7,506 matches
-
Este genul de corespondențe care se întâlnește și în simbolismul lui Baudelaire. Izolarea - continuă antiteza dintre fluviul “sălbatic și inform/ Balaur ce se-afundă-n obscura depărtare” și lacul “neted, cu ape care dorm / Și unde steaua serii se-nalță lin, pe zare”. În fața acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Izolarea - continuă antiteza dintre fluviul “sălbatic și inform/ Balaur ce se-afundă-n obscura depărtare” și lacul “neted, cu ape care dorm / Și unde steaua serii se-nalță lin, pe zare”. În fața acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri: / Luminile solare n-animă pe cel mort. / Plimbându-mi fără
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri: / Luminile solare n-animă pe cel mort. / Plimbându-mi fără țintă privirile pustii / Peste coline, până înspre imensa treaptă / A zării, între noapte și între miazăzi, / Niciunde fericirea, îmi zic, nu mă așteaptă . Singurătatea e omniprezentă în poezia lui Lamartine, ceea ce-l face pe poet să ignore frumusețile din jur înnobilate de soare, de stele, de lună, pentru că, fără iubire: “Dorința
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
permite-mi să-ți pun o simplă întrebare: ai fost vreodată inspirat de o carte cu atâta intensitate? Mie, îți spun drept, cuvintele care mi-au rămas în minte după ce-am parcurs “Dincolo de cuvânt”, mi-au ghidat pașii spre zări îngemănate cu nenumărate răspunsuri la atâtea întrebări pe care le aveam în cap, nedeslușite. O dată întoarsă și pagina 433, ultima, o dată atinse și cele din urmă cuvinte așezate pe coperta a patra, semnate de Zaharia Sângeorzan: Există o teamă de
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
Macii înfloresc aplecați spre piept Când se leagă snopii devine poezie Peisajul acesta sub un cer mai drept. Și se lasă seara, holda-i în hambare, Câte doi ne-ntoarcem pe cărări de lună Iar în păr iubita stelele din zare I le prind ușor ce pe o cunună. La poarta zării înălțăm cântare Bucuriei muncii și rodului bogat Constelații se-apriond mai tare Intrate-n hora revăîrsată-n sat. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Constelația verii, poezie de Al.Florin ȚENE / Al
CONSTELAŢIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361177_a_362506]
-
Peisajul acesta sub un cer mai drept. Și se lasă seara, holda-i în hambare, Câte doi ne-ntoarcem pe cărări de lună Iar în păr iubita stelele din zare I le prind ușor ce pe o cunună. La poarta zării înălțăm cântare Bucuriei muncii și rodului bogat Constelații se-apriond mai tare Intrate-n hora revăîrsată-n sat. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Constelația verii, poezie de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 742, Anul III
CONSTELAŢIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361177_a_362506]
-
-i la fiecare pas! E timpul noilor lumi, acolo unde nu există timp, renașterea Luminii din noi! CONFUZIA TIMPULUI Ai vrea să mă uiți în acest ireal aprilie, ai vrea să mă uiți, gândindu-mă, într-o blândă visare. În zare privești stolurile înghețate precum copacii albi, frunzele-ți plâng zâmbetul, în zare privești cerul, așteptând o privire. Ochii te dor de-atâta mirare. Tu știi ce e Lumea! Tu știi cine ești tu! Tu știi cine sunt eu! N-am
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
-n unda unui Lac. Azi vreau să fiu nebună, să caut morții ce-au plâns pentru hotare, să le fiu eu îngerul cu ochi de lună înainte de-a gândi: cum se usucă ramu-n plină vară și cum la fiecare zare mediocrii-ngroapă numele-i de țară. (Cannes, 31 octombrie 2010) Referință Bibliografică: Tremurarea-n al ei gând / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Cozma : Toate Drepturile
TREMURAREA-N AL EI GÂND de MARIA COZMA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361221_a_362550]
-
Tănase, publicat în Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011. Zorba Mergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, măi promțătoare, munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
păsări îndrăgostite de vară și zbor. Din ce in ce mai sigur, ... Citește mai mult ZorbaMergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, măi promțătoare, munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului, plutesc prin aer fluturi de toamnă. Sus de tot, în direcția crucii din vârful cupolei bisericii de la schit, răsună tânguios chemarea cocorilor. Pe cărările de munte merg agale turmele de oi. Coborârea oilor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cumpăna s-apleacă, Pe loc i-a ruinat, c-au sperat oleacă, Cheltuind avutul, făr' să chibzuiască; Cumpăna nu poate fi mană cerească Pentru cel ce vrea, fără să muncească, Să trăiască bine și să-mi huzurească. Stă proptită-n zare, singură veghează Peste valea-adâncă și încununează Legături cu cerul și cu apa vie; Viața-n echilibru este-a ei simbrie. „Fără apă cine ar putea trăi?...” Zise înțeleptul...,și se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care-odată-n piatră, atunci când
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
comuniunii. Însuși Iisus cinează cu cei oropsiți în celulă și, așa cum spune Valeriu Gafencu, În inima robului/ Domnu-și face ieslea Lui/ În noaptea Crăciunului./ (...) Azi Crăciunul s-a mutat/ Din palat la închisoare/ Unde-i Domnu-ntemnițat/ Și copilul cel din zare/ A venit la închisoare/ Să trăiască Praznic mare („Colindul robului”, pp. 496-497). Avem de-a face cu o poezie mărturisitoare. Celula-chilie este cel mai potrivit loc în care puteau fi reafirmate adevărurile Ecleziastului și înțelepciunea atâtor Părinți, care spuneau că
