1,652 matches
-
nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mută pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, mult mă mir că mai exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii te conduc și te duc—șontâc!—de zor spre Mărețul Viitor. Săracă țară bogată, vine vântul să te bată, vine cerul să te ningă și toți morții să te plângă. N-o să mori de două ori: larg ți-a fost în închisori și cald ți-a fost în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lucrare (Regula c. X); adăugând ca încheiere cuvintele lui Isus: „Qui autem perseveraverit usque in finem, hic salvus erit” (Mt 10, 22). Doamne, ajută! Fr. Ioan M. Duma OFMConv. S-a dus un an! Necontenit spre plaiul nemuririi Pășind cu zor se-ndreaptă lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chip să-mi atragă atenția că are copita despicată, negând hotărât și categoric posibilitatea îndeplinirii unei asemenea cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind o mâncărime insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând ieși din cadrul subspeciei rumegătoarelor căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceasta, oare cui îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale se poate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe o creangă, pentru a se face remarcate. Le aud spusele și pot arunca un ochi pe ceea ce scriu, așa cum sunt așezat la un calculator, lângă ele. Pregătesc un subiect de seminar. Gender studies. Paginile pe care le cercetează de zor sunt dedicate unui subiect-cheie: "dominația masculină". Încă odată, nu mai înțeleg nimic din lumea aceasta postmodernă în care sunt exilat. 15 ianuarie 2004 Astăzi am lucrat ca profesor suplinitor (remplaçant, în limbajul curent) într-un colegiu din Geneva. Am ținut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a friptură de duminică, bărbații își lustruiau Jeep-urile strălucitoare sau tundeau gazonul. Fericire mic-burgheză, fără îndoială, dar fericire adevărată. Iar eu, cățărat pe scara mea de trei metri înălțime contemplam tot acest microcosmos de cartier elvețian bogat, clănțănind de zor din foarfeca mea imensă de spațiu verde. Semănam cu personajul Edward interpretat de Johnny Deep, băiatul cu foarfeci în loc de mâini din filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands. Autobuzul, la întoarcerea în oraș, este plin ochi de filipinezi, sud-americani cu nasuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
soț s-a suprapus exact imaginii ideale pe care-o plăsmuisem, dar a acoperit-o în bună parte. La fel cum numele Marius s-a apropiat destul de mult de Marcel. R.P. Iar la examene... A.R. La examene învățam de zor, de cele mai multe ori împreună cu o colegă. Consumam fiole de cofeină ca să mă țină trează noaptea, după care adormeam ca un bebeluș. „Chelnerii de la Capșa erau mult mai domni decât clienții de astăzi“ R.P. Vă mai amintiți când ați intrat pentru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită duceau acești sovietici care în inconștiența lor pretindeau că construiesc de zor societatea cea mai avansată din istoria universală, viitorul de aur al omenirii. Se organizaseră brigăzi formate din activiști de partid, muncitori din centrele industriale care se deplasau în mediul rural cu scopul de a lua contact cu oamenii, pentru a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un moment dat, am vrut să obținem chiar și per sona litate juridică. Eram efervescenți și expansivi, asemeni marilor creatori sub impulsul inspirației, din fil mele ce ecranizează biografii celebre : Beethoven, deși surd, compunînd Simfonia Destinului, sau Goethe scriind de zor la Faust. Din nefericire, iubirea noastră literară a fost un foc de paie, sfîrșindu-se așa cum a început. Publi carea în volum avea să ne găsească în plin proces de divorț. Lent și penibil, ca orice divorț. Astfel, am realizat că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Multe tablouri reprezintă elemente principale din viața satului, diverse evenimente, sau pur și simplu, duminica la ieșirea din biserică, oamenii îmbrăcați cu cele mai bune haine, redate foarte detaliat. Am văzut tablouri în care oamenii dansează, formația satului cântă de zor, instrumentele muzicale redate cu grijă, cum ar fi acordeonul, vioara, sau trompeta, dar de multe ori era prezent chiar și un contrabas. Aici pot să-l dau ca exemplu pe Mihai Vintilă din Reșița, care abordează foarte des tematica muzicanților
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
are cam aceleași concepții de viață și este un om deschis către oamenii onești. Îmi aduc aminte cum ne-am întâlnit o dată în cursul anului 2006 la un concert al trupei Phoenix în Oradea, și amândoi cântam sau fredonam de zor în public, la unison, melodiile care erau interpretate, de parcă eram doi adolescenți, ne aduceam aminte de vremurile bune și nu ne păsa de nimic altceva. La teatrul Arcadia am avut de fapt trei expoziții, una fără vernisaj, una cu vernisaj
