4,713 matches
-
să migreze după temperaturi, majoritatea europenilor rămâne la vatră, bucurându-se de constanța traiului călduț, chiar dacă protestează împotriva dușmanului comun - frigul - numai bun pentru întărit coeziunea neamului și... sistemul imunitar. Lumea de pe lume se înghesuie pe arterele supraaglomerate, hipnotizată de vitrinele cu marfă sclipicioasă. Cu toate acestea, în serile de Ajun ne retragem mai toți la gura sobei, în spațiul delimitat de trainicii patru pereți proprii. Puțini sunt cei care regretă la modul serios că iernează în localitatea lor de reședință
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase de la magazinul Ц.Y.M. când a fost la un congres pe teme profesorale
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Prezintă revista "Mesagerul albastru" scoasă în luna trecută, unde au trimis și publicat materiale și scriitorii băimăreni. Urează tuturor un an nou mai bun, mai roditor. Toma G. Rocneanu în cuvântul lui a spus:"Sub acest titlu chiar aici în vitrină este un volum din 2004 a domnului ing. Sivic Nistor Bud și al Cenaclului Asociației Scriitorilor! După lecturarea unui material, autorul a fost întrebat: Ce aport la cultura țării are această scriitură?!" Probabil că aceasta este întrebarea anului 2016! La
POETUL IOAN ROMEO ROȘIIANU ȘI ROMANCIERUL MIHAI GANEA, PREZENȚI LA ȘEDINȚA LIGII SCRIITORILOR I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370111_a_371440]
-
în anotimpul în care sunt prizonier în propriile mele gânduri nu mai am nimic de făcut îmi rod neputințele din urma genunchilor și aștept nu sunt pregătit pentru asta cobor în mine ca într-un oraș pregătit de război cu vitrinele agresate de păianjeni pendulez între două liniști și respir din trupul meu se hrănește o durere știu asta însă am senzația că-n prea târziul din mine se derulează o altă poveste îmi lipesc obrajii de palme și-mi imaginez
RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353274_a_354603]
-
maxim, dar supărător de tare - o predică cu incantații suspecte, în limba pe care numai el o înțelege. Vecina mea s-a întors din America, după un concediu în Texas. Nu mică i-a fost mirarea să vadă acolo, în vitrina unui magazin de arme, o pușculiță roz - așa se zice, nu? E diminutivul de la pușcă. Era specială pentru copilițe, dar perfect funcțională, ca să învețe plozii încă de mici cum să-și apere drepturile. Pe post de tânăr vlăstar în familia
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și a început să-și facă exercițiile de înviorare. Era un întreg complex de mișcări preluate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
la radio.Și ajuns în dormitor,se îmbracă în haine lejere și părăsi apartamentul. * * * Răcoarea dimineți continuă să persiste și mulțumit fiind că și frumusețea dimineți persistă că un parfum multicolor ce-ți decorează sufletul,Ionașcu porni dealungul bulevardului admirând vitrinele magazinelor și ignorând trecători ce-l depașeau.Mergea încet savurând fiecare minut petrecut în aerul dimineti.Dar se obri brusc când o adiere ușoară învălui trupul său lipindu-i de piele un parfum de iarbă cosita izvorât din parcul din
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
și numărul de mobil, uitasem complet. - Nu am chitanța, am spus eu. Nu îmi dați sandalele fără ea? - Nu-i bai, mi-a răspuns omul. Vă dau sandalele. Cum vă numiți? I-am spus numele și el a căutat în vitrina unui dulap de lemn masiv, de unde a scos o pungă de plastic pe care scria „Thank you”, și mi-a pus-o în brațe. Nu am deschis punga, să văd ce era în ea. Am luat-o și am plecat
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
a operei literare. Crezul său, menționat la rubrica În tinda unei registraturii, este: „Însărcinarea mea este în primul rând aceea a unui cronicar... Voi merge în pasul timpului și voi face ca rubrica aceasta să fie cel puțin sucursala unei vitrine literare. Nume și scrieri ce apar în geamul librarului se vor vedea trecând cât mai neîntârziat și-n acest galantar. Voi vorbi de fructul tiparului într-o ordine la voia întâmplării. Voi plivi însă orice judecată sectară (fără apartenența la
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele și la lumina lor, Peleșul semăna cu o uriașă pasăre măiastră, dormind într-un cuib de munți. Statuile sale, poleite acum de ploaie, aveau fragilitatea și distincția porțelanurilor expuse în vitrinele de antichități. Singură în acel loc încărcat de istorie, trăiam fiorul Peleșului. În jurul meu înviau umbrele celor ce își purtaseră cândva pașii, pe aici: regi, regine, persoane cu vază, dar și oameni simpli, umili - soldați, țărani, orășeni. Luna plină dădea
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
vârtej întunecat. Steaua Sudului se uită la mine mirată. O femeie cârlionțată, undeva, în spatele lumii, cu voce de copil și părul cifulit, disperată, încearcă să formeze un număr dintr-un telefon vechi, de la altădată. Brusc, rămase dreaptă, fără mișcare, privind vitrina viitorului. Încetă să mai formeze numărul și cu voce de copil spuse: - Bună ... ce faci? Uite eu sunt ... ți-am dat telefon. Brusc, răsăritul, amiaza și cu apusul au dispărut brusc și s-a lăsat noaptea. Oare ce-a fost
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
pe tine însuți! Copii fiind ne declarăm fericiți când ascultăm o poveste cu feți frumoși și zâne sau chiar când primim jucăria dorită fără a ne gândi că există copii care doar viseaza la această jucărie și o privesc prin vitrina magazinului. Nu ne gândim că există semeni care nu au minimul necesar pentru un trai decent. Maturi fiind ne declarăm fericirea în prezența ființei iubite și în fața ofițerului stării civile. Abia când se ajunge la divorț, se conștientizează că în
