1,887 matches
-
legitimă, mici negustori și mici burghezi de provincie și Macquart, ramura bastardă, țărani, braconieri sau contrabandiști, care trebuie să se confrunte cu problema constantă a alcoolismului. Această familie este originară din Aix-en-Provence -- care devine Plassans în seria romanelor. "Les Rougon-Macquart" pune în scenă istoria familiei de-a lungul a cinci generații. Unii membri ai acestei familii vor atinge vârfuri ale societății Imperiului, în timp ce alții se vor scufunda, victime ale eșecurilor sociale și ale eredității. Este un demers de a examina societatea, dar și
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
bandelor de motocicliști și a primului „Jaguar” pe care și l-a luat Nicolae Covaci. Proiectele muzicale ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1986 este solicitat de primăria din Osnabrück pentru a pune în scenă opera „Evita” (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru opera „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice), ambele încununate cu un mare succes, încasările teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ 5 ori. În 1987
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
perioadă, înregistrate la Radioteleviziunea Română sau în particular, cu aparate artizanale. Albumele lansate în 1997 și 1998 sunt promovate printr-o serie de concerte în vara lui 1998. Tot în 1998, după o pregătire de jumătate de an, a fost pus în scenă spectacolul Cantafabule (supranumit remix). Acesta consta din piesele reorchestrate ale vechiului album din 1975, alături de altele noi sau de pe alte albume („Păpăruga”) și de o serie de interludii. Partea muzicală era dublată de proiecții de film și balet pe scenă
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
serii de gânduri poetice, astfel încât o idee artistică nu poate fi exprimată într-o formă necorespunzătoare ». Din acest motiv nu s-a arătat încântat (deși nici nu s-a opus categoric) când prințesa Varvara Dmitrevna Obolenskaia i-a propus să pună în scenă romanul "Crimă și pedeapsă". Conform criticului Alexander Burry, printre cele mai valoroase artistic dintre adaptări se numără operele "Jucătorul" de Serghei Prokofiev și "Din casa morților" de Leoš Janáček, precum și filmele "Idiotul" de Akira Kurosawa și "Demonii" de Andrzej Wajda
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Conform criticului Alexander Burry, printre cele mai valoroase artistic dintre adaptări se numără operele "Jucătorul" de Serghei Prokofiev și "Din casa morților" de Leoš Janáček, precum și filmele "Idiotul" de Akira Kurosawa și "Demonii" de Andrzej Wajda. În 1959, Albert Camus pune în scenă la Théâtre Antoine piesa "Les Possédés", o adaptare după romanul "Demonii". În 1981, filmul sovietic "Douăzeci și șase de zile din viața lui Dostoievski" a participat la cel de-al 31-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, unde Anatoli
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
înființează în Zürich o companie de teatru, "The English Players", al cărei scop era promovarea dramaturgiei britanice în Elveția. În mai 1918, piesa "Exilați" este în sfârșit publicată de Grant Richards (în Londra) și de Huebsch (în New York). Va fi pusă în scenă pentru prima dată în München, în 1919, la recomandarea lui Stefan Zweig. În 1918, un litigiu izbucnește între Joyce și Henry Carr, fost soldat și actor amator, care pretindea că i s-ar fi cuvenit o sumă de bani mai
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și în străinătate, în țări precum Danemarca, Suedia, Germania, Bulgaria, unde obține aplauze furtunoase și aprecieri superlative. În martie 2009, Corul de Copii Radio împreună cu elevii claselor a XI-a si a XII-a de la Liceul “Anna de Noailles” au pus în scenă tragedia „Esther” de Jean Racine, pe muzica originală a lui Jean-Baptiste Moreau. Aceasta a fost a doua punere integrală în scenă a tragediei „Esther” de la scrierea sa, în 1689. Pe 30 octombrie, același an, ansamblul a susținut un concert în cadrul
Corul de Copii Radio () [Corola-website/Science/297769_a_299098]
-
acestea sunt doar câteva din cifrele ce pot caracteriza o carieră fantastică, din care puține realizări lipsesc. Poate doar un turneu în Europa, Asia sau Australia dar până la urmă și acestea au fost realizate: în 1997, cu ajutorul tehnologiei s-a pus în scenă un concert extraordinar numit "Elvis în Concert '97" în Memphis la Mid-South Colloseum. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foștii săi colegi de turnee împreună cu Orchestră Simfonica din Memphis. Ulterior, în 1999 a avut loc un turneu și în
Elvis Presley () [Corola-website/Science/297788_a_299117]
-
Montparnasse, unde se mută cu noua sa iubită, Marcelle Humbert. În anul 1915 îl cunoaște pe scriitorul Jean Cocteau și pe Seghei Diaghilev, conducătorul ansamblului avangardist "Les Ballets Russes". Picasso proiectează decorurile și costumele pentru spectacolul de balet ""Parada"" (1917), pus în scenă de Jean Cocteau. Pleacă la Roma împreună cu corpul de balet și se îndrăgostește de dansatoarea Olga Koklova, cu care se căsătorește în vara anului 1918. În timpul călătoriei în Italia, vizitează orașul Napoli și vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
