1,687 matches
-
cel mai agre siv în ocuparea spațiului public, liberalismul radical, fidel unei memorii și conduite postiacobine până în 1876, coexistă, în spațiul autohton, cu ceea ce Filitti numește „liberalismul clasic“, hrănit de reflecția „doctrinarilor francezi“. În această linie pe care o inaugurează, vizionar, Barbu Catargiu (portre tizat memorabil de același Ioan. C. Filitti), junimismul se înscrie organic, rafinând ipotezele pe care primii con servatori, cei de la 1855-1857, le puseseră în pagină. Acest liberalism conservator, cristalizat de junimiști, mizează, previzibil, pe autonomie individuală, pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
preferă să organizeze ura și să mobilizeze resentimente, junimismul așază o raportare echilibrată, care se situează, încă o dată, pe acea cale de mijloc la care aspiră moderația europeană. Contra școalei Bărnuțiu, textul din 1868, este un text în egală măsură vizionar și pluristratificat, probând complexitatea intelectuală a pedagogiei junimiste. Pretextul unei campanii publice împotriva „fracționismului“ este utilizat pentru a formula două dintre argumentele care vor domina acțiunea ideologică, în deceniile care urmează: evoluționismul organic și refuzul fanatismului. Junimismul se distinge, întrun
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în cele din urmă, un elo giu al suveranității rațiunii pe care se sprijină junimismul. Educația și autodeterminarea individuală, în cadrul comunitar, sunt antidotul ce se poate administra spre a ține sub control acea magmă stihială pe care Maiorescu o evocă vizionar. Finalitatea juni mismului este de a descuraja ridicarea acestei politici care mobilizează, în numele naționalismului sau al tentației revoluționare, resentimentul latent la nivelul oricărei societăți. „Barbaria“ nu este o abstracțiune, ci este numele acestei încercări deliberate de a refonda cetatea pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în inflexibilitatea sa, îi este preferată adaptabilitatea altoiului burkean. Dacă există un patrimoniu al reflecției liberalcon servatoare europene, pledoaria lui Maiorescu se înscrie, organic, în acest bloc ideologic. Proiectul evocat în cir cumstanțele revizuirii este cel pe care îl evocă vizionar Burke în pragul Revoluției Franceze. O poli tică a moderației, o politică ce reconciliază inovația cu conservatorismul, sub semnul prudenței. Era o vreme când se cuprindeau constituțiile unei țări în plicul de scrisori; era o vreme când un cap genial
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
politică. Înainte de a purcede la extinderea corpului electoral, acesta trebuie încurajat să posede anticorpii care săi permită să reziste ingerințelor Statului. Libertatea e de neimaginat fără această temelie a independenței civice. Ori aici argumentul lui P.P. Carp este, încă o dată, vizionar. Autonomia locală e școala care pregătește cetățeanul săși asume misiunea viitoare. În absența unei asemenea pregătiri, reformele, oricât de ge ne roase, pot genera acele efecte secundare care preocupă spiritul conservator. Al doilea motiv, ca să cer o descentralizare și administrativă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Viziunea lui P.P. Carp rezumă o direcție de evoluție intelectuală care debutează odată cu 1863- 1864. Elogiul acestei înțelepciuni a prudenței propune o imagine familiară celor care se revendică din trunchiul conservator. Pașii modești sunt instrumentul de care se servește reformatorul vizionar. Evoluția este alternativa la imprudența umanitară a radicalismului politic. Știu că aceste măsuri nu sunt bătătoare la ochi, știu că ele nu fac să salte inima de bucurie, cum saltă inima acelora cari zic: Proprietatea cea mare, latifundiile trebuie să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ino vație. Gradualismul nu e o strategie de apărare a unei clase, nu e un reflex de egoism partizan, ci descrie o con duită care vede în evoluție alternativa la modernizarea fracturată și epidermică. În ceea ce au mai profund și vizionar, vocile lui Carp și Maiorescu sunt afine etosului din textele lui Burke, Guizot sau Toc queville. Lectura pe care o dau junimiștii societății lor este modelată de paradigma liberal conservatoare. Fără a fi vreodată un curent sprijinit de o pondere
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după un secol al rătăcirilor, junimismul e parte din tradiția românească a libertății, de la care ne putem revendica. În junimism, ca formă locală
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care, ca vizionar și bărbat fără virilitate, nu putea să conceapă și să aprecieze armata, un sistem definit de expresia unei forțe brute, de violență și de moarte. Montaniștii aduceau în sprijinul afirmației lor trei motivații, considerate de dânșii atât de valide încât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și iese la lumină partea de subconștient care dă farmec și substanță neobișnuită imaginii. Rezultatul este net superior creației total controlate de inteligența și sensibilitatea artistică. Târziu, în secolul XX, occidentalii europeni au început să se trezească datorită unor artiști vizionari și să înțeleagă frumusețea caligrafiei și au făcut din scriitura orientală un spectacol vizual care a schimbat fața artei moderne. Evident la Paul Klee și Joan Miró, indirect la Pablo Picasso și Henri Matisse este faptul că ei au dat
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
internaționale. Reacția criticilor la acest internaționalism liberal a dominat primii ani de dezvoltare ai disciplinei. Carr (1939/1945/1946: Capitolul 1), care era unul din cei mai duri dintre aceștia, susținea că "utopicii" erau vinovați de "naivitate" și "exuberanță". Zelul vizionar stătea în calea unei analize la rece. Critica realistă a internaționalismului liberal, lansată de Carr cu puțin înainte de cel de al Doilea Război Mondial și continuată de alți cercetători incluzându-l pe Morgenthau în Statele Unite în anii '40 și '50