DESPRE.. CULOAREA FERICIRII de ȘFEFAN GROSSU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353153_a_354482]
-
sunt expuse aproximativ 4500 de trofee din care unele se află pe pereții holurilor sau încadrează statuile din firide. Fiecare trofeu este fixat pe o placă pe care sunt inscripționate data și locul unde a fost obținut exemplarul. Într-o vitrină sunt expuși 3000 de dinți de cerb. În camerele castelului pot fi văzute obiecte care le-au aparținut lui Ferdinand și soției sale Sophia, o femeie frumoasă, inteligentă, dar care prin condiție socială nu se ridica la rangul familiei de
CASTELUL KONOPISTE, CEHIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353237_a_354566]
-
fi impresionate de sobele de teracotă, plăcute ca formă și culoare, ale căror uși nu se aflau în cameră, ci pe hol, 2 cămine pentru încălzit, lustre masive din cristal de Boemia sau de Murano, dulapuri pictate, sertare pentru numismatică, vitrine care au aparținut familiei, mobilă din perioada Renașterii încrustată cu perle și sidef, porțelanuri Meissen și Delft etc. Pe pereți se află tabloul Sophiei, soția lui Ferdinand, al Elisabetei, mama reginei Maria Tereza, al Mariei Tereza de Austria, al Mariei
CASTELUL KONOPISTE, CEHIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353237_a_354566]
-
Nea Mărin”, ori cel dramatic din „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” sunt argumente ale capacității actorului de a dubla impecabil personaje cu tipologii diferite. Colosal și inegalat actor roman, Amza Pellea nu a avut în timpul vieții o vitrină încărcată cu medalii. Inimile i-au conferit medaliile prețuirii și iubirii și îl laurează și astăzi. În 1977 a primit premiul de interpretare masculină, pentru cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, cu rolul magnific, Manolache
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
făcându-l de moment să uite că soția lui nu mai era, și că niciodată nu-l va mai întâmpina în acel apartament. Privi mobila sufrageriei, de absolut orice piesă de acolo își aducea aminte când anume o cumpărase, și vitrina cea mare frumos ornamentată cu pahare și alte bibelouri de porțelan, de asemenea își aduse aminte de faptul că uneori Irina soția lui petrecea ore îșir doar să o așeze într-un mod diferit. Totul în apartamentul lui era curat
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
-i toate mișcările. Era atât de amorezat și dorea atât de mult să se bucure de plăcerea de a o privi încât își petrecea foarte mult timp lângă aceea tufa de liliac. Dar într-o zi,Antoaneta privea visătoare prin vitrină magazinului și zarindu-l îi admira trăsăturile faciale bine proporționate și retușate de mama natură pentru a-i accentua imaginea unui bărbat bine maturizat.Nu era înalt dar ea nu se dădea în vânt după bărbați înalți,ea își dorea
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
în sinea ei de timiditatea lui Tânărul se simțea și mai încurcat de incisivitatea acestei drăguțe și se luptă din răsputeri să nu-și trădeze starea de spirit. -Mă plictiseam să tot aștept și priveam buchetele de flori expuse în vitrina magazinului! -Si aștepți de mult întreba Antoaneta hotărâtă să-i doea o șansă tânărului de a se desfășura,simțind că sub acest calm aparent se ascunde ceva drăguț. -Nu!...nu aștept de mult zise tânărul îndrăznind să o privească și
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
problemă și chiar te rog urmează-mă zise Antoaneta și pentru a punctă cele spuse de ea,îl lua de mână și împreună trecură stradă apoi intrară în florărie. -Așează-te aici zise Antoaneta indicând un scaun din rachița plasat lângă vitrină magazinului,de aici poți privi colțul străzi! -Mulțumesc pentru această ospitalitate atât de gingașa zise tânărul și se așeza pe scaunul ce trozni sub greutatea lui,eu sunt Mircea! -Antoaneta se prezenta ea și întinse mâna observând cu plăcere cum
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi oprindu-se din mers
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
artistică, metafora, sunt visele frumoase ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DANTELA CU CIOCĂNELE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mai rar se-ntâmplă să vezi bărbat intrând în magazin ori zgâindu-se prin vitrină pentru a admira dantelele expuse. Nici chiar atunci când sunt aplicate la fustițe și rochițe ori, mai ales, la lenjerie de pat sau intimă, nu se înghesuie bărbații! Doar în preajma sărbătorilor, cu obligații și cu mintea încrâncenată pe o mie de
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
boala lui Nicușor. A cheltuit de pomană, că Nicușor i-a tras clapa și a murit! Singur, rătăcit intre umbre și lumini, între oameni cu rost și fără, nu-și găsește loc nicăieri... % Nu se mai uită de mult la vitrine. Acum, ochii săi cată mașini părăsite, un gang, un balcon de parter, că noaptea poți sta acolo fără să te știe nimeni, nu te plouă, nu te ninge! Ochii săi caută după cartoane. Cartoanele sunt bune că țin de cald
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
rațiune. Mintea sa, caută doar atât: ceva să-i potolească foamea, sau un locușor unde să se apere de frig... Mintea sa, îl ajută să priceapă doar atât: trebuie să trăiască... Nu mai știe pentru ce. Este doar atât: instinctul. % Vitrinele sunt tot acolo, la locul lor. Își râd de el, îmbiindu-l cu minuni! Pașii îl feresc de ispită... Fuge. Fuge de oameni, pentru că îl batjocoresc. Simte că sunt răi. Se teme de oameni. Se teme încă și de câini
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]