4,908 matches
-
largă și netedă, Împrejmuită cu straturi de flori și cu un vechi zid de cărămidă, ale cărui nuanțe bogate de roșu, roz și purpuriu, Întrevăzute printre frunzele și ramurile viței și ale arborilor fructiferi cățărători, erau ca niște pete de vopsea pe paleta unui pictor; și În fine - nu la sfârșit, ci doar ca punct culminant al vizitei - Camera Grădinii, pe care o desenase Warren, sădind prima sămânță a dorinței de a avea această casă. Ea fusese adăugată de James Lamb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
blocul Pelikan. Nori frumoși, lacuri cu suprafața netedă și întunecată și mesteceni, în fața sau în spatele unor imense blocuri eratice, au ajuns, saturate de culoare, pe hârtie. Un teanc de schițe le-am pus deoparte pentru împodobirea ulterioară a cantinei cu vopsele de ulei pe pereții albi. Fiindcă eram de timpuriu obsedat de copaci, e posibil ca un stejar izolat să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oricât de complet ne dispăruse el din ochi, rămânea prezent ca absență. De atunci încolo nu au mai domnit decât ordinea și disciplina. Imediat, pictura după natură și-a găsit sfârșitul. Pensulele au fost spălate. Picturile murale au rămas neterminate. Vopseaua s-a uscat. Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să ducă „o viață ușoară“, nu mai aveam dreptul decât la instrucție, la un antrenament care se concentra asupra tragerii cât mai precise la țintă, asupra aruncării grenadelor de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mama mea o adevărată icoană. Ah, de-aș fi putut să-i ofer mai mult: lucruri plăcute de arătat lumii. Dar desenele mele în creion și peniță o îngrozeau, îi păreau prea sumbre. La dorința ei am împrumutat, mai târziu, vopsele în ulei de la prietenul meu Franz Witte și am pictat, fidel după natură, pe carton presat grunduit, florile cele mai dragi ei, un buchet de ochiul-boului - singurul meu tablou în ulei. De mai bine de doi ani părinții mei locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Vai de viața și de zilișoarele mele, mi-am mărturisit greșeala chiar Înainte de primul ziurel de ziuă: la unsprezece și un sfert p.m., toate lampioanele ardeau și, o dată cu ele, depozitul de talaș și niște ostrețe din lemn neglijent acoperite cu vopsea verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu perseverență cocoțat În salcia din fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
două completos și pă loc am târguit rumeguș, pitchpin și vopseluri. N-am avut pace În beci până n-am tocmit dân șozurile alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suprafața albastră a apei. — Și toate astea pentru un avion prăbușit? Întrebă el. — Hei, făcu pilotul, rânjind, eu n-am pomenit nimic despre așa ceva! Verificați-vă centura de siguranță, domnule. Suntem gata de apuntare. BARNES Suprafața de apuntare, marcată cu vopsea roșie, crescu În dimensiuni și alunecă sub ei, În timp ce elicopterul cobora pe punte. Norman bâjbâia după catarama centurii de siguranță, În timp ce un bărbat Îmbrăcat În uniforma marinei americane se apropie În fugă și-i deschise ușa. — Doctorul Johnson? Norman Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă la noi. Atinse benzile argintii exterioare. — Nu e vopsea, e un material plastic. Probabil ceva care se poate citi cu vreo mașinărie. — Cu ce? Firește că noi nu putem face asta. — Nu. Ar putea fi un fel de dispozitiv de recuperare robotizat. — Și supapele? — Cubul este umplut cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
greu să folosești pieptenele și foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da, copii! interveni mama Mariei în discuție răsucindu-se greu pe scaun, din cauza centurii de siguranță. Este necesar să studiezi fiecare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
plătești tu pentru amândoi ca să mai ieșiți prin oraș? am întrebat-o. Presupun c-aș putea, mi-a răspuns ea. Dar tipu’ arată ca un pârlit și mi-ar fi rușine să ies cu el. —E tot timpul plin de vopsea? am întrebat. — Da, mi-a răspuns. Dar nu asta e problema. Se pare că n-are decât un singur pulover. Și nici o pereche de șosete. Și cu cât îți spun mai puține despre chiloții lui, cu-atât mai bine. —Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceai, am mâncat biscuiți cu cremă (din cei destinați lui Michael) și ne-am jucat cu Kate. Jucatul cu Kate a însemnat, în majoritatea timpului, hrănirea, legănarea ei și schimbatul scutecelor. Laura era îmbrăcată cu un tricou jegos, pătat cu vopsea, care am presupus că-i aparținea iubitului ei adolescent. Arăta tânără, mulțumită și fericită. Și avea și de ce. În noaptea precedentă făcuse sex de patru ori. Laura încercase să mă regaleze cu povestea acestor episoade, numai că am fost întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Serviți totul pe un pat, cu un bărbat arătos alături. Am urmat instrucțiunile la sânge. Am avut noroc să pot procura prezervative - mulțumită Laurei - ce femeie! Mă simțeam destul de bine. Nici nu m-am supărat când am descoperit că datorită vopselei de păr (draga mea, se numește nuanțator de culoare, nu avem nevoie să ne vopsim părul, nu facem decât să nuanțăm culorile și șuvițele naturale), OK, datorită nuanțatorului urechile și părul meu aveau acum culori coordonate. Dar presupun că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred c-ar trebui să-mi las părul liber ca să le-acopăr, am