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
a fost teamă/ Drumuri să străbați,/ La atâtea porți să bați./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
din cap până în picioare ca si cum ar fi vrut să-mi ia măsură la cosciug sau să-mi facă vreo statuie, cumva. Apoi, cercetând cu privirea de jur împrejur, ca să se asigure că nu-l aude nimeni, repeta cu ochii în zare. - Podoleni, Podoleni ... Da, îmi spune ceva numele asta. Acolo m-am născut, din câte îmi amintesc eu ... Am început să râd că de un banc bun. El a zâmbit doar. - Ești de acolo? m-a intrebat cu un aer de parcă
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad frunze arămii din zare,/ Peste tristeți, peste tăceri,/ La noi în suflet este toamnă,/ Prilej de tainice-adieri (p.52). Senzualul stins într-un joc adolescentin își caută accentul de simbol: Ne atingeam mâinile-n grabă/ Și ne-ascundeam ca doi proscriși (p.75); La
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
românească, de la fântânițele cu izvoare, câmpul cu rădăcini, munții cu frunte, râurile cu unde și marea cu adânc, până la văzduhul cu înalt: TVH. Această televiziune e un cuib cu păsări care cântă, o boltă cu pandantivi ornați, ai celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
băiete, Un glas tună și se-auzii, Ești craiul Dragobete, Iar Dochia e maica ta Și-al Pietrei Duh tătânul Ce-n munți și-n lac în veci va sta Fiindu-le stăpânul. Uimit de-acel ecou vocal, Privi în zare roată, În lung de lac și-n lat de mal Și-un pustnic i se-arată Cu pasul mic și trupul frânt, Parcă plutind ca pana, Ca umbra unei frunze-n vânt, Cu părul, barba, geana Mai albe decât neaua
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
frații ce în cale Pribegind îi întâlneam De la Nistru mai la vale. Nu am țară câtă apă Și pământ și cer aveam, Câtă brazdă-n rod sub sapă, Câte pâini pomeni dădeam Și țărână pentru groapă. Nu am țară câtă zare Peste zări de țări zăream, Peste Dunăre și mare, Peste Prutul ce-l duram Lăcrimând lacrimi amare. Nu am țară câtă moarte, Cu cât doliu-ndoliam Ochii-mi plânși ursiți să poarte Doliul maicilor, purtam Doliul blestematei soarte. Nu am
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
în cale Pribegind îi întâlneam De la Nistru mai la vale. Nu am țară câtă apă Și pământ și cer aveam, Câtă brazdă-n rod sub sapă, Câte pâini pomeni dădeam Și țărână pentru groapă. Nu am țară câtă zare Peste zări de țări zăream, Peste Dunăre și mare, Peste Prutul ce-l duram Lăcrimând lacrimi amare. Nu am țară câtă moarte, Cu cât doliu-ndoliam Ochii-mi plânși ursiți să poarte Doliul maicilor, purtam Doliul blestematei soarte. Nu am țară câtă
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
puternic decât pe terasă. - Aici ești în spațiu deschis, nu la adăpost. Îmbracă hanoracul. Nu vreau să te îmbolnăvești tocmai acum când ai atâtea de rezolvat. - Nici nu mă gândesc. Ce minunăție și câtă măreție? Cum se văd munții în zare. Cărările parcă ar fi niște șerpi printre văi. - După ce mâncăm mai coborâm la Padina sau la peșteră? - Ce, ai început să fii băiat de oraș? Nu-ți mai place sportul? - Mă gândeam la tine. - Mulțumesc. Am nevoie de mișcare, să
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
TU MI-AI TRIMIS DIN CER Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 942 din 30 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Tu mi-ai trimis din cer culori, Și-ai desenat un cer albastru. Și-ai risipit argint în zări Și-ai înverzit codrul sihastru. Și-albastru-ai pus pe orhidei Și alb și roz trandafiriu Și daliile sub ochii mei, Superbul farmec ce și-l scriu. Tu mi-ai trimis din cer cîntări. Și-ascult în frunze simfonia. Și-aud trompetele
TU MI-AI TRIMIS DIN CER de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364218_a_365547]
-
deși o putere străină ne-aruncă de ici colo și ne așează-n mormânt după placul ei, și nu știm de unde vine și unde se duce. Năzuința noastră e să creștem în sus, să ne întindem crengile și frunzișul în zare, dar pământul și furtunile ne mână unde se nimerește, și dacă fulgerul se abate asupra coroanei tale și te despică până la rădăcină, sărmane copac! ce mai poți face?”( fragment din Hyperion - Holderlin). ......... „era lumină pe vremea când mâinile mele se
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Părinții de nu ni i-ai lua... Nici frații, nici surorile- Nici toate sufletele... Ne lași doar dorul călător, Doar cântecul cântat cu dor, Doar codrul și izvoarele, Munții , căprioarele, Doar vântul, soarele și marea, Si florile, și dragostea, și zarea.. Autor- Elena Cristina Rusti Referință Bibliografică: Mi-e dor... / Elena Cristina Rusti : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Cristina Rusti : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MI-E DOR... de ELENA CRISTINA RUSTI în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364231_a_365560]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NAVIGÂND PE MĂRI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului NAVIGÂND PE MĂRI... Gânduri navigând pe mări, Înfruntând aprige furtuni, Iluzorii țărmuri peste zări, Zburând neîncetat peste genuni. Ele pleacă din inima în clocot, Care se zbuciumă în a vieții luptă, Bătăile ei fac mai puțin zgomot, Atunci când amintirile-și ascultă. Bătrână trecută prin mulți ani, Rezistă prin magice forțe îndrăznețe, Uită de greutăți
NAVIGÂND PE MĂRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364244_a_365573]