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un proces de prelucrare prin așchiere, dar diferit, un alt material, alte scule, iar ca precizie am sărit de la micron la cm, o diferență destul de mare. Un atelier destul de mic, dotat cu doar cinci strunguri de lemn, care roteau de zor bucățile de lemn, ce prindeau diferite forme la cea mai mică atingeri a dălții. Norocul meu a fost că unul dintre colegii din atelierul de strungărie, ce era mult mai în vârstă, nea Mitică pe numele său Dumitru Bistriceanu, cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am zice că dau din coadă ca să câștige simpatie. Știrile sunt pline de materiale care prezintă realizările revoluționare ale poporului român în drumul spre cele mai înalte culmi de construire a societății europeanocapitaliste multilateral dezvoltate. Combinele și tractoarele muncesc de zor, iar pe fundal se aude o muzică revoluționară. Așa ai ocazia să vezi mai multe povești se succes, în principal ale românilor stabiliți și realizați în Europa. Cu toții au luato de jos, au duso o vreme greu, dar acum au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de la Iași, de la Timișul de Sus, de la Constanța, de la Cluj, de la TârguJiu, de la Poiana Brașov etc. Pe scurt - grozăvie! -, pe tot cuprinsul țării, oamenii ieșiseră la iarbă verde. La posturile de știri Realitatea TV și Antena 3, reporterii transmiteau de zor, din jumătate în jumătate de oră, cum sfârâie mititeii pe grătare. Sintagma „au încins grătarele“ a fost laitmotivul zilei. Oamenii erau întrebați cum se distrează și ei răspundeau „Bine“; sau cum e la iarbă verde și ei răspundeau „Frumos, aer
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să văd o emisiune a Mihaelei Rădulescu unde era invitat Ser giu Nicolaescu. Știm cu toții cât de lăudăros e personajul. El a inventat roata, alfabetul și apa caldă. Ei bine, în fața cascadei encomiastice pe care o emitea moderatoarea, senatorulre gi zor a fost pur și simplu blocat. Nui mai rămăsese decât să încuviințeze zâmbind. Dacă Mihaela Rădulescu înțelege să acceadă la statutul de om cult prin genuflexiuni repetate în fața „marilor personalități“ pe care le invită, Andrei Gheorghe a mirosit că, pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pus pe o măsuță, în holul apartamentului Liviei. Acolo le-am uitat. Acum vreau să intru în birou, așa că merg în atelierul mecanic și-l caut pe Ghiță. Îl găsesc pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iată că pleacă în concediu. La vreo zece zile, trece pe la uzină; în instalație, șeful lui, împreună cu unul de la Proiectare și cu inginerul Mihăilă șeful de la Protecția muncii, cel care prinde ideile din zbor și le pasează altora -, monta de zor noi utilaje. "Ce se întîmplă?", a întrebat bietul Lupu, care se ocupase de instalația aia de cînd a fost proiectată. "A, nimic..., așa..., o modificare, i-a zis șeful. Vedeți-vă liniștit de concediu." Cînd s-a întors din concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamnă, indiferentă la ce se întîmplă în jur, răsfoiește dosarele unui biblioraft și bifează din cînd în cînd cîte un nume de pe un tabel. La biroul de alături, unul din cei doi bărbați, cu paltonul între umeri, scrie ceva de zor. Celălalt bărbat, așezat la biroul din centru, vorbește la telefon; de fapt mai mult ascultă, încercînd din cînd în cînd să intervină cu cîte un "totuși", "aș vrea să", dar pentru că nu are posibilitatea să-și spună părerea, continuă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oră de vorbă cu cel care o căutase. A stat dreaptă, rotind în mîini năframa albă, pe care și-o trăsese de pe cap, în timp ce bărbatul din fața ei, mai mult cu privirea în pămînt, ori aiurea, spre pereții cantinei, vorbea de zor, încercînd s-o convingă de ceva anume. Dar ea privea pe lîngă el, spre mare; privea de parcă atunci ar fi descoperit imensitatea albastră. La urmă doar, a spus cîteva cuvinte, a strîns din umeri și s-a întors spre ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nici o idee? îl întreb. Ți-ar trebui o pompă mai mare, cu viteză reglabilă. De unde?! mă mir eu, mișcîndu-mă greoi în jurul scaunului, ca un pinguin; așa arăt în costumul de azbest. Gata supapa! strigă maistrul Cornea din ușă. Dați-i zor cu încălzirea separatorului că-i gata acuși legătură cu pompa de aer... Bine, mulțumesc! îi strig. Don Șef și Luchian intră în încăpere, își plimbă privirile peste conductele de sub postamentul pupitrului de comandă, apoi ne întreabă dacă avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care e destul de aproape, și-mi zic să trec pe acolo, că-i moș Toader de noapte. Vreau să-i cer o cutie cu trei flori de magnolie, o duc Liviei. Cîinele serei a ieșit din cușcă și latră de zor. Ușa mare a serei din mijloc se deschide și-l văd pe moș Toader. Care ești? întreabă el. Eu, moș Toader, Vlădeanu... Aa... Ce faci, Mihai, noaptea pe aici? mă întreabă bătrînul. Moș Toader, am fost dimineață pe aici și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]