1,637 matches
-
acuma l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercând să închidă ușile, oarecum mirat că acestea au devenit oarecum mai strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt de bucurie, dinspre trecutul cu zăpezi albastre și cu ferestre albastre (perdelele nu sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În brațe un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și Privatstrasse, pe o străduță acoperită cu frunze moarte, unde se afla pensiunea noastră, și ne-a Îndemnat să ținem secret, față de părinții, noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Am coborât curios în stradă. Între cele câteva persoane din jurul sicriului, mi s-a părut că o zăresc chiar pe femeia aceea. Nu știam cum arată. Nu-i văzusem niciodată chipul. Dar mi s-a părut că o zăresc. Un voal negru îi acoperea fața. Am simțit însă că era ea. Așa cum, câteodată, prin suflet îți trec umbre fără chip, fără trup. Doar le simți cum trec cu mers știut, cunoscut, de amurg pogorându-se nepăsător. 9tc "9" M-au atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și? ― în scurt timp, va fi complet restabilit. Chestiune de o săptămână sau două și-și va putea relua viața normală. ― Doamne! Asta zic și eu o veste! Ochii îi străluceau, sângele îi năvăli în obraji acoperindu-i cu un voal roz. Luă mâna lui Cristescu și o strânse la piept. ― Nici nu știți cât mă bucur, domnule maior! N-am avut copii... și de ce să mă ascund după deget, Doru a fost totdeauna slăbiciunea mea. Chiar când fura mâncare din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A fost... Nu mai este...; Să-l ierte...; Dar Epa a ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Toate chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
facă tot ce le stă în putință pentru a ridica gradul de percepție și receptare al celor din jur. Pentru un om de o reală inteligență, este un gest pertinent, ce vizează uneori noblețea sufletească, să își dorească a îndepărta voalul ignoranței de pe conștiința semenilor și a-i ridica la nivelul său, sau să îi propulseze mai departe, spre atingerea unor realizări mai înalte, superioare. Degenerarea artei este semnalată de unii gânditori precum Max Nordau, începând sfârșitul secolului al XIXlea, perioadă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mascată de tapetul cu animăluțe și a dispărut. M-am avântat În urmărirea ei, scăldat de mirosul de prăjeală de pe coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o tornadă, magnetizând orice ființă de sex bărbătesc aflată În raza ei de acțiune. Dacă Venus din Milo ar fi avut brațe, ar fi aplaudat-o până și le-ar fi pierdut din nou. Până și peștele Îmbrăcat În voaluri verzui, care, teoretic, trebuia să se foiască de colo-colo În acvariul lui de sub fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
celuilalt șofer s-o lase mai moale, iar eu am ieșit pe geam, sprinten ca un cuc la ora exactă, Încercând să ajung la hârtie. Mirele, care, luând În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții și m-a confundat, probabil, cu unul dintre nuntași, căci mi-a ieșit În Întâmpinare, Îmbrățișându-mă cu foc. Am revenit Înăuntru și, arătând spre pistolul așezat pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]