1,654 matches
-
iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi dăduse afară stăpânirea, le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să se uite la mistrii. Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta... zicea roșcovanul. Dacă nu aduci banii într-o săptămână, venim de-ți cărăm lucrurile din casă! De unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gând că nu lăsase măcar un semn în cărămizile astea și că va pleca de aici și, după moartea lui, nimeni nu va mai ști cine a ridicat casele. Ar fi trebuit să fi pus la tencuirea pereților pe un zidar să sape sub streașină câteva litere: Stere Drăgănoiu, proprietar. In câmp la "Cățelu" Se prăpădiră și lăutarii! Cine o să le mai cânte mahalagiilor? Că erau buni țiganii. Știau oful săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lipsească de la o adunare, cum nu lipsește martie din post. - Zice că vin liberalii și ne pavează strada... Îi strigase în ureche Mița. - Aha, liberalii, dar de ce strigi așa, că n-oi fi surdă... Bărbații, mai într-o parte, niște zidari care văzuseră multe, clătinau din capetele bătrîne: "De, numai să fie așa, că am mai auzit noi..." - Fraților, se răstise necunoscutul și mai răgușit, așa că la alegeri știți ce aveți de făcut. Votați-l cu toți pe părintele orașului nostru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în instrumentul lui și mulțimea se împrăștie. Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai rămăsese: câțiva bolovani și cam un sfert de.căruță de nisip. - Unde-l duce? a întrebat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le păsa. Se mai odihneau. Petreceau. De Crăciun s-au îmbătat la o petrecere cu zidarii din Filantropia. Spre ziuă, când băteau bidinăresele cu papucii lor roșii de catifea în cutiile viorilor, de drag ce le era, a plecat Sandu-Mînă-mică cu gazda, o aia cârnă și potcă. Bărbatul era mazgugur de băutură. A vrut să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți În același mod, neavând nimic individual. Omul-instrument este un fel de zero social, iar numărul acestuia, oricât de mare ni-l putem Închipui, nu va alcătui niciodată o sumă, dacă nu este precedat de câteva cifre. Un agricultor, un zidar, un soldat reprezintă fragmentele uniforme ale aceleiași mase, segmentele aceluiași cerc, aceeași unealtă cu mânerul diferit. Toți aceștia se culcă și se scoală o dată cu soarele; pentru unii, cântatul cocoșului; pentru altul, goarna; pentru acesta, un pantalon de piele, doi coți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo, hena, uleiuri sau țesături; eu nu mă deplasam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor evreilor din oraș în vederea trimiterii în surghiun. Hotărârea mea era luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și sacrificiu de construcție O concepție asemănătoare se întîlnește într-o cultură foarte evoluată, precum a Indiei, dar aici se poate remarca și celălalt mod de omologare a casei cu Cosmosul, pe care l-am amintit mai sus. Înainte ca zidarii să pună prima piatră, astrologul le indică punctul din temelie care se găsește deasupra Șarpelui ce susține lumea. Meșterul zidar cioplește un țăruș și-l înfige în pământ, chiar în locul arătat, spre a pironi capul șarpelui. Peste țăruș se pune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate remarca și celălalt mod de omologare a casei cu Cosmosul, pe care l-am amintit mai sus. Înainte ca zidarii să pună prima piatră, astrologul le indică punctul din temelie care se găsește deasupra Șarpelui ce susține lumea. Meșterul zidar cioplește un țăruș și-l înfige în pământ, chiar în locul arătat, spre a pironi capul șarpelui. Peste țăruș se pune apoi o piatră, Piatra de temelie se găsește astfel chiar în "Centrul Lumii".24 Pe de altă parte însă, actul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Istoria religiilor, etnologia, folclorul cunosc nenumărate forme de sacrificii de construcție, de jertfe sângeroase ori simbolice spre binele unei construcții.25 În sud-estul Europei, aceste rituri și credințe au dat naștere unor minunate balade populare care înfățișează jertfa soției meșterului zidar, fără de care construcția nu poate fi dusă la bun sfârșit (cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui nu se mai recăsători. Se înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion era foarte harnic, nu se temea de niciun fel de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vadă dacă poveștile lui au efect. Îl cheamă Otto și e sas, dar vorbește bine românește, deși cu accent. S-a născut la țară, la Michelsberg, Cisnădioara, în Ardeal, l-au dat la meșter de la 12 ani, mit zwölf - e zidar -, a făcut armata, și-acum, la 26 de ani, a venit să caute de lucru. Numai într-un oraș mare poți găsi ceva chiar și iarna, în meseria asta, mi-a zis. A venit cu zugul. La graniță, la Predeal
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la Frascati, e ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării și dependințe, la primăvară. Își caută însă de lucru serios, pe la vreo biserică, fiindcă stă rău cu banii. Acum a intrat într-un cerc de zugravi și zidari, s-a împrietenit cu ei. Apoi m-a luat pe mine la-ntrebări: cine sunt, câți ani am, dacă am nevastă și copii și mamă și tată și frați. Sunt oameni, ca Otto ăsta, care consideră că trebuie să le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact unde. Curând sfinții au fost luați de apa unui râu, iar camerierul care a trecut pe hol a auzit sforăit din camera pe care străinul Dan Crețu o împărțea cu zidarul din Ardeal. Numai că domnul Dan Crețu nu se întorsese azi la hotel. SÂMBĂTĂ 27 DECEMBRIE În vizită 1 Z iua a-nceput prost, cu ceață deasă, de nu vedeamnici până la mesteacănul din dreptul ferestreimele. M-am gândit cum ar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în eternitate. S - a umplut lumea artistică de suplinitori. Nu sunt atât de confuz încât să pot pricepe toată poezia actuală. Arta este cea mai subtilă pedagogie. În artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Aforismul ar trebui să fie statuia unui gând. Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în eternitate. S - a umplut lumea artistică de suplinitori. Nu sunt atât de confuz încât să pot pricepe toată poezia actuală. Arta este cea mai subtilă pedagogie. În artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura este moneda cea mai stabilă a relațiilor interumane. Cultivând disprețul față de carte și de artă în general, mass-media poate face din omul contemporan o frumusețe de imbecil. Mileniul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
recupereze, cei care nu i-au asigurat protecția necesară, atunci când au parcato, neglijenți, în fața garajului de la primărie! O inaugurare istorică Inaugurarea care avea să devină istorică se apropia cu pași repezi. Febrilele pregătiri erau pe ultima sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare clipă tot mai mult, o înfățișare nouă, fastă, nevisată și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care multă lume îl revendică. Dar de cele mai multe ori nu‑i adevărat. Dacă un instalator sau un măcelar susțin că meseria le este totodată și un hobby, atunci sigur nu‑i adevărat. Nici în cazul unui vatman sau al unui zidar nu poți să crezi una ca asta. Însă când un medic spune că hobby‑ul lui este să vindece și să ajute, e mai credibil. Să vindeci și să ajuți pe alții poate fi un mod plăcut de a‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne ținea în șah, mai fierbeau hormonii în noi, poate se lăsa cu un bebe...Căsătoria e sfântă, e celula de bază a societății, din ea rezultă români mici care vor pleca la cules de căpșuni în Spania sau ca zidari în Israel. N-a fost să fie. Adelina m-a convins să depunem actele pentru căsătorie la Oficiul Stării Civile din Constanța. Era chiar în sediul primăriei. O clădire somptuoasă, în stil baroc. M-am temut ca funcționarii să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca un spirit în tăcerea obiectivă de pe holul policlinicii. Despina Pădure a pierdut microbuzul care urma s-o ducă în comuna Tunari la o sursă. Acum n-are încotro și se suie într-un maxi taxi plin de calfe de zidar. N-a apucat bine să plătească biletul că-i sună celularul. ─ Alexandra! Ce bine că m-ai sunat! Uite, m-am suit într-un 445, cobor la intersecție și-o iau pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]