2,754 matches
-
După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus mâna pe una, a tras-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aceea de la Knight in Armor nu l-am mai văzut pe Reynolds. Cui ai de gând să...? — Nimănui, Charlie. Nu va ști nimeni. Nu voi spune decât c-am auzit că Loftis e... — O, Dumnezeule, a început iar vânătoarea de vrăjitoare? Buzz ieși pe sunetul produs de un nemernic trist bocind. În timp ce el făcea pe durul, afară plouase cu rafale puternice - genul de potop care amenința să topească poalele dealurilor în ocean și să inunde jumătate din zona bazinului L.A. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
într-o casă înghesuită de pe Grant Road, iar ramurile neemului din curte ascund de ochii curioșilor afacerile ei cu tărâmul din adâncuri.Vecinii își opresc copiii să vină la ușa ei sau să facă prea mult zgomot, ca să nu pună vrăjitoarea bătrână ochii pe ei. Uneori, unii mai curajoși vin să-i ceară sfatul, în timp ce alții apelează la rivalele ei pentru a contracara efectele răului pe care cred că l-a aruncat asupra lor. Nu are rost să mai explicăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei. Uneori, unii mai curajoși vin să-i ceară sfatul, în timp ce alții apelează la rivalele ei pentru a contracara efectele răului pe care cred că l-a aruncat asupra lor. Nu are rost să mai explicăm că femeia nu este vrăjitoare, ci se ocupă de probleme științifice. Tot așa cum nu are rost să spunem că nu este vorba despre vreun hocus-pocus, ci de mesaje de speranță. Zilele acestea, femeia, în loc să le mai dea explicații, preferă să se ridice deasupra vorbelor. Reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fost de părere că un dublu zece e prea puternic: — Prea plin, zise bătrâna vrăjitoare, ceea ce însemna prea ușor de vărsat. Când va crește, fiica dumneavoastră va fi o oaie încăpățânată, adică va avea parte de un sfârșit groaznic! Vrăjitoarea vorbea plină de elan, în timp ce saliva albă i se aduna la colțurile gurii. Până și un împărat ar evita zecele, de teama plinătății sale! În cele din urmă, la sugestia ei, părinții mei mi-au dat un nume care promitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nurhachi. Înăuntru sunt osemintele tatălui și bunicului regelui care au fost răpuși de dușmani. Nurhachi le-a dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La foarte puțină vreme după nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția și acela nu se putuse apropia de mireasă. După câteva luni, Marianti fugise din casa soțului, care, dezamăgit de toate vrăjitoarele ce Încercaseră să-l dezlege, se aruncase În patima beției și o bătea. Nu se Întorsese În Satul cu Sfinți ca să nu-l facă și mai rău de rușine pe și așa Îngrozitor de rușinatul ei tată. Le zâmbi celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că tipul era pe drum. Dar când, după încă douăzeci de minute, Carlos n-a ajuns, Brigit a fost nevoită să abandoneze și gândul ăsta. —E cu ea, cu fufa spanioloaică, a gemut. Simt că e așa. Știu, sunt o vrăjitoare, niciodată nu m-am înșelat. Simțeam o satisfacție ciudată. îmi doream ca tipul să se poarte așa de nasol cu ea, încât, până la urmă, Brigit să fie nevoită să renunțe la el. Dar mi-era rușine de ceea ce speram. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
debutul unei noi zile. După aceea, alergături și bușeli. Cozi, fișele de bibliotecă, scrisorile către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku-Klux-Klan sau despre vânătorile de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zile. După aceea, alergături și bușeli. Cozi, fișele de bibliotecă, scrisorile către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku-Klux-Klan sau despre vânătorile de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
