2,638 matches
-
calcis; gr. pexis "fixare"); ro. tahicardie (fr. tachycardie; en. tachycardia, cf. gr. ταχν-, ταχύς- "rapid"; καρδι-; καρδια "inimă"). Regula era generală în limba latină: dacă termenul al doilea începea cu o consoană, temele în -a și cele în -o aveau vocala finală închisă la i, iar temele în -u, prin analogie, schimbau pe -u în -i (stillicidium). Ca vocală de legătură unică, specifică compunerii -i era folosit analogic, chiar și înainte de vocală (lat. funiambulus). Termeni panlatini formați din prefixoid + interfix o
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Regula era generală în limba latină: dacă termenul al doilea începea cu o consoană, temele în -a și cele în -o aveau vocala finală închisă la i, iar temele în -u, prin analogie, schimbau pe -u în -i (stillicidium). Ca vocală de legătură unică, specifică compunerii -i era folosit analogic, chiar și înainte de vocală (lat. funiambulus). Termeni panlatini formați din prefixoid + interfix o + termen- bază: ro. enter(o)virus (fr. entérovirus; en. enterovirus, es. enterovirus, it. enterovirus, germ. Enterovirus: cf. gr.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
consoană, temele în -a și cele în -o aveau vocala finală închisă la i, iar temele în -u, prin analogie, schimbau pe -u în -i (stillicidium). Ca vocală de legătură unică, specifică compunerii -i era folosit analogic, chiar și înainte de vocală (lat. funiambulus). Termeni panlatini formați din prefixoid + interfix o + termen- bază: ro. enter(o)virus (fr. entérovirus; en. enterovirus, es. enterovirus, it. enterovirus, germ. Enterovirus: cf. gr. έυτερο-, έυτερον- "intestin"); ro. sacrolombar (fr. sacro-lombaire: cf. lat. sacrum- osul sacru; lumbus
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termen- bază: ro. enter(o)virus (fr. entérovirus; en. enterovirus, es. enterovirus, it. enterovirus, germ. Enterovirus: cf. gr. έυτερο-, έυτερον- "intestin"); ro. sacrolombar (fr. sacro-lombaire: cf. lat. sacrum- osul sacru; lumbus "șale"); saprofit (fr. saprophyte: cf. gr. σαπρο-, σαπρός- "putred"). Vocala tematică - o, în compuse era atribuită influenței grecești (sacrosanctus, mulomedicus). Acest interfix a supraviețuit în terminologia panromanică, în formațiunile care conțin elemente de origine greacă: rinofima (fr. rhinophyma, en. rhinophyma: cf. gr. ρινο, ρις "nas"); eo- de început, primitiv, preistoric
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și latinești + termenul-bază: ro. card (io) megalie (fr. cardiomégalie; en. cardiomegaly: cf. lat. cardiomegalia, gr. καρδι-; καρδία "inimă"+ μεγα-, μεγαλσ-, μέγας "mare"). Fenomenul este explicabil prin latinizarea prefixoidelor grecești, care în structurile complexe revendică juxtapunerea interfixului latin-i și a vocalei grecești -o. Termeni panromanici bi- (triconceptuali), formați din două/ trei afixoide + termenul-bază: ro. cardioesofagial (fr. cardioesophage; en. cardioesophageal); ro. histerosalpingografie (fr. hystérosalpingographie; en. Histerosalpingography: cf. gr. hystera- "uter", lat. solpinx,- ingis, gr. salpinx, -ingos-trompă, gr. graphein- a scrie). Unități neologice
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
eco (cf. οίκος "casă"; ecosferă, ecologie); (2) provenite din limba latină: vari- (cf. varius " pătat, variat") și vari- (cf. varus "pustulă"; varicelă, variolă). Paronimia existentă la nivelul afixelor este una specială, realizată formal, prin interfixele i/o, prin interfix φ/vocala o; funcțional, prin referenți diferiți: imuni- (lat. immunis "scutit, apărat") și in = lipsit de + munus= obligație; tifl-/ tiflo- s.a.m.d. Afixoidele sunt "invariantele" prin care se fixează conceptul și au, cu excepțiile necesare, valoare cvasi-univesală. Excerptarea terminologiei medicale permite
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Când a venit Stela în escadrilă, ea deja nu mai zbura, însă a cunoscut-o prin intermediul soțului acesteia, Constantin Abeles. (Nu consider inutil să precizez că numele destul de neobișnuit al acestui cunoscut pilot se pronunță Àbeles, cu accent pe prima vocală; cel puțin așa îl pronunță cele două aviatoare). "Abeles m-a invitat într-o zi, când eram pe aeroportul de la Băneasa, să-i vizitez bungallow-ul în care locuia împreună cu soția sa, la câțiva kilometri. Când am ajuns, ea a ieșit
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
