10,579 matches
-
mai află cineva. Îl văd și îl plac. Îl urmăresc. Ne privim. El e în roșu, luminează. Eu sunt în negru. Apele negre cer. Cerul roșu dă. Nu îmi permit să aștept să vină după mine. Nu-I las timp. Zăresc acea sclipire, îmi dau seama când îl privesc cât de mult mă iubește. Vrea să vină spre mine. Aș fi mers oricum spre el, căci nu se poate aștepta. Nu am timp. Peste cinci minute va fi miezul nopții. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dintre Iorgovici magazionerul de la internatul liceului și Pandelescucontabilul de la bancă. De ce s-au luat la harță? —Gelule, dragă, nu mă întreba nimic, că nu știu. Am trecut pe lângă ei pe când se certau, se înjurau, chiar se îmbrânceau. Contabilul m-a zărit și m-a pus martor. Chiar m-a și atenționat că va face lucrul acesta. —Și de care parte ești? Nu sunt de partea nimănui. Îi dau în mă-sa. Am să spun doar ce-am văzut, dar trebuie să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
când să pornească, s-a gândit: „Cu flori mergi la școală, la spital, la zile festive, dar la tribunal?!? Oare nu sunt caraghios? Ce-o fi o fi. Și a luat inima în dinți și intrând în clădirea tribunalului a zărit femeia de serviciu pe care a întrebat-o. — Unde o pot găsi pe domnișoara avocat Cecilia și nu mai știu cum o cheamă. — Domnișoara Cecilia Sătmăreanu? —Da. — Este în sala de judecată. —Când iese? Are multe procese astăzi. Dacă vreți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
las pe birou. —Scrie-i ceva frumos! — I-am scris deja. —Eu așa zic că este mai bine. După terminarea susținerii tuturor proceselor din acea zi, Cecilia s-a dus în sala avocaților dând semne de oboseală, însă când a zărit trandafirii în vaza de pe biroul ei, mare i-a fost mirarea. —Sunt ai mei? a întrebat ea. —Ai tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nunta lor că de aceea s-au adunat. De ce mă întrebi? Nu știu unde este Lupaș. Precis este cu haita. Tot întrebând, au mers când pe o stradă, când pe alta, cum erau orientați de cei care văzuseră câinii până i-au zărit și ei. — Uite-i, a observat Ionuț. —Lupaș! Lupaș! Lupaș!a strigat Elena. De data aceasta Lupaș n-a mai luat-o în seamă pe Elena, fiind alături de o cățea pe care pusese ochii. Mergea înainte cu haita. — Ce facem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la părinți, la Matei. Observă doi băieți care o depășesc dintre care unul semănând cu Robert. Să fie el? se gândește ea. Îl strig, fie ce-o fi, își continuă gândul. —Robert! Băiatul întoarce capul surprins. Se oprește și o zărește. —Cecilia! Cecilia! alergă spre ea, o ia în brațe, o învârtește extrem de bucuros până îi cade acadeaua. — Tot nebun ai rămas, mi-a căzut acadeaua. — Lasă că-ți iau alta. Este iubita mea din România, i o prezintă celuilalt. Își
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-mi faci un cadou, îmi cumperi ceva mai ieftin. Hai, Cecilia, nu te târgui cu mine. Mergem prin magazine și îmi cumperi ceva care îmi va plăcea. Îți voi spune. Au mai intrat în alte magazine și într-unul au zărit figuri din plastic, pluș, mătase, țesături pufoase care reprezentau animale. Cecilia a pus ochii pe un pisoiaș gri cu câteva pete pe corp și cu niște ochi sticloși. Uite ce drăguț este pisoiașul acesta. Îmi place foarte mult. Ce blană
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei n-apucase să-i întâlnească pe Leontina și pe Gelu. Nici nu-i sunase că dorea să stea de vorbă cu ei pe îndelete, ca să le povestească amănunțit despre cele petrecute în ultimul timp. Într-o după amiază, îi zărește pe stradă. Oprește mașina în timp ce fețele lor se înseninează de bucurie. Când ai venit, americanule? Nu ne dai de veste? îl dojenește Leontina căreia Matei, care n-o mai văzuse de ceva vreme , îi sărută mâna. Faci pe politicosul ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care are o semnificație dublă: pe de o parte, înseamnă amărăciune, dar, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numeroase sunt motivele pe care le are acesta, ca să fie nefericit în lume. Nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat acoperit cu nisip sau cu piatră. În depărtare, șters, se zărește un mic promontoriu care, miraculos, nu este ocupat în întregime nici măcar la această oră înaintată. Iubita mea, înzestrată natural cu un instinct de conservare mai puternic și cu o capacitate de rezistență la stres sporită, începe să-și facă loc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de oră de concentrare a atenției într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște să-și ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat lângă bordură. Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism El dorea să vadă puțin mai mult din făptura celei ale cărei mâneci le zărise în acea seară de primăvară. Murasaki Shikibu În anul 712, cu mult înainte de Jurământul de la Strasbourg, se încheia redactarea celei mai vechi cărți cunoscute în Japonia, Kojiki, o cronică a arhipelagului de la facerea lumii până la începutul secolului al optulea. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este singurul loc în care putem recupera un crâmpei de fericire. O, însă Keiko... Pe când Namita este lacul odihnind, negru, în el însuși, Keiko este norul suspendat între ființă și neființă, o trecere vaporoasă pe care nu știi dacă ai zărit-o aievea sau dacă ți s-a părut numai. Mă gândesc: poate fi numită frumoasă Keiko? Dacă frumusețea este tot una cu întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim împreună la un ceai și o prăjitură (cofetăria fiind aproape). Scutur din cap că nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
seară (yuniji), curcubeul plin, rotund (maruniji). Și așa mai departe. Și poetul care vede, neglijând realitatea imediată, în limpezimea curcubeului o altă lume, liniștea trecerii celei de pe urmă: Niji sukite miyu waga sei no hate made mo. "Prin curcubeul transparent, zăresc chiar sfârșitul vieții mele". Japonezii de rând, mai pragmatici, nu-și permit acest lux și au grijă de aceea să trimită, cum cere obiceiul, "cărți poștale pentru a te interesa de sănătatea prietenilor și a cunoscuților în aceste zile dominate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lasă, în mod inexplicabil, impresia că au ceva remarcabil în ființa lor. Mă simt neputincios la gândul că, și dacă aș petrece zece ani în țara asta, ar fi în zadar. Nu voi deveni mai înalt. Când am norocul să zăresc un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc străinul din oglindă. Apendice: Yuro Yuro are 7 ani. Yuro crede că este o broscuță. Yuro se târăște pe podea, de-a bușilea, și încearcă să-mi smulgă papucul din picior. Yuro îmi răspunde că nu știe când a învățat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche uriașă și alte felurite ingrediente pe care învățasem să le deosebesc cu grijă. Deja începuseră să se strângă la masă bărbați cu batice triunghiulare strânse pe frunte, aducând, oarecum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
omorâți de Viorela?” îi trece dintr-o dată prin cap lui Codiță. Observă apoi că cineva este legat jos și fără a mai sta mult pe gânduri, a ieșit din ascunziș și tiptil s-a dus către locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Norocel n-a stat mult pe gânduri și l-a întrebat: -Unde te duci și... la vreme de seară cum o să mergi acolo unde vrei să ajungi? Omul a arătat într-o direcție, nu departe, către un loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rugat să te apropii ca să-ți spună ceva la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai întâi să nu vorbim decât în șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua a păstrat mirosul unor copite care au trecut pe aici nu cu mult timp în urmă. -Ale cui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]