5,438 matches
-
stăpână este încă răpusă de tristețe și, în mare durerea ei, a scris rudelor din regatul vecin să vină cu armate ca să apere interesele dinastiei căreia-i suntem noi atât de devotați. Olăcarii însă au cam rătăcit drumul și acum zac prin șanțuri, scrisorile sunt la noi, iar noi acum suntem, iată, singurii răspunzători de soarta moștenitorilor tronului. Nu ne va fi ușor, dar cu ajutorul Domnului Dumnezeu, ne vom îndeplini, cu cinste și cu dreptate, toate îndatoririle ce ne revin. Suntem
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
sau care să susțină examene de absolvire, de admitere... Ajunși acasă, am parcat Matiz-ul la locul său, am luat valizele din portbagaj și am intrat în bloc. Apartamentul strălucea de curățenie, totul era pus la locul său, nimic nu mai zăcea împrăștiat ca de obicei, pe unde apucam să mă schimb. Casa era pregătită pentru primirea unui asemenea musafir de suflet. Flori prin toate camerele, lumânări albe și aromate, cuptorul cald și îmbietor, o sticlă de pe care se mai scurgeau picături
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
o pornească spre Țară. “N-am mai stat noi să socotin că Țara era la vreo două mii de kilometri”, face moș Vasile o paranteză. “Și uite-așa dragii mei, de Paști am sărutat pământul ogrăzii. Numai că o trebuit să zac prin spitale o vreme, căci mi-au rămas picioarele numai cu oasele; carnea de pe ele mi-a curs pe drumul rusului. Apoi, după ce m-am vindecat, am luat iar pușca, să le pun opreliște rușilor, care năvăleau ca hunii. La
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
pădurea vrăjită. Când intră în pădure, i se păru cel mai frumos loc pe care l-a văzut vreodată. Zăpada sclipea minunat, presărată cu mici safire prețioase. Ningea continuu, fulgii mari întunecând privirile somnoroase ale soarelui de iarnă. Natura întreagă zăcea înghețată, dormind sub stratul gros de zăpadă; copacii erau divini, semănând cu vata de zahăr. Ajungând în pădure, Moșul se așeză pe un buștean, așteptând. Sute de perechi de ochi îl priveau din umbră. El spuse: — Haideți! Nu vă fie
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
pericol căsnicia celor doi soți, ducând la despărțire ori la lucruri și mai grave. În Pateric întâlnim o povestire despre un monah care și-a petrecut viața lui în mare lenevie și negrijă. Ajungând la sfârșitul vieții sale pământești, pe când zăcea pe patul de moarte, monahul era bucuros, liniștit și zâmbitor înainte de despărțirea sufletului de trup. Egumenul și frații care stăteau în jurul său erau mirați de liniștea lui, înaintea morții și l-au întrebat: - știm frate că tu ți-ai cheltuit
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
ariciule! strigă iepurele. Mai bine du-te și dă-i o mână de ajutor! - Mă duc să-i văd mutra pocită, se hotărî, în sfârșit, ariciul. Și după ce merse cale de o poștă prin pădure îl găsi pe cumătrul urs zăcând cu fața la pământ. Niciun ajutor de undeva. Ruga sa de a fi salvat era în zadar. Târziu de tot, își făcu apariția și vulpea și o satisfacție fățișă se vedea pe chipul său. Își așeză coada între picioare și, cu un
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
clopotele și în străinătate. Ucrainenii au făcut-o și o fac cu mare success. În Moldova, au apărut câteva cărți cu mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor foametei, care a dus pe ici pe colo, si la canibalism, însă aceste apariții editoriale zac pe rafturile librăriilor și în depozitele bibliotecilor - și doar atât! Sigur, copilăria generației mele a fost marcată de foarte multe lipsuri, de teamă să nu scapi cumva o vorbă că ai rude deportate în Siberia ori refugiate în România, dar
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
cu mine, cu Thomas și cu Licurișca și Mancuse ne-a vorbit despre Plutarh, vecinul lui. Licurișca rîdea cum rîd îngerii, înflorind parcă, risipind peste sufletele noastre petale de flori de cireș. Vacile, zicea Thomas; caii și vacile și gîștele zac pe șosea, nici din fața mașinilor nu se mai feresc, parcă am trăi în India. ... democrația, asta este! a completat Caiafa; mîine mă car la cireșe, la furat, cu copiii și, dacă vine paznicul, eu mă prefac, știi, că îi cert
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
