1,852 matches
-
până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna liberă servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt, dar vor veni, fu răspunsul unei arătări, de fapt o pelerină cu glugă, chipul nu-l putea desluși, era acoperit de faldurile timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o voce frumoasă, e o voce pe care o asculți curios, ridici capul atent, pentru că e altceva, te surprinde ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
CU INIȚIATIVĂ în vara lui 1988 eram într-o tabără de creație împreună cu încă vreo douăzeci de-alde mine, împătimiți să surprindem crâmpeie din zestrea de frumuseți cu care natura ne-a fericit meleagurile. După ce am lepădat la hotel bagajele voluminoase pentru o ședere de vreo două săptămâni, și cele necesare lucrului pe teren, am pornit în grup spre Deia. Să nu vă închipuiți că e vorba de acel orășel de coastă din partea de nord a binecunoscutei insule spaniole Mallorca! Ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aceeași seară conduse până la Slănic Moldova, „pilotase” mai mult cu a doua și a treia iar Ger suportase cu stoicism, Îi dădea sfaturi și se bucura de progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine! Glumesc, desigur! Probează și vezi dacă am nimerit mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îi simt emoția și dragostea pentru înaintașii săi, bravii și încercații irlandezi. După un timp ne oprim pentru a le aștepta pe cele două doamne rămase în urmă. Mă uit la franțuzoaica de lângă Paris și pe lângă faptul că este cam voluminoasă, are și un rucsac enorm pe umeri. O rog frumos să mă lase să-i duc eu rucsacul și să-l ia ea pe al meu, care este cam jumătate față de al ei. Acceptă cu greu, iar eu sunt mulțumit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aude muzică de orgă; un bun fundal pentru cină și discuțiile celor de la masă. Duminică, 19 august: Baziège-Toulouse: 31 km Astănoapte, în micul nostru dormitor, doamna căreia iam dus rucsacul s-a tot învârtit în pat, și pe cât este de voluminoasă, pe atât de rapide și zgomotoase i-au fost mișcările, așa că somnul meu, și nu numai al meu, a fost întrerupt de multe ori. Mă întreb cum a dormit canadianca de deasupra ei, căci când se rotea și patul se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
amor ! 73. Știu un caré foarte restrictiv, unde nu au acces, niciodată, patru ași...fotbaliști ! 74. Dintre soldați, subofițeri, ofițeri și generali, niciunul nu a fost luat prizonier în precedenta campanie...electorală ! 75. Când spațiul este insuficient, armele vechi, cutiile voluminoase, frânghiile, săpunul și vinul pot fi depozitate în boxa...acuzaților ! 76. Carne cu os, zarzavat proaspăt și sare sunt suficiente pentru obținerea unui foarte gustos borș...crud ! 77. Curaj și adrenalină! Braconaj pe timp de vară, la lupi...de mare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ai aprobarea În buzunar. Îl aștepți pe Izvoranu, ai o discuție În sediu, este genul de familist căcăcios, recrutarea nu va pune probleme. Răspunzi de acțiune! Și fiu-său? Ia gândește-te. Am studiat dosarul lui Izvoranu Daniel, e destul de voluminos pentru vârsta lui. Fusese exmatriculat și a avut mare noroc să fie În lot cu fiul generalului Bob, i-a reprimit la grămadă, dar el stă atârnat Într-un fir de păr. Mă gândeam deja să inițiem o revistă samizdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dat dovadă! Antologia s-a bucurat de un cuvânt Înainte („argument”), semnat de d-l prof. Vasile Popovici. Îi mulțumesc mult, pe această cale! De aemenea, munca sisifică a revenit d-nei Cella Negoiescu care și-a aplecat gândul asupra acestei voluminoase antologii, realizând o recenzie deosebită. Aduc mulțumiri În numele tuturor! 4. Cei aflați În sală ( și cuprinși În antologie) au putut să Încânte auditorul cu câteva din creațiile lor. Amintesc pe: Iulia Ralia, Cella Negoiescu, Cristian Harnău, Ana Irina Iorga, Șorea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu privire la un lucru mărunt, dar nu și cu privire la cel mai important. De fapt, continuă ea cu o naivitate sfâșietoare, nu mi-a făcut impresia că ar fi capabil să mintă. În timpul nopții, Madame Mangeot se simțise rău: în spatele pieptului matern, voluminos, boala își făcuse cuib și o măcina în taină. Nu era un caz care să solicite prezența unui doctor și, oricum, nu erau pe atunci destui doctori încât să poată veni unul într-un orășel de provincie uitat de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din lycra, iar zonele unde se vede carnea ar fi îngrijite și bronzate. Hotărăsc că aș arăta fantastic chiar și într-un halat de baie. Mă uit la vechiul meu halat de baie care atârnă după ușă: e imens și voluminos. Îmi place la nebunie să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că arăt ca un balon cu picioare. Dar când o să ajung slabă, am să păstrez halatul. Fiind unul bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-mi fac o părere despre cum ești tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
micuți de dril, care acum îmi presează dureros carnea. Când formez numărul, îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez durerea provocată de atâta mâncare, și mă blestem pentru că port o bluză albă și scurtă în loc să am pe mine o bluză voluminoasă care să-mi ascundă păcatele. ― Lauren? ― Am fost atât de îngrijorată! țipă Lauren în telefon. Nu-mi spune nimic acum, numai mișcă-ți fundul încoace. ― O, mersi, mersi, mersi. ― Nu fi fraieră, spune Lauren. Pentru ce sunt prietenele? Ben s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Da, te aștept acolo, se arătă de acord inspectorul. Nu avea nici un chef să mai urce în cameră, așa încât se îndreptă spre grădina din spatele casei și se trânti într-unul dintre fotolii. Își aprinse o țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mobilele vechi din casa lor - ultima dată când am ajuns. De procesul interminabil scăpase doar mama, el nu putea să renunțe. Pe pereții albi, lumina la care scriu proiectează umbra unui nas uriaș, partea care a rămas cea mai voluminoasă din trupul unchiului meu. Cu capul mic, alb ca un tifon strâns în pumn, la masa la fel de albă, mă făcea să-mi beau cât mai repede apa, suportând cu ochii închiși șocul căderii ei în stomac. Credeam că de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață și cărnoasă făcea impresia unei nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să intre în categoria "leonină". Își puse pălăria. Acum avea aerul unui voinic cu figură puternică, ceea ce era satisfăcător. Voia pe cât posibil să nu se facă remarcat. Cel de-al doilea creier, care-i făcea capul cu o șesime mai voluminos decât cel al unui om normal, avea limitele lui. În răstimpul celor două săptămâni scurse de la moartea lui Thorson, liber pentru întâia oară să studieze puterea sa terifiantă, trebuise să-și modifice convingerea precedentă de invincibilitate. Puțin mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]