23,875 matches
-
lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână. Îl puteam lăsa acolo, dar Bernadette se temea că găsindu-l vor putea reconstrui cum se desfășuraseră faptele, deci era mai bine să-l luăm cu noi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe la ora asta. Stăteau în camera de zi când sosi menajera, care-și anunță prezența trântind ușa de la bucătărie. — Ea e, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Mereu trântește ușile. În toți anii de când lucrează aici, n-a închis niciodată ușa fără zgomot. Tot timpul n-aud decât zbang, zbang. Să mergem s-o vedem, propuse Mma Ramotswe. Chiar sunt curioasă s-o cunosc pe doamna aceasta care a avut grijă de tine atât de bine. Domnul J.L.B. Matekoni o conduse în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cedeze cu totul. — Uleiul, diagnostică domnul J.L.B. Matekoni. O pompă fără ulei se încinge. Trebuie să fie o scurgere pe undeva. O garnitură ruptă sau ceva de genul ăsta. — Și mai sunt și frânele microbuzului, zise domnul Potokwane. Scot un zgomot ciudat. — Plăcuțele de frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pierderea de benzină și va aranja să i se aducă motorul cât mai repede la curățat. Dar va sosi și timpul când eforturile lui vor fi zadarnice și pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el vorba. Așa face întotdeauna? Ea clătină din cap. — Face așa de câteva săptămâni încoace. Cred că s-a stricat. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pauză, apoi, bucuroasă că au abandonat subiectul acesta dificil, îi zâmbi larg domnului J.L.B. Matekoni. — Mă bucur c-ai trecut pe-aici. Tocmai vroiam să te sun. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Frânele? Sau pompa? — Pompa, confirmă Mma Potokwane. Scoate un zgomot tare ciudat. Apa vine ca de obicei, dar pompa geme de parcă ar durea-o ceva. — Motoarele chiar simt durerea, fu de acord domnul J.L.B. Matekoni. Ne spun ce le doare scoțând anumite sunete. — În cazul ăsta, pompa asta are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea, dar pe care acum o va frige pentru el împreună cu vreo două cepe și i-o va servi cu o porție zdravănă de cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga doar „am ajuns“, să o anunțe că-i poate pune mâncarea pe masă. Astăzi, însă, nu o strigă; în schimb, se auzi o altă voce. Își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă și motorul fu redus la tăcere, casa rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
luă peste picior sora lui. Nu-i un motor cu combustie internă! Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Motor cu combustie internă? De unde ai auzit tu de astfel de motoare? Fetița dădu din umeri. — Le știu dintotdeauna, răspunse ea. Fac zgomot mare și benzina se amestecă cu uleiul. Le întâlnești mai ales la motocicletele mici. Nimănui nu i-ar plăcea un motor cu combustie internă. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — Așa-i, motoarele cu combustie internă dau mari bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un mesaj la secretara facultății. Studenții care vor să li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor, semn că doctorul Ranta era acolo. Când ciocăni și întredeschise ușa, el îi aruncă o privire tăioasă. — Da, Mma, o întâmpină. Ce doriți? o întrebă în engleză Mma Ramotswe îi răspunse în setswana. — Aș dori să stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ajuns pe prima pagină în ziarele locale, un an mai târziu. Nu s-a făcut cine știe ce tapaj, era doar un fapt divers. Și-a injectat o doză prea mare, direct în gât, să ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi călcat metroul, cred că-ți ziceai, decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a unor ochi Încă vii, care priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]