50,154 matches
-
pământul Și s-a refăcut încă o dată pământul La izvoarele nesecate ale plânsului Pentru prietenia mea cu dânsul! Zăbală pe cimitir Nu-mi prea șade-n caracter să scriu tot mereu într-un sictir despre acest cimitir din care răzbat vocile de fier ale celor mai năpraznice mirezme și păreri dacă vremea stând ca o femeie-n studioul ei uitându-se în oglinda din perete n-ar vedea tot ce-i face timpul la-ntuneric și-alte dobitoace metafizice la lumina
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe ore nepetrecute-n timp și voci care ne cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea, silueta își pierde profunzimea, și-adesea, pe sub cap, e sprijin doar cenușa - memorie-a materiei și-a toate câte sunt
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
ca I. D. Sîrbu, va purta nostalgic permanența unui ținut sufletesc septentrional. Începuturile îi stau sub semnul jurnalisticii. ,Vreme de șapte ani - scrie Al. Piru în Poezia românească contemporană - poetul a compus reportaje, mici povestiri, ode". După o îngroșare de voce în unele versificări ocazionale, pentru tînărul aspirant la grația cuvîntului adevărata carieră lirică începe abia în 1957, cu pastelurile din Dincolo de iarnă, dar încă mai răspicat cu volumul Fluxul memoriei. Titlul acesta este reluat, emblematic, și pe coperta din 1967
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
făceau preocuparea romanului ceva mai vechi. Așadar, se înțelege, iar Marius Tupan demonstrează că materia epică nu trebuie explicată, ci doar prezentată, cu mijloacele minimale ale publicisticii, ale textului destinat să însoțească imaginea (una, totuși, textualizată, desigur). Autorul (deja perimata ,voce auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă ar
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
de uzură. Dimpotrivă, a mizat, mizează în continuare, pe valori sigure, pe temeiuri clare, puse în discuție tehnic și sobru, într-un joc echilibrat de rezerve și de nuanțe. Ceea ce pare să precumpănească, peste polemici și ,acute" ale multor altor voci, e stăruința în a-și defini punctul de vedere, pe un ton jos și calm, însă foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu-i totuna cu respectul, domnul Dimisianu trece (et
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
credeam că le-am uitat. Anumite gesturi simple ne aduc față în față cu propriile noastre cuvinte, cu discursul care ne-a însoțit de-a lungul anilor. De ce n-am recunoaște în acest discurs chiar elementul esențial al conștiinței noastre, vocea pe care o auzim în minte, amprenta brutal individuală rezultat și origine a discursului public. dacă tac nu înseamnă nimic (din volumul Corpuri românești, în curs de apariție la Ed. Cartea Românească)
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
când m-am trezit știam dintr-o dată răspunsurile la toate întrebările pe care mi le-am pus vreodată chiar și la celelalte fii mulțumită îmi spuneam ai ajuns acolo unde nimeni nici măcar n-a visat bucură-te îmi spuneam cu vocea sugrumată de plîns acum am uitat e nevoie de ploaie fluviul e la fel ca anul trecut nimic nu spune despre cei înecați aceeași și pasărea ademenită-n undă și eu doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete secetă ,e nevoie
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
până seara și nu mai rămâne timp de nimic cam atât jumătate din viață îmi aduc aminte un sfert dorm visez un sfert merg pe sârmă fumez mă implic cât de puțin cât de puțin ochii se odihnesc în ochi vocea-n auz mâinile cât de rar se îngână dimineața vine ca o haină în care nu mai încap casa visată am construit-o ani de-a rândul cu râvnă de furnică din temelii piatră de piatră zdrelindu-mi mâinile totul
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
mine nu mă mai vizitează decât poezia și spaima. la 30 de ani încă mă fascinează marile teme: iubire. ură. singurătate. la 30 de ani cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește cu voce tare sunt orașul locuit de o pisică neagră pe care nu mai am chef s-o răsfăț la 30 de ani încă mai scot femeia din mânecă fiindcă acum știu ce e viața mea: 70 la sută apă și 30
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
care a fost a ta a fost așadar a lacrimeiť. Nu doresc să retez poemele mazilesciene pentru a le face mai accesibile decât sunt; transcriu cele șapte versuri următoare. și rând pe rând își abandonează cenușile în salcâmul din poartă vocea în neliniștea câinilor stinși de pe strada mea care nu mai este o stradă și intră în carnea fericită a femeii care se trezește pentru ca împreună să mă părăsească taci! și naufragiază în marea din fereastră Încerc să reiau firul cât
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
Franța pentru pregătirea doctoratului în Drept adaugă un definitiv accent european culturii sale, oricum de mare complexitate și acuratețe. Între nebuloasele polemice stîrnite de apariția romanului De două mii de ani, compus în stilul confesiunii totale după model Gide, se detașează vocile libere de prejudecăți ale lui Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu, critici preocupați doar de realizarea estetică a prea sincerei "descărcări personale". Cel din urmă surprinde perfect cadrul și îl expune cu înțelegere: "Cazul său este o realitate și nimic mai
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
