KorAP: Find »[drukola/base=vopsi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...126 >

3,145 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

doi metri sub pământ? Sprâncenele stufoase al Îmbălsămătorului s-au ridicat din cauza frustrării, Însă a preferat să nu răspundă, dându-și În sfârșit seama că n-avea rost să mai discute cu femeile alea. În dimineața aia mătușa Feride Își vopsise părul negru. Ăsta era părul ei de doliu. A scuturat hotărâtă din cap și apoi a adăugat: — Nu-ți fă griji. Poți să fii sigur că n-o să-l expunem așa cum fac creștinii prin filme. Enervat de ochii În permanentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

ă În cealaltă mână. ă Nu vrei să știi ce i-am luat? Le-am ales cu grijă. Salitov nu-i răspunse. ă Uite! Uită-te la ele! Salitov se ridică să desfacă pachetul care conținea o pereche de figurine vopsite din lemn, un husar cu doamna lui, cu fețe cioplite cu stângăcie, dar vesele. ă Ce ai în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

care mi-a apărut o iritație În zonă. Medicul zice că o să treacă Într-o zi-două. A, și-am uitat de lucrările la dantură. Kitty se uită la gura ei. Dinții mici, albi, arătau Într-adevăr perfect, Încadrați de buzele vopsite În roșu. — Abia aștept să-mi dispară iritația de pe frunte, spuse Desert Rose. Am făcut operația asta pentru că vreau să arăt splendid pentru bărbatul de care m-am Îndrăgostit, Charlie. E proprietarul galeriei care mă reprezintă. În divorț acum. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ochii comunității catolice conservatoare. De la distanță, mama lui Stefano părea că duce o viață bogată, desprinsă din povești, dar la o privire mai atentă aceasta se dovedise a fi Înfiorător de goală, o viață de constrângeri și prejudecăți. Nu-și vopsea părul (doar târfele Își vopsesc părul). Nu se machia (doar târfele se machiază). Nu fuma (doar târfele fumează). Ar fi putut să-și angajeze o fată În casă, dar nu o făcuse, iar soțul ei o trata ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
distanță, mama lui Stefano părea că duce o viață bogată, desprinsă din povești, dar la o privire mai atentă aceasta se dovedise a fi Înfiorător de goală, o viață de constrângeri și prejudecăți. Nu-și vopsea părul (doar târfele Își vopsesc părul). Nu se machia (doar târfele se machiază). Nu fuma (doar târfele fumează). Ar fi putut să-și angajeze o fată În casă, dar nu o făcuse, iar soțul ei o trata ca pe o servitoare. Țipa adesea la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

