KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...564 >

14,079 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Tu, însă, ești un bărbat care-și asumă responsabilități cu ușurință. Garajul tău, de exemplu, asta da responsabilitate. Și ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni zbură către ucenicii lui. Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându-se în garaj la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai sus, apoi se întorsese să se uite la ea, din nou, înainte de a-și lua zborul; și de o mașină roșie care exact în momentul acela trecuse pe drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să mă spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acolo, pe o stradă îngustă, în pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat una de la etajul patru, acum vreo jumătate de oră... mă lămurește o vecină. O bătea bărbată-său... Are doi copii... O bătea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
scrie și-n Ziarul de azi. Au apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
groază să intru singur prin întuneric acolo, întrerupătorul era prea sus, n-ajungeam la el, trebuia să iau un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
refuze, dar nici n-avea unde s-o planteze. Când a apărut Dinulescu și-a cerut niște săli, rectorul i-a zic că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe ambasador brusc, cât pe ce să-l zboare peste bord. Domnul Charles se dezechilibrează, dă cu fruntea de margine, abia reușește să se agațe de un odgon... Primarul mai face un pas, se duce-n partea cealaltă, ambasadorul se ține cu ambele mâini de bara de pe margine. - Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut coada, n-a mai putut să înoate și-a ieșit afară, să nu moară, i-au crescut gheare și blană și s-a făcut lup? Sau a început să zboare? Haida-de, că-i prea de tot... Disputa darwiniană începea să se încingă, așa încât mi s-a părut normal să ne întoarcem la muflonul nostru, presupus mâncat cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de tras la țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]