1,651 matches
-
culoare elegantă și plăcută, amintind parcă de cretă, la atingere. Dar impresia de simfonie, pe vreme bună și când nu bate vântul dinspre pustie hamsinul -, este dată de limpezimea aerului, un adevărat miracol. O jubilație aurie, o luminozitate intensă și voioasă învelește și escamotează atunci bulzii de un bun-gust îndoielnic. Aproape imediat ce ies din cartierul armenesc pe poarta Sionului și ajung pe Ophel, numit cam nepotrivit, după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
învinge. Bătrânul îl sudue și-l proclamă mai tare decât el... Variații la o horă... Captar, deasupra stupilor. În vie Era toamnă: Câte una Nucile pe jos cădeau; Crengile-mpleteau cununa Frunților ce atingeau. Sub tufarii de la vie Printre strugurii voioși Eu priveam cu bucurie Noaptea ochilor frumoși. Tu ședeai jos supt o viță Și deasupră-ți, Smărăndiță, Atârna un strugurel Verde ca un smărăndel... N. Beldiceanu 14 11 Octomvrie 1909 [ÎN LUMEA BORDEIENILOR] (Săveni-Ichimeni) De la Botoșani spre Ichimeni, prin Ungureni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căruciorul școalei în patrat. Și mireasa, de la văcsuitoru 3 la meditația clasei a V-a am dus-o în căruță. Și scripcari am avut toată școala și strigături din gură, cari de care mai diocheate. Și nu știu câți din nunta aceea voioasă și gălăgioasă mai trăiesc azi!?... Atunci era în toamna anului 1905 și acum îi în primăvara anului 1971. Îs numai 66 de anișori!... Și din 100 în clasa I și din 56 absolvenți în 1906, azi în 1971 mai suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
regiment, și am fost repartizat la Compania a VII-a cea mai severă companie din Regiment. Comandatul companiei era Dl căpitan Neculcea Constantin de loc din Pașcani. Un an cât am stat în compania lui, nu l-am văzut odată voios și râzând. Ci tot încrestat, parcă tot îi ningea și ploua. Și nu m-am putut bucura macar de un dram de considerație că sunt și eu învățător. Iar când mergea prin oraș, mergea în pas de defilare, parcă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
se mai gândească. Și atunci mi-am zis, de ar da Dumnezeu să zică că mi-o dă, că am să zic: că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Rădășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Radășanu fii voios că Dl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și într-o zi N.Stoleriu zice: Dle Radășanu fii voios că Dl V.Ciocan dă pe domnișoara după dumneata. Iar eu îi spun lui N.Stoleriu: Să-i spui că am să mă mai gândesc și eu. Și N.Stoleriu s-a făcut foc și m-a întrebat: Da mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dacă-mi mai place domnișoara Eugenia Vasiliu, că în 1908 când am fost nu mi-a plăcut, că o sfădise măsa, că o lumânare, i-a picurat o bluză manias și deci ea era foarte supărată și nici de feli voioasă. Și într-o sâmbătă am plecat la Boboești singur singurel prin pădure la Boboești. Și l-am găsit pe preotul Mihai Vasiliu la un stog, unde făcuse cu niște săteni, un țarc ca să nu-i mănânce vitele satului fân. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Petrea Gheorgheasa a vorbit foarte frumos și i-a dat Eugeniei miresei o rublă de 5 lei de argint și i-a spus s-o puie în sân. Cu banii ceia a cumpărat Eugenia farfurii, că nu aveam. Toți erau voioși și bucuroși, numai eu stam încrestat de parcă nu știam ce-i aceia ! Am dansat și eu și totdeauna lângă mine se prindea în joc Țața Melania de la Varatic. O băgat de samă treaba asta Eugenia mea. Și luni dimineața ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Prețul mi se pare scandalos de mare, așa că nu-mi rămâne decât să caut altceva. Caut un alt albergue și îl găsesc pe cel al preoților Reparadores de lângă biserica lor. Dar nu este nimeni la recepție iar pelerinii cazați sunt voioși, discută zgomotos în sala de mese, râd, glumesc, servesc un pahar cu vin, o bere sau suc. își fac fotografii, singuri sau în grup, iar eu mă învârt peste tot, neliniștit, îngrijorat să găsesc un responsabil. Cu ajutorul unei domnișoare din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
