Berlin: , passim. Biarritz: Bibliographie... vezi Zimmer. Biciclism: Bijuterii, pietre prețioase: , passim vezi și Vitralii. Blok, Aleksandr, Aleksandrovici: Bloodmark, Vivian (anagramă): Bouvier, Mlle: Box vezi Dachsunds. Bunin, Ivan Alekseevici: Burness, Mr.: Butterflies vezi Lepidoptera. Cambridge: Caprifoi (honeysuckle): Casimir (valet): Caterpillars, vezi Greco Catolic și Romano Catolic. Cehov, Anton Pavlovici: Ciukovski, Kornei vezi Korneiciuk. Ciuperci (culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
passim. Trenuri: Trainy vezi Dachshunds. Traunbenberg, Rausch von Evgheni Aleksandrovici, baron: Traunbenberg, Nina Dmitrievna, baroneasă născută Nabokov vezi Kolomeițev. Traunbenberg, Iuri Evghenovici, baron: , passim. Trecutul perfect: Țigonov (șofer): Țvetaev Marina: Ustin: Viața emigrației: , passim. Viața literară: Viborg (Vipuri): Vira: , passim. Vitralii: vezi și Auz colorat, Bijuterii și Pavilion. «Volgin»: Volkov (șofer): Vonliarliarski, Dmitri Vladimirovici: Vonliarliarski, Nadejda Dmitrievna născută Nabokov: Wiesbaden: Wimbledon: Wissmann: Zahar (vizitiu): Zimmer Dieter E.: Zina: ............. Coperta IV Vladimir Nabokov (1899-1977), prozator american de origine rusă, autor, printre altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îmbrăcă și coborî în stradă. Părăsi curând marile bulevarde și se înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Nu-l cunoșteam pe domnul McGanny, directorul general al editurii, și nu știam la ce să mă aștept. În primul rând, m-a luat prin surprindere somptuozitatea biroului lui: se fălea cu fotolii de piele și o imensă fereastră cu vitralii care dădea spre parcul local. Cât despre tip, i-am dat între cincizeci și șaizeci de ani: avea o față de cal - poate de rasă, dar cam slăbănoagă și șireată - și în loc de accentul scoțian la care mă așteptasem, vorbi în dulcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea de-a nu fi văzut ineditul. Alost (Aalst): Grande Place, Biserica Saint Martin. Vitralii enorme, sobrietatea interioară În echilibrat contrast cu finețea detaliilor sculpturilor exterioare. Între Lebbeke și Aalst, izolată alb În pădure, vila enormă a unui medic, care murise de curînd. Probabil că de singurătate. Louvain (Leuven): oraș universitar, unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și abia apuc să-i răspund la altă întrebare: Locuiți singură? Nici vorbă. Trăiesc în mijlocul unui popor de cărți‡, că Tano face noc-noc cu coada în ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lingi pe mine? își strîmbă ușurel năsucul fin reporterița. Îi spun să iasă și se execută, bombănind: Ștele tău de muiere! Șichy vrea să plece și ea. "Vai, ce tîrziu e!" Se ridică și privirea i se prinde iarăși de vitraliul lui Rusalin stilizări de berze, de măști zoomorfe, de spinări de deal, de roți de car, de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lupu-n sat, Lenoră, cum să-l mai alungi?", aud vocea de bariton a bunicului. Cînd mă cuprinde obsesia dubioasă a zădărniciei (starea "miel la cuțit"), cînd încep să-mi repet că totu-i pierdut și nimic de îndreptat, antidotul e vitraliul lui Rusalin. Îi percep, prin vechiul vitraliu, prezența liniștitoare. Da, e vechi. L-a făcut cînd mai era student la Belle Arte. A fost foarte el însuși Rusalin. De la început. Mă simt obligată sufletește vitraliului. Și poate că realitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alungi?", aud vocea de bariton a bunicului. Cînd mă cuprinde obsesia dubioasă a zădărniciei (starea "miel la cuțit"), cînd încep să-mi repet că totu-i pierdut și nimic de îndreptat, antidotul e vitraliul lui Rusalin. Îi percep, prin vechiul vitraliu, prezența liniștitoare. Da, e vechi. L-a făcut cînd mai era student la Belle Arte. A fost foarte el însuși Rusalin. De la început. Mă simt obligată sufletește vitraliului. Și poate că realitatea e acolo, în el, iar eu, ființă concretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic de îndreptat, antidotul e vitraliul lui Rusalin. Îi percep, prin vechiul vitraliu, prezența liniștitoare. Da, e vechi. L-a făcut cînd mai era student la Belle Arte. A fost foarte el însuși Rusalin. De la început. Mă simt obligată sufletește vitraliului. Și poate că realitatea e acolo, în el, iar eu, ființă concretă, sînt o alcătuire incertă, fără sînge și culoare. Fac să gliseze ușa-vitraliu. E blocată, dar, încet-încet, încep să se miște spre dreapta și masca-față de delir nocturn, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și roțile de car ca niște toteme, și spinările despădurite de dealuri. În fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de umăr. Ca o bubă rea, după mușcătură de șarpe. Infectată, mortală, dacă mă gîndesc la copila-femeie putrezită în cea de-acum. Trag vitraliul pe vechiul loc și ușa se hîțînă sarcastic: atunciacuatunciacu... L-am urît pe Rusalin că m-a "spus" tuturor. La vernisaj, m-am simțit văzută de toți deodată. Toți îmi împungeau cu privirile trupul. E motivul pentru care țin acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și ușa se hîțînă sarcastic: atunciacuatunciacu... L-am urît pe Rusalin că m-a "spus" tuturor. La vernisaj, m-am simțit văzută de toți deodată. Toți îmi împungeau cu privirile trupul. E motivul pentru care țin acoperită partea stîngă a vitraliului. "Zău, Iordana?" se aude vocea mea de-a doua, cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Hai să bem un ceai, Șichy. Îți fac unul din sovîrv, plus gălbioare, plus laba gîștei, plus mărul lupului. Ascultăm și un disc. E obosită. De cîtva timp, îmi pare absentă. Ochii, deveniți parcă mai mari, i-au rămas pe vitraliul lui Rusalin. Nu vreau să mă gîndesc măcar că s-ar putea să n-o mai intereseze ce-i spun. Miza cărții-dialog e pentru mine enormă: cum am trăit ceea ce Malraux numește "aventura civică a secolului". Ce metaforă pentru comunism! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să-i scriu că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu găsesc răspuns în crochiurile năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de tandrețe, un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să ne așezăm la gura sobei și să vorbim. O să-l întreb de ce bate război cu toate chipurile, cu toate gesturile, cu toate vîrstele mele. Sau îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]