2,111 matches
-
și nedisociat în ioni de oxoniu sau de sulfat, acidul sulfuric este foarte rar în natură. În atmosferă, el este format din dioxidul de sulf, care la rândul său este produs prin combustia substanțelor conținătoare de sulf sau din erupții vulcanice. Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) și ajunge pe pământ. De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric liber și în unele izvoare vulcanice numite solfatare. Spre deosebire de acidul sulfuric în sine, sărurile sale, sulfații, sunt foarte răspândiți în natură. Există multe minerale care sunt sulfați ca și compoziție, iar printre cele mai cunoscute sunt: gipsul (CaSO · 2HO), baritina (BaSO) , calcantitul (CuSO · 5HO) și sarea
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
ridică din nou și formează acid sulfuric. Mai recent s-a descoperit că există mari porțiuni de acid sulfuric și în suprafața înghețată a satelitului Europa al lui Jupiter. Una dintre ipoteze este că atomii de sulf proveniți prin erupție vulcanică au interacționat în pătura magnetică din jurul satelitului și au format acidul sulfuric. Există două procese principale folosite în producția de HSO, procedeul camerei de plumb și procedeul de contact. Procesul camerei de plumb este o metodă veche și produce o
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
o pătură groasă de 800 m, mortală pentru orice creatură. Dar viața - de un tip bizar, geologic - există și aici. Imensa calotă de gheață se extinde, se contractă și pulsează continuu, în ritmul lent, însă uneori violent, al unei inimi vulcanice. Această agitație este tipică pentru peisajul Islandei, o țară aproape de mărimea Angliei, dar cu o populație cât aceea a unui oraș mijlociu, concentrată pe fâșia îngustă de teren de pe coastă. Tânără din punct de vedere geologic și încă în formare
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
4 km, construit în ultimii 20 de milioane de ani. În acest timp roca a fost expulzată printr-o "gură fierbinte" din Dorsala Central-Atlantică - o falie adâncă formată prin deplasarea treptată a Europei față de America de Nord, sub influența derivei continentale.Suprafața vulcanică a Islandei a fost acoperită de ghețari groși de 1,6 km în cele 2 mil. de ani ale perioadei glaciare, încheiate acum 10.000 de ani. Centrul ținutului este o lume sălbatică de vulcani, cratere și lavă. O zecime
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
Breidamerkur. Șapte luni mai târziu, trupurile lor au fost găsite cu ajutorul mișcării circulare a gheții la capătul anterior al ghețarului (stratul de sus deplasându-se spre bază și cel de jos fiind ridicat, a adus și cadavrele la suprafață). Erupțiile vulcanice fac parte din trecutul și din prezentul Islandei. Cea mai cumplită și totodată cea mai amplă revărsare de lavă din timpurile moderne ale Terrei s-a petrecut în 1783. Laki, muntele din extremitatea sud-vestică a ghețarului Vatnajökull, a fost spintecat
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
se adună suficientă pentru a-și săpa loc pe sub barajul de gheață și a porni la vale sub forma unui torent numit explozie glaciară. Nivelul lacului scade cu 215 m pe măsură ce apa inundă câmpia din vale, acoperind-o cu nămol vulcanic.Grimsvötn este o prelungire a faliei Laki din extremitatea de sud-vest și face parte dintr-o uriașă regiune caracterizată de o intensă activitate geotermală, care oferă suficientă energie pentru a încălzi casele și a genera electricitatea necesară unui oraș de
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
amurgul învăluie gheața în sclipiri de foc. În adâncul calotei de gheață, apa rezultată prin topire sculptează grote de cristal, în care lumina zilei pătrunde în nuanțe albăstrii. Sutele de râuri glaciare clipocesc de sub gheața fisurată, purtând cu ele deșeuri vulcanice adunate în drum. Adesea se aude clocotul apei sau bubuitul gheții rupte. Cei care explorează suprafața ghețarului au uneori impresia că pășesc pe spinarea unui animal uriaș = Vatnajökull, care în orice clipă s-ar putea scutura, în mod fatal...