rog seară de seară pentru surorile tale mamifere. Mă gândesc mereu la dinții fraților tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă vezi poate vrei să știi că vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Lilly Carandino, Ileana Cernat, Maria Filotti, Constantin Halepliu, Alexandru Ionescu-Ghibericon, Ion Manta, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Irina Răchițeanu-Șirianu, Vasilica Tastaman și, alături de aceștia, regizoarea Cătălina Buzoianu, realizatoarea TV Lucia Hossu-Longin. Iubitorii de muzică, din țară și din străinătate, au fost fermecați de vocile unor străluciți artiști lirici, precum Hariclea Darclée, Elisabeta Neculce-Carțiș, George Niculescu-Basu, Petre Ștefănescu-Goangă, Ionel Voineag, Alexandru Enăceanu. în medicină au înscris momente memorabile Ana Aslan și Mina Minovici. Nu în ultimul rând amintim pictorii Gheorghe Petrașcu și Artur Verona, arhitectul
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
recurs al prospețimii și voioșiei. Este de presupus că o parte din simpatia concetățenilor a fost acordată chipului zîmbitor, în contrast cu fețele crispate ale altora, în timp ce modul de exprimare făcea și el notă aparte, întorcînd spatele retoricii vide, gesticulației și agramatismului. Vocea altor actori politici, iviți din lumea academică și literară, a răgușit destul de repede. A lui Cazimir și-a păstrat timbrul inițial. ,Partidul Liber-Schimbist, pe care l-a odrăslit din Ťlamurať lui Caragiale, dînd astfel una din rarele dovezi că literatura
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
gând toți ăștia, mă văd cu tine și au impresia că sunt fericitul care s-a pricopsit cu o asemenea comoară, cum dracu' a pus plătuga asta laba pe asemenea bucățică, precis spun ei în gând, a observat Albert cu voce egală, placid. Ana-Cristina l-a apucat de braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția scurtă a Anei-Cristina
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
celor doi, s-a mirat că fata era îmbrăcată complet anapada, purta o rochiță de vară, parcă se pregătea să meargă la bal, asta e smintită de-a binelea, și-a spus el în gând, dar n-a comentat cu voce tare, nu era treaba lui, treaba lui era să-i ducă într-un punct anume și apoi să-și primească plata. I-a îndrumat pe o străduță lăturalnică unde-i aștepta o Dacie roșie. Au urcat toți trei în rabla
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația inteligentă a unui tineret avid de originalele-i interpretări
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei care-i împiedicau intrarea în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația inteligentă a unui tineret avid de originalele-i interpretări și asociații critice, un tineret care
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația inteligentă a unui tineret avid de originalele-i interpretări și asociații critice, un tineret care amplifica spațiul sălii prin prezența pe culoar, până unde răzbăteau sonurile vocii lui acute și unde, din când în când, câte o șoaptă a câte cuiva temător că nu-i prinsese toate cuvintele, rostea alarmată: "Ce-a zis? Ce-a zis?" Vivacitatea lui de-atunci și licărul neostoit al luminilor din ochii
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
teatrul la microfon. E greu, e imposibil să vă imaginați acum ce însemnau emisiunile acelea pline de har actoricesc și regizoral; cel puțin două generații, a părinților mei și a mea, au fost pe nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
nu cumva el a și fost divulgat în confesiunile testamentare ale scriitoarei: această extraordinară traducere a fost iscălită de Dumitriu, "ca să poată fi încasați banii" care au fost apoi "înmînați, toți, lui Ion Vinea. Spun toți banii, pentru că au existat voci clevetitoare și neștiutoare care vorbeau că Petru Dumitriu îi dădea lui Ion mai puțini bani decît încasa. Nu este adevărat. Ion Vinea cheltuia o parte din bani cu tot felul de fleacuri și aventuri amoroase și, apoi, spunea acasă și
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
o reală ierarhizare impusă de autor și prin urmare suspectă de artificiu și schematism. Fiindcă în Refugii autorul este aproape cu totul absent: romanul este Ťpovestitť de Ioana, se compune esențial din ceea ce își reconstituie ea odată ajunsă în spital. Vocea naratorului ei este, o voce unică, iar această Ťvoceť nu-l reprezintă, fie și prin procură, pe autor. Cu atît mai mult cu cît Ioana își împarte de fapt istorisirea cu alte cîteva personaje, cărora Ťle dă cuvîntulť fie într-
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
autor și prin urmare suspectă de artificiu și schematism. Fiindcă în Refugii autorul este aproape cu totul absent: romanul este Ťpovestitť de Ioana, se compune esențial din ceea ce își reconstituie ea odată ajunsă în spital. Vocea naratorului ei este, o voce unică, iar această Ťvoceť nu-l reprezintă, fie și prin procură, pe autor. Cu atît mai mult cu cît Ioana își împarte de fapt istorisirea cu alte cîteva personaje, cărora Ťle dă cuvîntulť fie într-o manieră directă, cum procedează
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
directă, cum procedează reproducînd mai multe scrisori primite de la Iustin, soțul ei, fie indirect, refăcîndu-le ea spusele - replici, explicații, confesiuni, reflecții. Așa se și explică de ce, cu excepția corespondenței de la Iustin, romanul este unitar, omogen stilistic, un roman pe o singură voce, vocea Ioanei. Nefiind scriitoare de profesie, ci translatoare, ea nu avea cum fi preocupată de respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]