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de la condiția de anarhie, dar sunt mai înclinați să ia în serios argumentele privind reformele globale, în loc să le trateze drept soluții periferice în politica mondială sau drept căi prin care fiecare stat concurează pentru influență și putere. Ei subliniază că vizionarii greșesc crezând că actuala ordine internațională este pur și simplu un punct de trecere către o comunitate universală. Și asta nu din cauză că statele sunt obsedate de lupta pentru putere, ci pentru că ele pot avea concepții diferite despre drepturile omului sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comun mondial" (1984b: 14). Ar fi o greșeală să sugerăm că Bull a ajuns la concluzia că soluțiile la problemele globale ar fi ușor de găsit și că nu mai trebuie făcute "alegeri dificile" (1984b: 14). Scepticismul tocește invariabil impulsul vizionar. Acest lucru este clar din observația sa că este posibilă dezvoltarea unor comunități politice post-suverane în Europa occidentală. Un pasaj bizar din The Anarchical Society (1977) afirma că poate a sosit timpul pentru noi principii ale organizării politice regionale, care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul își află cel mai bine funcționalitatea la nivelul textelor care se opun ideologiei. Detectează, de asemenea, două etape poetice: una a metaforizării sau volumele deconstrucției și alta, a demetaforizării sau volumele reconstrucției
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
descoperit un punct de sprijin în "calul verde". Treptat, această creație imaginară se transformă în simbolul unei credințe, devine o "icoană" cum spune autorul și, în acest caz se apropie de "mîrțoaga" lui Ciprian în care nu credea nimeni în afară de vizionari asemenea lui Chirică. Așa se face că, în raport cu familia complementară (Ștefan și Vera), realistă pînă la saturație, Ilie și Mina par două personaje sebastiene capabile să trăiască o vreme în imaginar, dar sunt uciși de acesta. La urma urmei, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu. Nu există supraveghere fără iminența unei consecințe. Supravegherea nu este niciodată gratuită. Se înțelege de la sine că celălalt pol de referință rămâne, inevitabil, acea versiune a ceea ce se consideră a fi „o utopie negativă”, 1984 de George Orwell, scriitorul vizionar care va avea intuiția recurgerii la supravegherea generalizată ca practică prioritară a puterii totalitare. Supravegherea generalizată servește drept temelie autorității supreme care, în esență, înlocuiește autoritatea divină - un Big Brother al cărui portret e de ajuns pentru a-ți da
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un univers grațios specific lui Blaga și gândiriștilor, încercând să sedimenteze un spațiu liric pe care să-l subordoneze în final puterii creatoare a omului: "Omul duce/ la spinare/ roata lui". Volumul "Câmpia eternă" (1968) aduce cu sine un univers vizionar în contextul căruia poetul face gesturi enorme. Formula este expresionistă, imaginile sunt extinse cosmic. Imaginile sunt proiectate de un vis tulbure sugerând câteva obsesii: femeia ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și trebuie să vină cu înțelesuri adânci și cu largi semnificații, cu certitudini și vastă experiență, să fie radical critică în consemnarea anomaliilor sociale, precum și, așa cum am văzut, un permanent, dialog cu timpul. Patriotismul lui A. Păunescu este patetic și vizionar, clamat în versuri clasice sau libere, după cum impulsul energetic al muzicii lui interioare o cere, dar întotdeauna vital și răscolitor: "Mi-e dor, mărite doamne, acum de fiecare,/ întâi de tine, Ștefan, că te-ai numit cel Mare,/ Visez acele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
loc în epoci istorice. Deseori își înfățișa personajele ca olandezi. Câțiva ani mai târziu a emis ipoteza că s-ar putea să aibă o sensibilitate față de Țările de Jos, deopotrivă belgiană și olandeză cât și franceză... un fel de realism vizionar pe care-l simt că se află în mine25. Ceea ce asimilase din pictură a fost transportat, în mare parte și în mod inconștient, în narațiuni. Clocea o idee, o transcria, o publica într-o versiune, apoi nu avea nici un scrupul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale propriei ei opere. În condiții schimbate, Yourcenar însăși ar fi putut decide să se sinucidă în tinerețe, înscenându-și spectaculos propria moarte la fel ca Mishima. Cartea ei rămâne până azi una dintre cele mai lucide relatări despre acest vizionar al literaturii orientale a secolului XX. De asemenea, ni se demonstrează că principalul rol al morții și reîncarnării în propria ei operă nu se diminuase după Piatra filozofală: s-a intensificat în timp ce își urmărea partenerul murind pe Mount Desert. Cartea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a muritudinii perpetue ("cât de mult mor!", notează poetul prin vocea propriei umbre, sinistră Apariție în timpul unui ritual vizionar obișnuit). În fapt, este cât se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apărut după '89 problematica libertății (requiem pentru o duminică pierdută), a culpei individuale sau colective pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o nouă vârstă poetică, aceea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce valorizează atât Cuvântul, cât și pe rostitorul lui, un deschizător de drumuri greu de urmat ("Că tu stai/ prăbușit pe propriul maldăr de vorbe/ ca pe-un munte tocit/ înăcrit de tertipuri tehnici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]