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
(în ) este un teritoriu neîncorporat al Statelor Unite ale Americii, aflat în Arhipelagul Marianelor din Oceanul Pacific. Insulele sunt amplasate în Oceanul Pacific, la sud de Japonia și la nord de Guam (cea mai mare insulă din Arhipelagul Marianelor). Apele din jurul acestor insule vulcanice și de coral reprezintă o destinație turistică populară printre scafandrii profesioniști. Marianele de Nord cuprind un lung șir de insule, în parte muntoase, care se întind în sudul Japoniei și la est de Filipine. Această regiune are 15 insule ce
Comunitatea Insulelor Mariane de Nord () [Corola-website/Science/308499_a_309828]
-
de ceva de pe planetă, deoarece gazul este dezintegrat de lumină solară în 300 de ani, de unde importantă căutării de potențial biologic sau de habitabilitate a solului arctic marțian. Metanul ar putea fi și produsul unui proces geochimic sau al activității vulcanice sau hidrotermale. Alte misiuni viitoare ar putea permite găsirea răspunsului la întrebarea dacă există sau a existat vreo formă de viață pe Marte. În timp ce se scria propunerea pentru "Phoenix", orbiterul Marș Odyssey se folosea de spectrometrul de raze gamma pentru
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
substanțelor organice la scală industrială. Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu narcotice și substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea de heroină, cocaină, metamfetamină. Acidul clorhidric se găsește în emanațiile vulcanilor și inclus în rocile vulcanice. Funerolele cu temperaturi cuprinse între 100 și 500 °C sunt acide, conținând dioxid de sulf, acid clorhidric și dioxid de carbon. De exemplu, prin acțiunea apei asupra clorurii de fier trivalent se depune hematită și se degajă HCl, conform reacției
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
riscului de avalanșe sau prăbușiri de teren, climei, sau ploilor distrugătoare. Populația se concentrează în zonele de coastă. Localizarea sa pe Cercul de foc al Pacificului, la întâlnirea a trei plăci tectonice, produce cutremure de mici intensitate și ocazional activitate vulcanică. Cutremurele puternice se transformă în tsunami, cu o frecvență de câteva ori pe secol. Ultimele cutremure devastatoare au fost cutremurul Chuetsu din 2004 și marele cutremur Hanshin din 1995. Izvoarele termale sunt numeroase și sunt exploatate în numeroase stațiuni balneo
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]
-
și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanțe; de exemplul roca vulcanică, obsidianul, care se găsea în prefectura Nagano a fost prelucrată de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o caracteristică a acestei perioade a fost uniformitatea culturilor pe zone largi. Perioada paleolitică este, deci, caracterizată de trei
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
insularii se refugiază pe vulcan care era pe atunci împădurit. Ultima erupție a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 după o perioadă de liniște care a durat 611 ani, erupția din 1991 a fost cea mai puternică erupție vulcanică din secolul XX. Mulțumită unei prognoze făcută din timp, au fost evacuați zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste măsuri au murit din cauza erupției 875 de oameni, regiunea fiind inundată cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinți, lavă
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
XX. Mulțumită unei prognoze făcută din timp, au fost evacuați zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste măsuri au murit din cauza erupției 875 de oameni, regiunea fiind inundată cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinți, lavă și cenușă vulcanică. Urmările erupției au fost observate la distanțe enorme de vulcan, aerosolii ajungând în stratosferă, lucru care nu s-a mai întâmplat de la erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. O altă urmare a erupței a fost formarea unei ceți cu conținut
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
în sate răspândite cca. 30 000 de locuitori. Jungla deasă favorizată de ploile abundente (precipitații cu ca. 4000 mm/an) aduse de muson, acoperea o mare parte a versanților vulcanului, acest desiș era favorabil vânatului, zonele defrișate aveau un sol vulcanic deosebit de roditor favorabil agriculturii. Astfel în regiunea înconjurătoare pe o rază de 40 de km trăia o jumătate de milion de oameni, cu localitățile mai importantă „Angeles” (150 000 loc.) și „Clark Air Base” (20 000 loc.).Mai multe râuri
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
