1,663 matches
-
ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa scării. M-am luat repede după ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vedem ce faceți voi de obicei, cînd sînteți doar între voi ! încearcă etnologii din capitală să-l domolească pe țăran. — Ei, că doar nu ați venit degeaba de la București ! se revoltă țăranul. O să vedeți, o să vă placă ! - și îi dă zor mai departe să se îmbrace și să se așeze în formație ca pentru televizor. — Nu trebuie să vă deranjați, faceți ca și cum noi nu am fi aici, mai încearcă etnologii să-și pledeze cauza. — Nu se poate, noi știm să primim
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dimineață, îmi refuzasem o vizită așteptată în fiecare seară, de două luni, a unui om care mă preocupă de un an încoace. Puțin rău... mult rău. Și totuși, și totuși, și totuși ce-a vrut? Am început să frec de zor argintăria, cu praf de curățat dinții - o invenție pe care ar trebui s-o brevetez. 2 Alexandru se așteptase să nu fie primit, deși spera într-o minune. Că luni dimineața nu se fac vizite e la fel de sigur, ba chiar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-a răpus în sensul că, la câteva minute după ce a pus capul pe pernă, l-a și furat somnul. A dormit neîntors întreaga noapte. Chiar și a doua zi dimineață, în timp ce soarele își făcuse deja apariția și urca de zor spre crugul cerului, când soția se săturase de treabă, Bidaru încă dormea. L-o fi ajuns oboseala sau, poate, nu se simte bine? se întrebă ea. N-o lăsa inima să-l scoale, deoarece dormea profund și, probabil, visa ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de-a mea. “ 3. Duminică, 9 noiembrie ’80. Avem uneori senzația că, până ne trăiesc părinții, nu suntem obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
frapat, cred, de ceea ce scriam prin mai ’77, despre acel februarie care acuma mi se pare tot mai grozav. Și nu mă interesează cum trăiam atunci. Trăiam. „Când ajungea doamna Iozefina în separeul bibliotecii, unde dactilografia în fiecare după-masă de zor, aducea cu ea aproape toată lumina din oraș. Aducea atâta lumină, încât umbrele rafturilor cu cărți, cele ale mescioarei și cele ale lor prindeau pe-ncetul, vlagă. Da, raza de lumină făcea ca masa unde scriam să fie tăiată în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prilej de a o vedea în permanență, de bunăsemă, imaginar, pe Iozefina în persoană. Seară de seară. Așadar, ziua o întâlnea în bibliotecă, în carne și în oase, seara o întâlnea imaginar, în lectura scenetei la care încă scria de zor. Numai că ziua, cu părere de rău, ea era parcă numai soția lui Sima, o dactilografă și o contabilă deosebit de sfioasă, iar seara, noaptea, contesă de Bethlen, îndrăgostită de Mihai de Giulești. Atât în realitate cât și în lumea fictivă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea de alături, folosită ca sală de ședințe, într un târziu, aud de dincolo, voci în surdină. Disting vocea lui Roji dialogând de zor, cu a unui domn necuoscut. Cu tot efortul de a recunoaște glasul acestuia, nicicum nu reușeam să-mi dau seama dacă este sau nu al Regizorului. Glasul semăna cu al lui. - Important e că am găsit firul - continuă Roji discuția
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acoperea cu îndărătnicie, un sfert din suprafața oglinzii, din stânga sus. Parcă soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul cu peria de sârmă. Frecau de zor. Eu, cu cârpa umezită cu diluant, la fel. Cu cât ștergeam mai de zor oglinda și frecam mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din dorința e a se stabili definitiv în acest oraș, în care aveai senzația că nu se întâmplă nimic, într-o seară, urcând scările în fugă, Gerard o găsi pe mătușa în picioare, în mijlocul camerei, cu părul vâlvoi, aruncând de zor, apă cu o cană, dintr-o găleată, pe pereți și pe mobilă zicând: Așa. Stinge-te! Stinge-te! Dând cu ochii de Gerard, îl întrebă de ce stă și n-o ajută. Gerard încercă să-i imobilizeze mâinile întrebând-o unde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu voce tare, întinsă pe pat, dintr-o carte de bucate. Ce-ați făcut Karin-tante? - i se adresă Gerard cu o privire nenorocită. Iarăși am făcut ceva nepermis? - îl privi ea de sus zâmbind a victorie-pereții trebuie capitonați, domnule pompier