privit-o îndelung și între sprîncene i s-a adîncit o cută accentuată. Nu se lăsa dus și părea că tot caută ceva. Deodată, neclintit, monoton ca-ntr-un vis depărtat, sau ca-n transă, a început să silabisească, stîlcind vocalele: Pa-ri-a ca prin-tre no-uri s-a fo-ost des-chiiis o po-ar-tă. Prin ca-a-re tre-e-ce, al-ba, re-gi-na nooop-ții, mo-ar-ta. De unde știți versurile astea, domnule doctor? am tresărit eu. Nu-mi dau seama. Cred că în copilăria mea le recita cineva foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
metoda ,,vocalizării” în locul ,,slovenirii”. În acea perioadă, abecedarele erau tipărite cu litere chirilice (slove), iar la citirea unui cuvânt se recomanda ca elevul să pronunțe mai întâi numele slovelor. Loga, în schimb, recomanda să se pronunțe literele însoțite de o vocală și apoi cuvântul în întregime, procedeu mult mai facil pentru elevi. El a oferit îndrumări metodice judicioase și cu privire la predarea unor bucăți de lectură. În acest sens, cerea ca învățătorul mai întâi să citească bucata de lectură în întregime, apoi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare al pluralului. După acest criteriu, româna și italiana sînt limbi asigmatice deoarece formează pluralul în vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este, alături de română, mai conservatoare decît alte idiomuri romanice, fiindcă păstrează, în mai mare măsură, elementul latin, aproape de forma lui originară. În același timp, italiana se distinge însă printr-o trăsătură proprie, aceea că aproape toate cuvintele se termină în vocală și numai unele împrumuturi (puține la număr) admit terminații consonantice. Un număr restrîns de substantive au păstrat plurale neutre în -a, alături de cele în -i de masculin plural, cu diferențe semantice. Formele de genitiv-dativ ale pronumelui personal de persoana a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trăsăturile lor de bază le unesc, aceste trăsături fiind de obicei atribuite substratului celtic și adstratului germanic. Franceza are un sistem vocalic bogat cu patru grade de apertură, cu opoziții bazate pe cantitatea vocalică. O caracteristică a limbii franceze sînt vocalele nazale, care se regăsesc și în limba portugheză. Unul dintre fenomenele importante pe care le-a cunoscut această limbă este neutralizarea opoziției dintre vocalele finale, care au dispărut sau au trecut la -e (astăzi nepronunțat) după grupurile consonantice, iar datorită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
patru grade de apertură, cu opoziții bazate pe cantitatea vocalică. O caracteristică a limbii franceze sînt vocalele nazale, care se regăsesc și în limba portugheză. Unul dintre fenomenele importante pe care le-a cunoscut această limbă este neutralizarea opoziției dintre vocalele finale, care au dispărut sau au trecut la -e (astăzi nepronunțat) după grupurile consonantice, iar datorită nepro-nunțării terminațiilor, majoritatea substantivelor se rostesc la fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
descoperită America). Structura dialectală a limbii spaniole este bine conturată, un aspect interesant al ei reprezentîndu-l sefarda (sau dialectul sefard), care este limba evreilor emigrați din zona iberică în Peninsula Balcanică. Spaniola se caracterizează prin cea mai frecventă diftongare a vocalelor latine, indiferent de natura silabei (dacă este în silabă închisă sau deschisă). În structura gramaticală, se remarcă dublarea complementului direct și indirect, ca în limba română, prin forme neaccentuate ale pronumelui personal: Lo he visto a el = L-am văzut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferența dintre v și b (în spaniolă cele două sunete avînd o redare unică), iar secvențele finale latinești care aveau în componență pe n au evoluat la ăo. În fonetică, portugheza se remarcă printr-un sistem vocalic bogat, alcătuit din vocale orale și nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza, la fel ca româna, are formule de adresare cu mai multe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
femnas, sp. hembra hembras, pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont monts, sp. monte montes, pg. monte montes. În spaniolă și în portugheză, la cuvintele terminate la singular în consoană, pluralul se realizează cu ajutorul unei vocale de legătură, încît desinența devine -es: sp. ciudad ciudades, señor señores, pg. flor flores, senhor senhores. În unele limbi moderne, -s desinențial nu mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului substantivului realizîndu-se pe baza determinanților