suspiciuni. Sentimente de bucurie interioară mă inundă pe drumul ce trece peste câmpuri, prin mici localități ce păstrează în arhitectura zidurilor un aer local medieval. Sunt pelerini ce mă depășesc, alții pe care îi depășesc eu. Este și un spaniol voios, ce cântă, rotește bastonul pe deget și pășește voios. într-un sat o întâlnesc pe simpatica italiancă ce mă ajutase cu o seară înainte să vorbesc cu preotul de la albergue. Mă întreabă cum am dormit și-i răspund satisfăcut că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce trece peste câmpuri, prin mici localități ce păstrează în arhitectura zidurilor un aer local medieval. Sunt pelerini ce mă depășesc, alții pe care îi depășesc eu. Este și un spaniol voios, ce cântă, rotește bastonul pe deget și pășește voios. într-un sat o întâlnesc pe simpatica italiancă ce mă ajutase cu o seară înainte să vorbesc cu preotul de la albergue. Mă întreabă cum am dormit și-i răspund satisfăcut că foarte bine. Și ea este la a doua zi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut voios cu - „ola” sau „buen camino” și cu un pas grăbit cobor spre satul El Acebo. înainte însă de a ajunge aici, la o curbă a drumului, întâlnesc o baracă asemănătoare cu cele din filmele regizate de Emir Kusturicza. Aici întâlnești
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ascunse la Poliție și apoi depuse la Muzeul de Artă Națională, de unde, la timp de pace, s-au ridicat de către parohiile respective. Răpirea moaștelor Sfântului Dumitru (fragmente) [...] Ajungând la locuința mareșalului [Mackensen, n.n.], m-am liniștit de îndată prin chipul voios cu care am fost întâmpinat de acesta, punându-mă în cunoștință despre ridicarea, în timpul nopții, a moaștelor Sf. Dumitru de la Mitropolie [...]. La părăsirea Bucureștilor, mi-a fost predat, de autoritatea germană, întreg dosarul acestei răpiri, ce pe foștii ocupanți nu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
natural și voia, în prietenia ei, să ne vină în ajutor: ne-a pro pus de mai multe ori carne, pește, untură, dar am refuzat, primind numai zilnic puțin lapte pentru mama. Venea să ne vadă, [era bucu roasă și voioasă. Îmi aduc aminte că într-o zi, vorbind de o în tâm plare comică, râse cu hohot. De la plecarea alor noștri nu mai râsese nimeni în casă, ca într-o casă mortuară. Această izbuc nire de veselie ne lovi dureros
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
preocupat, și cu drept cuvânt. După o oră și jumătate de audiență, se întoarse radios la vila lui Costinescu, obținuse ce dorea de la rege și i se ridicase piatra de pe inimă. De mult nu-l văzusem așa de vesel și voios. Rămase acolo, luă ceaiul și plin de mulțumire plecă la gară cu d-rul Costinescu, insistând ca Dinu, cam guturăios, să nu-l însoțească. Sosind la gară, Duca sare din automobil și alergă spre tren. Pe peron erau mulți amici politici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a trezit din somn, brăduțul a rămas mut de uimire! Nu mai văzuse atâta zăpadă de când era el și era de vreo doi-trei ani, că nu-și amintește el prea bine! Mami, vreau să mă joc în zăpadă, strigă el voios. Mai așteaptă, puiule, să mai crească zăpadă, să-ți ajungă la crenguțe! Acum de-abia îți ajunge până la mijlocul trunchiului. Atunci o să-mi caut un prieten de joacă. Și privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten de joacă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