semidoct, chiar vă interesează?“ Domnul Vancea nu se întorsese spre Tirbușon, căruia i se adresa, ci vorbea așa, în general. Avea nevoie, s-ar zice, de un medium. Așa că privea, din când în când, în ochii verzi negri lucioși ai vrăjitoarei Gina. „Buun, deci vă interesează tiranii. Adică, copiii întârziați mintal, iraționali, geniali, cu logica lor paradoxală, de solitari. Buun. Ambasadorul englez avea doar câteva secunde pentru replică. A întrebat: sunteți dispuși la tratative cu polonezii, la schimb de populație? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și verific grila ca să văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc. Șefa echipajului e azi o nesuferită irascibilă pe nume Clarissa Snakely. Nu-mi place deloc de vrăjitoarea aia bătrână. Lucrează ca stewardesă de vreo sută de ani și detestă pe oricine e tânăr și drăguț. Din spate arată bine, pentru că e slabă și are părul vopsit negru, mereu ireproșabil, dar, Doamne, când se întoarce, ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jeleurile și sunt pe cale să plec, când Snakely mă întreabă de ce am catarama de la curea desfăcută. Mă uit îngrozită în jos. Cum de s-a întâmplat așa ceva? Probabil a desfăcut-o ea cu privirea. Cred că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că o să fiu mustrată degeaba. Nu există nici o scuză pentru un aspect neîngrijit, începe hoașca. Nu trebuie să subliniez că... —Mă scuzați. Eu și Față-de-șarpe ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o compoziție mai elaborată în culori, o vrăjitoare cu tot arsenalul, globul de cristal, retortele, căminul, o poliță cu cărți, opaițul și sus, la galerie, o bufniță - uite, dragă (mama de colo, când a descoperit în camera mea de lucru felicitarea), pe-o față Cristi m-a desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pândea fiul, alungând-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Așa vorbea mama, iar mie îmi era neplăcut s-o ascult, dar nu suflam nici o vorbă, altfel ea ar fi putut să-și închipuie că acel cândva a și început. Bunica avea un nas ascuțit și întors spre bărbie, ca vrăjitoarea cea rea din filmul Vrăjitorul din Oz, iar în locuința ei pereții erau căptușiți cu rafturi încărcate de cărți, ediții vechi, prețioase, legate frumos. În franceză: Stendhal, Balzac, Zola, Proust, Hugo și multe alte nume, care mie-mi erau străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a dat drumul. Toni știa să fie plăcut când voia. „Ascultă, am promis să nu beau nimic în fața ta, prin urmare, în fața ta n-am să beau nimic. Dar o scoatem la capăt noi doi, suntem mai șireți decât vrăjitoarea de nevastă-mea. De câte ori dau eu pe gât un pahar, tu întorci capul. Ne-am înțeles?” Eu am încuviințat și am întors capul. La început, Toni îmi dădea un semn de fiecare dată, ca să știu ca mă pot întoarce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în creier.” Toți se scuturau de râs, repetând: „I-au măsurat cocoșelul și au fost așa de dezamăgiți, că n-au de gând să se mai întoarcă vreodată.” Și mai mult decât extratereștrii mă pasiona magia. O îndrăgeam pe Samantha, vrăjitoarea cea bună dintr-un serial de televiziune american, transmis la ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din loc ori să le facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pentru că, nu-i așa, veți încerca să induceți o stare de sobrietate emoțională. — O luăm pe rând. Pas cu pas, nu? zice Finn cu veselie. În acest moment, ceea ce-mi doresc e să mi-o scot din minte pe vrăjitoarea aia nenorocită. Mă uit în carnețelul lui. Prima pagină e plină cu caricaturile Vanessei. A trecut de la reprezentarea tipei cu coarne la una călare pe mătură, plină de coșuri și exagerat de grasă. Se vede că se simte mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-ar fi însurat cu vrăjitoarea aia, după care mai nimic. Din mesajele Cristinei, sora dispărutului, rezulta că Leo ar fi plecat în Anglia, la o verișoară de-a lui. Acolo s-ar fi făcut factor poștal, deși i se oferise un post la ghișeul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]