1,680 matches
-
ipostază solară și biruie întunericul precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monumentalul volum pe care i l-au dedicat și pentru care merită toate laudele și felicitările. Figura profesorului V. Ciurea răzbate plină de lumină din paginile dedicate acestei nobile dar, din păcate efemeră instituție medical veterinară. Cum În tot răul zace și o picătură de bine, permiteți-mi să o evidențiez. Anatomia patologică bucureșteană trecuse prin etapa epurărilor și era deosebit de slăbită. Desființarea facultății arădene a fost Însoțită de Înapoierea În Alma mater a foștilor ei slujitori. Profesorul Viorel Ciurea și-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
singur încât nu poți fi numărat". Mă bucur că mai avem ocazia să tăifăsuim împreună, fie și pe Internet. Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu Dacă-l privești pe Petrică Cimpoeșu nu zici că în el ar zace un prozator. Și încă unul bun. Unul mare, poate că ar trebui să zic. Numai că prozatorul nu zace în Cimpoeșu ci se manifestă. Scrie. Morala de scriitor a lui Cimpoeșu e că dacă tot scrie, dacă tot face un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu Dacă-l privești pe Petrică Cimpoeșu nu zici că în el ar zace un prozator. Și încă unul bun. Unul mare, poate că ar trebui să zic. Numai că prozatorul nu zace în Cimpoeșu ci se manifestă. Scrie. Morala de scriitor a lui Cimpoeșu e că dacă tot scrie, dacă tot face un efort, măcar să scrie bine. Căci, în definitiv, efortul e cam același. În Bacăul său în care străzile se cheamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al "Serilor de poezie de la Desești" pentru întreaga sa operă poetică...! Cavalerul viu își înclina, astfel, sabia sa cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș pune să se facă un cimitir numai pentru cei fără identitate, cimitir pe lângă care cetățenii ceilalți, cei onești, să treacă cu pas ferit, să vorbească în șoaptă, cu teamă. Brrrr! Dar mă iau frisoanele când văd ce dictator monstruos zace în tine? Asta nu-i nimic. Întâi îi voi lua poporului pâinea și îi voi da cartea. Apoi îi voi lua cartea și îi voi da pâinea. Voi verifica prin serviciile mele secrete când e mai nefericit un popor, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului , la Caragiale un pamflet. Pentru oamenii din popor , care îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte, ai parte”. Sunt
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
numerică a populației s’a făcut inițial prin mijloace drastice, ucigașe, ce devin apoi, pe măsura evoluției, mesaje de avertisment și, În sfârșit, indicații, mă Întreb cam cum ar arăta arma chimică sau poate mai mult decât atât, care desigur zace ca potențialitate În om, ființa aflată În vârful evoluției, dar și, ca odinioară heterotrofele primitive, În faza de dezvoltare exponențială, necontrolată, Într’un mediu cu posibilități totuși finite. “Radiosfera”, 4 decembrie 1995, ora 11,09 59. Există și o poluare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm sufletul să pună stăpînire asupra simțurilor și pasiunilor" (1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului spiritual"? Pentru a răspunde la această întrebare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
miracolul Învățăturii creștine, al bunătății, al milei și al iertării creștine, va fi În stare, prin intervenția sa unică și salvatoare, să ne facă sensibilă, mai apropiată de noi, această imensă și obscură dramă a femeilor, dramă care mocnește și zace fără să-și spună un cuvânt propriu de apărare. Am găsit printre Minunile Maicii Domnului, povestioarele cunoscute prin lumea simplă a oamenilor din Evul Mediu fran cez, culese și tipărite de Gaston Paris pe măsura Înțelegerii, gustului și curiozității cititorului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri de viitor, nu se poate încheia totul așa, deodată, pe nepregătite, așa de aiurea, cum adică, asta a fost toată viața mea, numai atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
proprii, acestea mă plictisesc și mai rău. De ce? E un om pe care chiar dacă nu-l cunoști (și nu este un om obișnuit), îl simți ca pe cineva care nu-ți poate oferi nimic nou. E ceva într-însul care zace! Toate schimbările care i se întâmplă (dacă i se întâmplă) sunt de ordin cu totul exterior. Înăuntru toate s-au așezat, s-au cristalizat și nu se mai schimbă în vecii vecilor, amin! 15 februarie 1954 Dificultăți de tot felul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bolnav! Nu mai sunt speranțe, nu mai e credință în nimic... Iată, Domnul meu, imaginea fidelă a unei țări nefericite. și, deoarece nu se poate muri, se pune problema de a o scoate cât de cât din mizeria în care zace. Există în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție: Regatul ce lor Două Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile puteau viețui într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam suporta, pentru că depindeam unul de celălalt“1. Anchetatorul mă întreba la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei reprezentanți, prezentând sinuciderile unor mari ștabi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
te gândești „la nimic“, fiindcă nu poți exprima în cuvinte la ce te-ai gândit. Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la nimic“, fiindcă nu poți exprima în cuvinte la ce te-ai gândit. Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a atentat până la a face concurență stării civile, și fizionomistul de la cazinoul din Deauville e în concurență cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viață la cazinouri, între 12 și 15 mii de fețe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi trăiește acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]