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese răpus de un cancer, perspectivă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu ar fi decât o repetare a acestora. ― Spune-mi măcar cine și când a făcut această confirmare? ― Aceasta este scrisă la 21 ianuarie 1744, din porunca lui Ioan Nicolae Mavrocordat. În timp ce eu răspundeam la întrebare, bătrânul căuta răsfoind de zor prin al optulea volum cu Documente privitoare la Istoria orașului Iași. La un moment dat, s-a oprit, având o anume lumină pe chip. Nu puteam desluși pricina. Părea de satisfacție, însoțită de o undă de șiretenie. Mișcarea capului, însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mă plimb. Am pornit spre mănăstire, fiindcă drumul trece pe sub fereastra Zânei. Și mare mi-a fost mirarea când, sub lumina lămpii din camera ei, i se vedea umbra mișcându-se dintr-un loc în altul, semn că trebăluia de zor... Atunci am gândit că Zâna pregătește gustarea de dimineață, atât pentru mine cât și pentru călugăr. Geana unui nor dinspre răsărit pornise să se spuzească, semn că soarele se va ivi îndată. Ajuns în pragul mănăstirii, am ascultat o vreme
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
primărie! O inaugurare istorică Inaugurarea care avea să devină istorică se apropia cu pași repezi. Febrilele pregătiri erau pe ultima sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare clipă tot mai mult, o înfățișare nouă, fastă, nevisată și de necrezut pentru numeroasa lume din preajmă. Uniunea Europeană zvârlea bani cu nemiluita, în stânga și în dreapta, cui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A fost dată alarma. Au fost instituite filtre, și căutările au început, concomitent, pe multiple căi. A căzut noaptea și Fulgerel Pustnicu a rămas nedescoperit. Au trecut câteva zile și nopți de căutări febrile. Polițiștii, jandarmii, alte persoane căutau de zor. La o săptămână, pe terenul din marginea orașului, înțesat cu căpițe de fân, tâlharul a fost surprins de căutători, dormind, ținând în brațe, ca pe o iubită, sacoșa cu aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înainte de a pune clenciul de la ușă, ca să nu fie surprinși. Portofel prinde curaj și încearcă ușa de la intrare, care se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit, încearcă ușa camerei în care soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale de vagabond, Laurențiu trecea pe lîngă un cojocar. Acesta avea o mică chichineață și, cît era ziua de lungă, cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care îl studia Laurențiu, a ieșit în stradă. Te uiți să șmaglești ceva? Nu, mă uit la mata cum coși. Te interesează munca mea? Da. De ce? Nu vreau la pușcărie. Frații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta intervin: Lasă, Raluca, să-și cumpere ce vrea. Dacă va fi nevoie, vom vinde și restul casei și a grădinii. Dar de ce să riscăm inutil? Dacă el vrea așa... Mercedesul a apărut în curte și Doru îl șterge de zor. Hai să facem un tur pe la mănăstiri, Raluca. Du-te tu. Eu încă n-am dispoziție pentru așa ceva. Să mă duc singur? Te mai relaxezi și tu puțin. Dacă nu te superi... Nu mă supăr. Bucuros nevoie mare, Doru iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată podită cu beton. Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cățelul Strașnicul apărător Prin curte latră de zor, Te salută prietenește De câte ori te zărește. Îl faci foarte bucuros De-i dai să roadă un os! Peste tot te însoțește, Voinicește te păzește Iar acum tu ne vei spune, Care este al său nume?
C??elul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83634_a_84959]
-
să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]