Sa fie gustul acrișor, De portocală, merișor Ori de harbuz sau... murătură? De-un sărut, furat, pe gură? Să-mi fie dor de țâța mamei Ori de tata, în pragul cramei? Să-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de boală? Îmi vine așa, în nări, o boare, Să pup un sân de fată mare; În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351601_a_352930]
-
răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la față cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin ca sublocotenent, atașat cu serviciul la o companie de infanterie. Dintr-o căzătură după cal la o manevră în Brandenburg, a zăcut doi ani și i s-a tras moartea.” Iorgu Al patrulea copil, Ruxandra, născută în 1845, moare imediat după naștere. Al cincelea fiu, Ilie se naște în 1846 și moare în anul 1863, la vârsta de șaptispre zece ani. Studiază
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
se compară Nici cu arderea de stea. Unii zic că dorul trece Și rămâne doar nimicul Te iubesc în infinitul Care nu mai vrea să plece. Într-un univers de gânduri Te păstrez în mine, doamnă, Pomii scuturați de toamnă Zac pe-aleea vieții, singuri. Te iubesc ca pe-o vioară Cu emoții, nostalgie, Când scriu asta pe hârtie Nu las sufletul să-mi moară. Ne-om vedea poate-n târziul Îngerilor care pleacă Va rămâne ziua seacă Plin de umbre
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
a ști. Cazi ca și noi, în tăcere. Aidoma unui trup nimicit cazi pe verticala aerului lipsit de vedere. * (O umbră) Pescăruși în străvechea incintă: lumină, aripă și piatră, toate la un loc. Cine a sosit, cine le vede așa cum zac în amiază. Cu ani în urmă a traversat curțile-acestea, sub alți nori călători. Cine este umbra care trece acum. Și cine-ar mai recunoaște-o. * (Madrid, pentru o elegie) Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, cuvinte ori șoapte sub
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
S-au întrecut poeți în versuri, Amanții te-au visat în dresuri, Pe strune-au plâns atâtea lacrimi Să stingă-n ele mii de patimi! Atâtea flori și paradisuri Cu îngeri pogorâți în visuri, Madonă, divă, cheie, zeie, În tine zac, biată femeie! Ești o ființă cam ciudată; Problemă-n veci nerezolvată Și plângi, nici tu nu știi, femeie, Ce dracu’ omul să-ți mai deie?! Referință Bibliografică: Nu plânge, draga mea, femeie! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU PLÂNGE, DRAGA MEA, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350994_a_352323]
-
voi, transformați în îngeri Nu aveti de ce vă plânge - Trupule, tu de ce sângeri, Înecat în mari de sânge ? DE A FI ! De a fi - ce întâmplare Dulce că un măr domnesc Își alege fiecare înger pur, dumnezeiesc Cerșetorii de tristețe Zac aievea într-un vis Răstignit , fără culoare Pe crucea din paradis Referință Bibliografica: CEASURILE NOPȚII / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cristina Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CEASURILE NOPTII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351005_a_352334]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi te simți dezarmată?! Mă mir, ești, însăți, o armă! Așa ai fost blestemată, Să fii, mereu, în alarmă. Orice pot hoții să-ți fure, Să zacă-n neștire la zdup, Cazne, martirii să-ndure, Să muște din tine un lup, Nu pot să-ți smulgă, femeie, Taina ascunsă în suflet; Sămânța sfântă de zeie, O porți cu tine, în umblet. Oștiri, cu săbii tăioase, Să-ți
NIMENI, FEMEIE, NU POATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351100_a_352429]
-
vrut, în lumea de noroi, Să-ți faci Rai! - ce cutezanță! Acum dai totul înapoi Și pleci de-aici cu pumnii goi Pe un drum fără speranță. Ai vrut lumea să te-admire, Că ești deștept și prea bogat. Acum zaci în nesimțire, Mâine vei fi amintire; Cu Iadul ești de-acum logat. Plânge-vor numai bancherii Că banii nu mai sunt în cont. Mâna darnică-a muierii Va plăti visul plăcerii, Căci moartea ta a fost un... pont! Sub crucea
MÂINE VEI FI AMINTIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351155_a_352484]
-
umbre ce în veci ard pe poteci, De lutul cel cald ce formă își lasă, Îmi este dor de ai mei, Îmi este dor de a mea casă. Sunt singur aici, doar patul cel moale, Si albele flori rotunde ce zac Pe masa de lut, în triste borcane, Și scaune rupte, dulapuri ce tac, Îmi este dor de ai mei, Îmi este dor și mi-e drag. Pereții sunt reci, iar țevile sunt moarte, Pământul duhnește a mal, de argilă, În