voluntare”, achiziționând contracost lucrări executate de copii, suma obținută fiind folosită în scop umanitar pentru copiii din Centrul Romanița.” (pe fond muzical “Să fim copii” de Mihaela Runceanu.) PRIMĂVARĂ 1. A trecut iarnă geroasă, Câmpul iar a înverzit, Rândunica cea voioasa La noi iarăși a sosit. R. Cântă cucu-n dumbrăvioara Pe copacul înflorit, Salutare, primăvara, Timp frumos, bine-ai venit! 2. Turturelele se-ngana, Mii de fluturi vezi zburând Și pe harnica albina Din flori miere adunând. PROIECT DIDACTIC GRĂDINIȚĂ
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în cercuri albe El cutremură o barcă." (Lacul) "Bara dit codrul nalbastru Galbini lilici u-ngarcă; Adiljinda-n tsercljiuri albi Ia cutreambură na varca". (Traducere de Ioan Cutova) Sau: "La mijloc de codu des Toate păsările ies, Din hugeac de aluniș La voiosul luminiș" (La mijloc de codru des...) "Tu mesea di codrul spes Pulji dit păduei ies, Dit virdeatsa di-alunish Lunjinish di ninga balta" (Traducere de Dumitru Garofil) S-a discutat nu o dată despre faptul că poezia lui Mihai Eminescu își pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
N. Gane, Nicolae Gane, N. Ganea. Tatăl său, după mărturia scriitorului era scoborâtorul unei familii vechi de peste 400 de ani, "a cărei nume se vede figurând în letopisețele țărei și în arhondologia lui Vodă Cantemir"; era "un om bine cumpănit, voios, primitor și bun la inimă... Între boerii din Fălticeni, pot zice cu siguranță, el era cel mai inteligent și mai cu carte: știa latinește, grecește, franțuzește, primea gazete franceze și era la curent cu tot ce se petrecea în țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa de tari, că am fi fost în stare să ne luptăm cu zmeii din poveste și să rădicăm Ceahlăul pe umerile noastre. Ce nu-și închipuie copilul la vrâsta de cinci ani? Părintele meu era un om bine cumpănit, voios, primitor și bun la inimă. Ne iubea grozav, dar se stăpânea să ne a arăte dragostea lui. Așa era sistemul lui de a ne crește. Între boierii din Fălticeni, pot zice cu siguranță, el era cel mal inteligent și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii mei, acum vă las să vă gândiți la toate cele ce v-am povestit, vă las cu sufletul și conștiința voastră, cu amintirile voastre, vă las cu speranța că veți dori cu ocazia Sfintelor Sărbători
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țindu-ne necesari unul altuia și completându-ne În multele lipsuri; cu care să-ți treci de la mână la mână cărțile aceleași, să te Învoiești la aceeași mâncare și să te nimerești cu el la bău tură; cu care să pornești voios și În același pas la descoperirea frumuseților acestei vieți, consolându-vă Împreună de tristețile ei; și de care să mă despartă doar atât: gustul meu pentru femeile blonde și șuie, de cel al lui pentru cele brune și plinuțe. și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros, puiul de zeu scăpat ca din praștie din strânsoarea așteptărilor și ezitărilor. Asistăm zilnic la confuzia, tot mai bătătoare la ochi, a se xelor; și simțim tot mai mult dificultatea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bărbat din generația mea (vorbesc de cei cu bună-credință, cu apetituri virile Încă sănătoase și cu gus turi sexuale necontrafăcute) care să nu regrete, Îm preună cu mine, farmecul și pitorescul bordelurilor de odini oară, pline de zburdălnicia și vânzoleala voioasă a tinerelor preotese ale Amorului, așa cum le-am cunoscut În tinerețile noastre, pure [de] abrutizantele perversiuni trupești, de care s au molipsit mult mai târziu, de la colegele lor, și câteodată mai mult decât vă puteți Închipui; romanticoase și sentimen tale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]