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului substantivului realizîndu-se pe baza determinanților (articol sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în declinări. Spaniola și portugheza au două clase de substantive, una cu terminații vocalice la singular și alta cu singularul terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în aceste două limbi și substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a doua limbă oficială). Este mai apropiată de daneză prin origine, dar a devenit foarte apropiată de norvegiană, ca urmare a stăpînirii Norvegiei de către Suedia pe parcursul secolului al XIX-lea (1814-1905). Sitemul fonetic al limbii suedeze este foarte bogat, cu vocale numeroase, lungi și scurte, și cu consoane a căror pronunție depinde de tipul vocalei următoare. La fel ca în norvegiană, unele consoane devin retroflexe dacă sînt precedate de [r], printr-o orientare a limbii spre fundul gurii în timpul pronunției. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
foarte apropiată de norvegiană, ca urmare a stăpînirii Norvegiei de către Suedia pe parcursul secolului al XIX-lea (1814-1905). Sitemul fonetic al limbii suedeze este foarte bogat, cu vocale numeroase, lungi și scurte, și cu consoane a căror pronunție depinde de tipul vocalei următoare. La fel ca în norvegiană, unele consoane devin retroflexe dacă sînt precedate de [r], printr-o orientare a limbii spre fundul gurii în timpul pronunției. În suedeză, articolul hotărît este postpus, ca în română, dar, cînd substantivul este precedat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferită de ele. Sistemul fonetic al limbii daneze este complicat și specific, în pronunție remarcîndu-se fenomenul denumit stød [stöð], care presupune o închidere bruscă și incompletă a glotei, ceea ce produce o scurtare a duratei sunetului pronunțat, dacă acesta este o vocală, un diftong sau o consoană sonoră (consoanele surde nu cunosc fenomenul). Nu are flexiune cazuală, în afară de -s la cazul genitiv, relațiile cazuale fiind exprimate cu ajutorul prepozițiilor. Articolul hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bu:k], neer. boek [bu:k], germ. sus Tag germ. jos Dag, neer. dag. Ca atare, limba neerlandeză (dialectele olandeze și flamande) se caracterizează printr-un sistem fonetic ce cuprin-de numeroși diftongi și triftongi caracteristici, consoanele finale sînt surde, iar vocalele din silabele finale se velarizează, ca în germană. În Evul Mediu, a suferit schimbări importante în structura gramaticală, depărtîndu-se astfel de germană. Se păstrează însă corespondența cu germana în unele aspecte de topică, care este inversată atunci cînd primul element
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de limbi. De aceea, există termeni speciali pentru a denumi alternanțele fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden, band, gebunden "a lega"; norv. å gi, gav, gitt "a da") sau între cantități diferite ale aceleiași vocale (engl. this [ðis], these [ði:z] "acesta, aceștia"), ce se manifestă la formele aceluiași cuvînt (engl. man [män], men
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden, band, gebunden "a lega"; norv. å gi, gav, gitt "a da") sau între cantități diferite ale aceleiași vocale (engl. this [ðis], these [ði:z] "acesta, aceștia"), ce se manifestă la formele aceluiași cuvînt (engl. man [män], men [men] "om, bărbat/oameni, bărbați") sau la cuvintele din aceeași familie (germ. sprechen [΄(prexən] "a vorbi", Sprache [΄(praxə] "lim-bă, limbaj", Spruch
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvintele din aceeași familie (germ. sprechen [΄(prexən] "a vorbi", Sprache [΄(praxə] "lim-bă, limbaj", Spruch [(pru:x] "sentință, maximă"). Tot o alternanță vocalică se indică și prin termenul umlaut, dar, de data aceasta, modificarea din rădăcina cuvîn-tului se datorează influenței unei vocale următoare: germ. das Buch [bux] "carte", die Bücher [΄büxər] "cărți"; dan.. stad [stað], städer [΄stä:ð(] "oraș, orașe"). Întrucît vocala modificată se notează în germană și în unele limbi nordice (suedeza) prin cea inițială cu două puncte deasupra (tremă), cuvîntul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]