3,277 matches
-
o să am șansa să vorbesc în apărarea Unthank-ului?... Cine se va revolta împotriva creatorului de mîna a doua care crede că un dezastru de doi bani e cel mai bun sfîrșit pentru omenire? O, ceruri, prăbușiți-vă asupra mea și zdrobiți-mă!... Observă că autodenunțul devenea o plăcere, și sări în picioare, își izbi capul de ușă, apoi se opri, îl durea prea tare. Apoi observă că mai țipa și trîntea cineva. Ușa avea o fantă la nivelul ochiului, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sau poate îl găsise Zenobia, la plecare, și-l mutase la noi ca să-mi atragă atenția... Jos, în fața blocului, se adunaseră câțiva oameni, vorbeau despre sinuciderea unei fete. Portarul povestea pentru a nu știu câta oară cum o găsise el, zdrobită de ciment, când se dusese să curețe luminatorul. Ca de obicei în asemenea împrejurări se discuta aprins și se dădeau o sumedenie de amănunte. Astfel, am aflat că sinucigașa avea șaisprezece ani, că era infirmă de ambele picioare și că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii. Ele zboară spre orice sursă de lumină, oricât de puternică, zdrobindu-se de pământ sau plutind în cerc, cu mare viteză, timp îndelungat, până cad, moarte de oboseală. Interesant e faptul că ele sunt atrase numai de sursele situate la cel mult un kilometru de centrul satului. 11. M-am oprit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror trupuri, altminteri nemuritoare, se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să le țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca prin minune să-l țină în picioare. Apoi se prăbuși, cu un zgomot metalic. Corl se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și așteptase, toți îl luară drept un asistent al doctorului. Când ajunseră în fața lui Morton, Eggert îi spuse: - V-am auzit, domnule director, și vă pot asigura de pe acum că ipoteza unei demente spațiale este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai putem gândi doar la viețile noastre. Când îi văzu pe oameni că se apropie și-i iau guulii, Ixtl se retrase, cuprins pentru prima oară de teama înfrângerii. Ar fi vrut să se repeadă asupra lor și să-i zdrobească, dar văzându-le armele acelea scânteietoare, se dădu înapoi, copleșit de presimțiri rele. Pierduse inițiativa. Oamenii aveau să-i descopere în curând ouăle și să le distrugă, zadarnicindu-i astfel încercarea de a se înmulți. De aici înainte trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce să te ascunzi. Poți pune rămășag pe ce vrei că acum își zdrobește mintea ca să înțeleagă de unde știi atâtea lucruri despre el. Fetița aceea, Mioara, l-a iubit fără îndoială, dar iată că nu și-a putut ține gura. Cine și-ar fi imaginat acum cinci ani la Vatra Dornei, că poveștile ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi dau seama unde poate să fie... " N-ai nevoie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional își făcură cumpărăturile în goană nerăbdători să ajungă acasă unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
capului! ― Innelda, chiar în clipa asta uriașul distruge orașul Lakeside. ― Vai de mine! Tăcu. Pentru prima dată se simțea doborîtă. Strălucitorul Lakeside, al doilea ca splendoare si bogăție după Orașul Imperial. Încercă să-și imagineze uriașul acela cu armură strălucitoare zdrobind minunile din orașul lacurilor. Încet, foarte încet, încuviință din cap. Nu mai încăpea nici o îndoială. În mai puțin de o zi, cu o singură excepție, uriașul devenise factorul cel mai important dintr-o lume zdruncinată și zdrobită. Innelda ezită, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CONSILIERII SE UITARĂ UNUL LA ALTUL. \ DUPĂ PĂREREA MEA, SPUSE TÎNĂRUL ANCIL NARE, CU CÎT SE FACE MAI CURÎND EXECUȚIA, CU ATÎT MAI BINE. ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, I SE POATE TĂIA GÎTUL; POATE FI STRANGULAT; UN GLONTE ÎI POATE ZDROBI CAPUL; ÎL POATE DEZINTEGRA UN TUN ENERGETIC. TRUPUL LUI NU MAI E PROTEJAT ÎN NICI UN FEL \ LA NEVOIE AM PUTEA SĂ-L UCIDEM CHIAR ȘI BĂTÎNDU-L CU GHIOAGELE. ȘTIM BINE CĂ TOATE ACESTEA SE POT FACE ÎN CLIPA ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Hedrock întrerupseră tăcerea care urmă. SPUSE EL. BRAVO! SFATURI ATÎT DE BINE FORMULATE MERITĂ SĂ FIE TRADUSE IMEDIAT ÎN VIAȚĂ. DAȚI-I DRUMUL ÎNAINTE ȘI OMORÎȚI-MĂ CUM AVEȚI CHEF. SCOATEȚI-VĂ PISTOALELE ȘI TRAGEȚI! PUNEȚI MÎNA PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
săi puternici. Prin urmare, ultima cerere din rugăciunea Tatăl Nostru culminează cu rugămintea, ca Dumnezeu să ne ferească de a cădea în mâinile susnumitelor puteri ale răului, și de păcatul răspândit de ele. Mai cu seamă să nu ne lăsăm zdrobiți de acel rău, din care nu există cale de ieșire, și care se revarsă în viața veșnică de dincolo, care se numește «moartea cea de a doua, lacul cu foc» (Ap 20,14). În această cerere, prin „rău” se mai
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat la zbor nu se lăsase. S-a ridicat din iarbă și s-a pus din nou pe treabă. Cerul îl aștepta. Trebuia să ajungă la întîlnire. Și a ajuns. A devenit pilot apreciat, câștiga bine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a simțit că intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnule?" m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedicîndu-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutîndu-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari nu mai vedea nimic. Era ridicol, lipsit de apărare acolo în spatele mesei și mi s-a făcut milă de el, deși pe figura lui jalnică perplexitatea era amestecată cu ură. M-am mulțumit să-i atrag atenția
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt, deși, cu altă fire, m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vântul trântea uneori câte o ușă, făcîndu-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe o stradă întreagă au fost un liliac besmetic care se lovea de ziduri, încît mă așteptam din moment în moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmarea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]