zis îndurerată. Mă atașasem rapid de aspectul acela sofisticat. Nu, nu, ne gândim noi la ceva, a zis Helen cu o sclipire în ochi. Stai pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niciodată un asemenea lucru, deși mi-am cumpărat automobil la mîna a doua cu parbrizul, claxonul și radiatorul gata sparte, fără sondă Lambda, antenă care nu se ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Prea tîrziu, trebuie spus că e foarte cald. Peste patruzeci de grade, mor oameni tocmai În India, În schimb vin din Moldova niște indivizi ca să se instaleze În apartamentele noastre de la blocuri zicînd că-s bucureșteni pentru că se dau cu vopsea galbenă pe păr sau pe ce se dau. Printre ei și Lucian Pintilie. Din Franța. Am impresia că totul a pornit de la ultima, celebra replică din Reconstituirea, cînd George Mihăiță moare lovindu-se cu ceafa de șina de cale ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcură și lui cu mîna: zîmbete largi, nici o intenție necurată. Meeks controlă din priviri drumul - un sedan verde, parcat la răspîntie, acoperea ceva de culoare bleu, prea strălucitor ca să fie cerul Întrezărit printre brazi. O rază de lumină reflectată de vopseaua metalizată Îl făcu să-și aducă aminte: Bakersfield, Întîlnirea cu tipii care aveau nevoie de timp ca să facă rost de bani. Coupé-ul de culoarea oului de măcăleandru care, un minut mai tîrziu, a Încercat să-i bușească mașina. Meeks zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
poate că altă trupă de răufăcători a bătut drumurile, s-a distrat trăgînd cu pușcoacele În aer prin Griffith Park, omorînd apoi șase oameni la Nite Owl. Mașina lor Ford/ Chevy/ Merc din anii 1948-1950 nu a fost niciodată reperată. Vopseaua mov era aplicată artizanal și astfel n-a apărut niciodată În listele de la Circulație. Eforturi deductive din partea unui tip care nu s-a considerat niciodată prea mintos - și nici n-a crezut vreo clipă că negroteii ar fi ucigașii, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ale grăsancei de Dot Rothstein. Oxford era pe direcția nord-sud, nu est-vest. Pe Dot au sunat-o de la Abe’s Noshery la numărul DU-32758 - tîmpita de lesbiană a schimbat doar prefixul la numărul ei adevărat. Și și-a cumpărat niște vopsea mov. Bud scoase un urlet de triumf, izbi cu pumnii În aer și apoi trînti un șut În cutii. Două cazuri rezolvate Într-o singură zi - asta dacă o să-l creadă cineva. Toate rezolvate, dar nu are pe cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
căptușită cu liniște. Observa razele soarelui crescând, căzând pe tabloul agățat pe peretele opus, luminându-l treptat, apoi făcându-l brusc să strălucească; cele două panouri de lemn realizate de Vittorio Holtier pentru o expoziție Macbeth, doi batanți stropiți cu vopsea roșie, ce s-ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngrozitor și m-am îndrăgostit nebunește de eroina filmului, intepretată de Shirley Eaton - îți amintești de ea? — Vag. N-a suferit o moarte oribilă într-un film cu James Bond, mai de mult? — Ba da, în Goldfinger. E acoperită cu vopsea aurie și moare sufocată. Dar în filmul de care-ți spuneam, e într-o secvență cu Kenneth Connor, în care ea îl inivită să rămână peste noapte în camera ei și el se simte atras de ea și ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tocmai am luat un băiat care locuiește în Brixton. Are origine muncitorească. Deși pictura lui e riscantă, sparge tiparele. Ia niște pânze imense pe care le așază într-un anumit unghi și pe urmă toarnă peste ele cutii mari cu vopsea, care se prelinge pe... Phoebe țâțâi nerăbdătoare. — Giumbușlucurile astea au captat interesul publicului vreo cinci minute în anii ´60. Vă lăsați păcăliți atât de ușor... — Le spune pe șleau fătuca asta, nu-i așa? făcu Hilary. — Dar e important. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai elegant) de explorare, am deschis ușa camerei lui Phoebe. Era cel mai mare dintre cele trei dormitoare; și de asemenea cel mai dezordonat, pentru că era clar că servea și drept cameră de locuit, și drept atelier. Diverse cutii cu vopsele, pensule înmuiate în lichid de curățat, ziare vechi împrăștiate pe pardoseală și cârpe mânjite cu uleiuri multicolore, toate îi arătau ocupația; și în fața ferestrei, unde era cea mai bună lumină de zi, era un șevalet care susținea o pânză mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce erau realizate; era într-un fel - o idee mârșavă, recunosc - ca și cum aș fi vrut s-o văd în timp ce se dezbracă. Am apucat un colț al cearșafului și l-am ridicat câțiva centimetri. Ieși la lumină o ispititoare porțiune de vopsea verde-cenușie densă. Am mai ridicat puțin cearșaful, până când am zărit doar o mică fâșie provocatoare de roșu arămiu, plasată excitant la marginea pânzei. Era mai mult decât puteam suporta și, dintr-un singur gest brutal, am tras cearșaful la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scenă de sex oral pe bancheta din spate a mașinii cu observații de genul: „Aici e secvența unde se vede trecând Moriss-ul Minor al lui Tracy“, sau „Nu arată mai bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am părăsit cinematograful fără să ne simțim excitați nici măcar cât de cât și ne-am petrecut restul serii - parcă îmi amintesc - rearanjând fotografiile din vacanța petrecută recent în insulele Scilly. Alungând această amintire, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]