de la părinți și anume că în ținutul a fost o regiune geotermală (cu izvoare fierbinți) având loc uneori explozii mai mici. Din punct de vedere geologic vulcanul este mai bine cercetat după erupția din 1991. Regiunea stâncoasă este de natură vulcanică, fiind resturile vulcanului vechi Pinatubo, care avea aceași așezare ca vulcanul nou. Activitatea vulcanului vechi este apreciată că a început în urmă cu 1,1 miloane de ani, înălțimea craterului atingând 2300 de m, date care s-au obținut din
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
vulcanului vechi, datorită rocilor dure unele au rezistat acțiunilor de eroziune. Vulcanul ia naștere prin erupția cea mai puternică din istoria vulcanului, grămezile de piroclaste aruncate de vulcan în toate direcțiile ating 200 de m înălțime. Cantitatea totală de material vulcanic produsă prin erupție, însumează 25 de km³ această cantitate mare a determinat formării golului mare din crater. La data de 16 iulie 1990 s-a produs pe insula Luzon un cutremur cu o intensitate de 7,8 grade pe scara
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
azi este controversat. După cutremur la 2 săptămâni a început vulcanul să fumege (fenomen produs prin sublimarea gazelor fierbinți). Oamenii de știință care au examinat vulcanul consideră cauza fenomenului o alunecare mică de teren, fără nici o legătură cu intensificarea activității vulcanice. La data de 15 martie 1991 localnicii sesizează în zona de nord vest a vulcanului un cutremur de intensitate mică, care crește în perioada săptămânilor următoare, care creează certitudinea unei activități vulcanice.La data de 2 aprilie se produce erupția
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
de teren, fără nici o legătură cu intensificarea activității vulcanice. La data de 15 martie 1991 localnicii sesizează în zona de nord vest a vulcanului un cutremur de intensitate mică, care crește în perioada săptămânilor următoare, care creează certitudinea unei activități vulcanice.La data de 2 aprilie se produce erupția, la început o explozie freatică cauzată de contactul magmei fierbinți cu pânza de apă freatică care apare sub formă de vapori fierbinți de apă, formându-se în apropierea piscului o crăpătură lungă
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
contactul magmei fierbinți cu pânza de apă freatică care apare sub formă de vapori fierbinți de apă, formându-se în apropierea piscului o crăpătură lungă de 1,5 km. In următoarele două săptămâni, au loc erupții mai mici de cenușă vulcanică, seismografele înregistrând sute de cutremure. Prin metoda carbonului radioactiv, au fost găsite resturi de lemn carbonizat provenit de la erupțiile vechi care au avut loc cu 5 500, 3 500 și 500 de ani în urmă. Hărțile geologice indică de asemenea
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
metoda carbonului radioactiv, au fost găsite resturi de lemn carbonizat provenit de la erupțiile vechi care au avut loc cu 5 500, 3 500 și 500 de ani în urmă. Hărțile geologice indică de asemenea straturile de lahar rezultate din activitatea vulcanică de odinioară. Activitatea vulcanului în lunile aprilie și mai se intensifică, măsurătorile indică creșterea bioxidului de sulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, această emanație de SO scade apoi brusc, vulcanologii presupun că este blocată calea magmei spre
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
începutul fazei eupției intense, câteva ore mai târziu au loc explozii puternice care durează 30 de minute, ele formează o coloană eruptivă înaltă de 19 km cu scurgeri de piroclaste. După 14 ore are o loc o erupție cu cenușă vulcanică care atinge o înălțime de 24 de km, provocând o serie de fulgere. A treia explozie mare are loc la 13 iunie ora 8:41 după o serie de cutremure mai mici care au presemnalat erupția cu 2 ore, aceasta
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
de ore intesificându-se și mai mult, durând până la date de 14 iunie ora 13:09 când o erupție masivă timp de 3 minute produce un nor eruptiv la 21 km înălțime, din nor cade pe sol cantități mari de material vulcanic (piroclaste) și cenușă, mai ales în partea de sud-vest a vulcanului, urmate de râuri de lavă (piroclaste). La data de 15 iunie începe seria erupțiilor celor mai puternice. Se produce un cutremur puternic la ora 13:42 care nu mai
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
Air Base, de asemenea se resimte o schimbare evidentă a presiunii atmosferice, în aceași zi bântuie la 75 km în nord taifunul Yunya care înlesnește obsevația directă a erupției. Astfel se poate măsura înălțimea de 34 km atinsă de cenușa vulcanică, iar scurgerile de piroclaste ating raza de 16 km din jurul vulcanului. Norul de cenușă acoperă o suprafață de 125.000 km producând un întuneric complet deasupra zonei centrale a insulei Luzon. Aproape pe toate insulele din jur se depun adevărați
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]