devreme sau mai târziu, va trebui chemat în grabă un alt înger, îmbrăcat la fel, pentru a-i ușura și a face să dispară propriile dureri și necazuri. Nici eschimosul nu prezintă mari dificultăți, blănurile care îl îmbracă pot fi vopsite jumătate bej jumătate gri, întretăiate de câteva pete albicioase, totul imitând pielea de urs întoarsă pe dos, important e ca eschimosul chiar să aibă față de eschimos, de aia a venit pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima zi, punctul controversat a fost dacă piesele trebuie băgate în cuptor după ce sunt vopsite, sau, dimpotrivă, vopsitul trebuie făcut după ce sunt gata și nu se mai întorc în cuptor. Vopselele erau diferite de la caz la caz, așa că decizia trebuia luată imediat, nu putea fi lăsată pe ultima clipă, cu pensula în mână, E o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
caz la caz, așa că decizia trebuia luată imediat, nu putea fi lăsată pe ultima clipă, cu pensula în mână, E o chestiune de estetică, susținea Marta, E o chestiune de timp, se opunea Cipriano Algor, și de siguranță, Dacă le vopsim înainte să meargă la cuptor, execuția va avea o mai bună calitate și strălucire, insista ea, Dar, dacă vopsim la rece, evităm surprizele dezagreabile, culoarea utilizată așa rămâne, nu va depinde de acțiunea căldurii asupra pigmenților, mai ales că uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
E o chestiune de estetică, susținea Marta, E o chestiune de timp, se opunea Cipriano Algor, și de siguranță, Dacă le vopsim înainte să meargă la cuptor, execuția va avea o mai bună calitate și strălucire, insista ea, Dar, dacă vopsim la rece, evităm surprizele dezagreabile, culoarea utilizată așa rămâne, nu va depinde de acțiunea căldurii asupra pigmenților, mai ales că uneori cuptorul e capricios. Învinse opinia lui Cipriano Algor, vor cumpăra așadar vopsele care sunt cunoscute pe piața de specialitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
amândoi fără lucru, Eu încă am de lucru, E adevărat. Mai târziu, pe șoseaua spre oraș, după o lungă tăcere, Cipriano Algor spuse, Am o idee, vreau să știu ce crezi despre ea, Spune, Să duc la Centru, de îndată ce sunt vopsite, primele trei sute de păpuși, așa Centrul ar vedea că lucrăm serios și ar începe să vândă înainte de data prevăzută, ar fi bine pentru ei și mai bine pentru noi, n-ar mai trebui să așteptăm atâta timp rezultatele și, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
un cuvânt pe care-l rostise cu puțin înainte, așa ni se întâmplă mereu cu cuvintele, le repetăm tot timpul, dar, în unele cazuri, nu se știe bine de ce, o remarcăm. Când furgoneta intră în oraș, Marçal întrebă, Cine va vopsi acum păpușile, Marta insistă să le vopsească, spune că nu pot ține liturghia și trage clopotul în același timp, mă rog, n-a folosit chiar aceste cuvinte, dar ăsta era înțelesul, Tată, vopselele pot intoxica, Așa e, și în starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
puțin înainte, așa ni se întâmplă mereu cu cuvintele, le repetăm tot timpul, dar, în unele cazuri, nu se știe bine de ce, o remarcăm. Când furgoneta intră în oraș, Marçal întrebă, Cine va vopsi acum păpușile, Marta insistă să le vopsească, spune că nu pot ține liturghia și trage clopotul în același timp, mă rog, n-a folosit chiar aceste cuvinte, dar ăsta era înțelesul, Tată, vopselele pot intoxica, Așa e, și în starea în care e Marta mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cincizeci de păpuși care au ieșit din cuptor au fost eschimoșii, care erau cei mai la îndemână, imediat la intrare. O fericită întâmplare, în imediata opinie a Martei, pentru antrenament n-ar fi putut începe mai bine, sunt ușor de vopsit, mai ușor decât ei nu sunt decât infirmierele, îmbrăcate în alb. Când statuetele s-au răcit complet, le-au transportat pe planșetele de uscare, unde Cipriano Algor, înarmat cu pistolul de pulverizat și adăpostit de filtrul măștii, le-a acoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
adusese era doar un pretext pentru a-i face să-și amintească de el, un mesaj în treacăt ca să nu uite că există, la vreo treizeci de kilometri de aici, un cuptor care coace harnic lutul și o femeie care vopsește, și tatăl ei care modelează, toți cu ochii fixați asupra Centrului, și să nu-mi spuneți că cuptoarele n-au ochi, ba au, dacă n-ar avea, n-ar ști ce fac, au ochi așadar, dar nu seamănă cu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș fi tentat să spun că ar fi și mai bine, vă scutește pe dumneata și pe Marta de efortul de a coace păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet ușa cuptorului și spuse, Ai uitat câteva aspecte ale problemei, ce-i drept, neînsemnate, Care, Uiți ce lovitură este să-ți vezi respins rodul muncii tale, uiți că, dacă aceste nefaste evenimente n-ar coincide întâmplător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
excelentă și, nu numai că era demnă de mulțumiri, dar avea și o justificare la momentul respectiv, promovarea lui Marçal a schimbat însă complet situația, bagă de seamă că n-avem decât o săptămână pentru a organiza mutarea și a vopsi cele trei sute de statuete coapte din cuptor, cel puțin avem obligația să le predăm, Și eu m-am gândit la păpuși, dar am ajuns la o concluzie diferită de a ta, Nu înțeleg, Centrul a primit în avans trei sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
eu, e la fel de simplu ca doi și cu doi fac patru, În capul dumitale, doi și cu doi fac mereu cinci, sau trei, sau orice număr, orice în afară de patru, O să-ți pară rău, Mă îndoiesc, Închipuiește-ți atunci că nu mai vopsim statuetele, ne mutăm în Centru și le lăsăm în cuptor așa cum sunt acum, Mi-am închipuit, Viața în Centru, așa cum Marçal a explicat cu mare claritate, nu e un exil, oamenii nu sunt încarcerați, sunt liberi să iasă când vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. „Să se învețe minte, bine i-ai făcut”, l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos „bună ziua”, dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mine. — Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu-ți răspund... Nu m-a întrebat dacă o găsisem pe Marta acasă și nici eu nu i-am spus nimic. Am luat loc lângă el, pe unul din scaunele de tablă traforată vopsite în verde deschis, care păreau să fi avut inițial altă destinație și nimeriseră acolo din întâmplare. Un bărbat pipernicit, care făcea pe patronul, mi-a adus și mie o ceașcă de aramă cu un lichid negru și s-a retras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor întunecos. O femeie tânără, înaltă, strânsă într-un halat alb, a trecut pe lângă mine, lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: „Ține-te după mine”. Însoțindu-l, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]