MIHAIL RUJOIU- IN PRAGUL LANSARII A DOUA VOLUME DE POEZIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345583_a_346912]
-
Copii curioși să vadă... ce fac ei! ROMANȚA DESANTATA Gladiator al vieții, port în mine, prin întunerec, veștede cununi - săruturi tulburi, prinse de cu seară cusute-n remușcări de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
a declarat Patriarhul Ierusalimului, Diodor, la una din vizitele canonice efectuate în România la invitația Prea Fericitului Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustin, între 15-26 iunie 1986: ,,Intru în Mormânt și îngenunchez cu frică sfântă în fața locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte și de unde a înviat. Rugăciunea în Sfântul Mormânt este pentru mine un moment foarte sfânt, într-un loc foarte sfânt. De aici a înviat cu slavă Domnul și de aici Și-a răspândit Lumina în
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (II) de ION UNTARU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345728_a_347057]
-
Nu dădea doi bani pe prejudecățile lor ipocrite, prefăcătoria legilor nescrise ale etichetei. A avut șansa să-și întâlnească sufletul pereche. Nu regreta nimic. Dacă viața i-ar fi oferit a doua șansa alegerile ei ar fi fost aceleași. Stiloul zăcea pe covor sclipind în sclipirea dimineții ... bătrâna doamnă cu fruntea pe manuscris si brațele căzute, trecuse hotarul amintirilor pășind într-o lume viitoare alături de iubire. Camelia Constantin 2012 1 Referință Bibliografică: Amintirile bătrânei doamne (II) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
drumul de corali duce spre tine nu zidesc nimic fără să ating cerul fără ca brațele tale să mă strângă dincolo de lună împlinesc visul fărădelegilor pe bolta unei peșteri de vară ai fost nebun să crezi că inima ta e trează zăcea într-un sanatoriu de lumini la capătul pământului și-ți era foame și mă strigai și-ți rămăsese timpul într-un colț ornat cu umbrele noastre e ziua clepsidrelor goale umple-le petalele iubirii întorc calendarele lângă un pian odihnit
LACRIMA SA O SETE NETRĂITĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345744_a_347073]
-
cu un epic ponderat să refacă defuncta societate socialistă multilateral dezvoltată și, în același timp, s-o pună față în față cu noua societate democrată. Damian privește în sine și descoperă întreaga mizerie, turpitudinea, meschinăria, lăcomia, cruzimea ființei umane, care zac ascunse sub lozinci și clișee propagandistice identice, dar folosite în împrejurări diferite. În acest consens, între cele două societăți nu câștigă nimeni pentru că una demolează ceea ce a construit cealaltă în folosul aceluiași grup care nu dă doi bani pe calitățile
NOTE DE LECTURĂ: SINELE POLEMIC SAU EXILAT ÎN MINE ÎNSUMI DE EMANOIL TOMA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352029_a_353358]
-
Dar tot eu te prind în jug Când ești gata de plecare Parca-s lovit de turbare. Când te-aș vrea pe veci pierdută Când din trupul meu făcută De-al tău dor inima-mi frâng De te pierd doar zac și plâng. Doamne rău m-ai blestemat De iubire să nu scap Aer mi-e până sunt viu Mort de-oi fi mi-o fi sicriu. Crăciun acasă În suflet azi îmi ninge alb Se-ntorc nămeții altor ierni Și
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
nici o cruce în afară de a mea nu mi se potrivea pe spinare. *Dă-mi Doamne, o cruce cât mai ușoară! Doamne, de ce mi-ai dat o cruce atât de grea? Grea, ușoară, crucea e cruce. Ridic-o. N-o lasă să zacă în colb. Nu te poți lepăda de ea dacă vrei că la capătul drumului să nu te aștepte un calau, ci coroană de palmier a învingătorului. *Crucea ta îți va lumină drumul precum o candela. *Cu Isus pe cruce suie
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
mortului, specific fiecăruia. Epitafurile sunt ca proverbele, comori de înțelepciune, mici poeme, aprecieri pe pietrele funerare sau cele de lemn. Epitafuri: „Ce sunt eu-vei fi și tu!", „A iubit, i-a plăcut, soacra, [trei zile de mai dura, eu zăceam și nu ea]”. Viața îți oferă și tot ea îți ia! Cimitirul este o feerie de culori, de troițe, de inscripții care-ți trezește un zâmbet negru dacă ar fi posibil să-i dăm culoare. După ce treci de fiecare mormânt
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]