(n. 1909, d. 1981), absolvent al Facultății de Litere și Filozofie din Cluj și al Institutului de Artă Dramatică din București, a debutat ca regizor de teatru punând în scenă piese istorice de Nicolae Iorga la Teatrul Ligii Culturale înființat de prof. Iorga în cadrul Universității Populare de la Vălenii de Munte. La Teatrul Național 'I.L. Caragiale' din București, a debutat ca asistent al regizorului Ion Șahighian, punând apoi în scenă, de-
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
punând apoi în scenă, de-a lungul a peste 20 de ani, piese de mare succes ca "Năframa iubitei" (1946), "Othello" (1948), "Paharul cu apă" (1948), "Doamna lui Ieremia" (1965) sau "Dinu Păturică" (1966) (o listă mai completă a pieselor puse în scenă la Național, împreună cu distribuțiile lor, se află la cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București ). În paralel cu activitatea de la Teatrul Național, Nicolae Massim a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, unde a funcționat și
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
și Lena Constante, au pus bazele Teatrului Țăndărică din București. Recrutând un prim nucleu de entuziaști și talentați marionetiști, printre care Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol și Elvira Chladek, și cu ajutorul vocilor unor reputați actori de la Teatrul Național, Nicolae Massim a pus în scenă primul spectacol de marionete "Cu Țăndărică spre Mările Sudului" după care a rămas aproape întreaga carieră un entuziast colaborator al teatrului, fiind în același timp un adevărat mentor artistic al regizoarei Margaretei Niculescu, o fostă studentă de la IATC, care în
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
pe linie moartă'. La Teatrul Tineretului Nicolae Massim a lucrat cu tinere talente ca Florin Vasiliu, George Marcovici, Olga Tudorache, Mircea Anghelescu, surorile Lia și Anca Șahighian, frații Nică si Alexandru Ciprian sau Șerban Cantacuzino, contribuind la consacrarea lor și punând în scenă spectacole memorabile printre care "David Copperfield", "Hoții", "Mult zgomot pentru nimic", "Prinț și Cerșetor", "Bunbury (sau "Importanța de a fi Onest")", "Viforul", și multe altele. În afară de consacrarea multor tinere talente, Nicolae Massim a readus pe scenă mulți veterani ai scenei
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
și armonie. Dimensiunea socială și obiectivă ia locul celei poetic-ficționale a poveștii </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"><i>design</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR">.</spân></spân></p> </spân></p> Asemeni piesei puse în scenă anul trecut de David Schwartz, <spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"><i>Între granițe</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR">, si </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"><i>Corp străin</i></spân
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
font-size: medium;"><spân lang="fr-FR">i</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"> scoate pe urmașii lui Hâm, feciorul lui Noe, în afară umanității (o temă ce face de altfel obiectul principal al unei alte piese de teatru, pusă în scenă de Radu Jude, ce și-a avut și ea premieră zilele trecute) ; iar preoți ortodocși, pastori calvini, rabini și fanatici musulmani se reunesc pentru a arăta că extremismul intolerantei religioase e distribuit corect și echitabil și că arghirofilia nu e
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
în 1669 "Les Amours de Psyché et de Cupidon". Această carte suscită o relativă neînțelegere, datorită stilului său neconvențional, care contravenea principiilor de bază ale esteticii clasice, fiind un amestec de proză, versuri, povestiri mitologice și conversații literare. Romanul îi pune în scenă și pe „cei patru amici”, reprezentați prin Molière, Boileau, Racine și La Fontaine însuși. La 20 decembrie 1670 este publicată la Port Royal "Recueil de Poésies Chrétiennes" („Culegere de poezii creștine”), dedicate Prințului de Conti, la care a colaborat și
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Șoimul, regele și vânătorul”) dedicată Prințului de Conti, cu ocazia căsătoriei acestuia. După aceasta el devine un apropiat al prințului și al familiei Vendôme. În 1690 publică în "Le Mercure Galant" trei fabule inedite. La 28 noiembrie 1691 Opera Franceză pune în scenă "Orphée" („Orfeu”), o tragedie lirică de La Fontaine. La sfârșitul anului 1692, starea sănătății lui La Fontaine se înrăutățește; probabil din cauza tuberculozei netratate. La 6 ianuarie 1693 a murit protectoarea sa, Madame de la Sablière. La Fontaine traduce în franceză "Dies Irae
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
profesor de film la Universitatea Națională din Karlsruhe, iar din 2002 a devenit director al institutului pentru film ZKM. În filmul său, „Unknown Quantity” (2005), Ujică a încercat să realizeze un experiment multi-media. Astfel, printr-o proiecție în buclă, a pus în scenă două conversații între Paul Virilio, arheolog media și filozof, si Svetlana Alexievich, jurnalista rusă și autoarea unei cărți despre Cernobîl. În 2006 a participat la festivalul de film TIFF, unde a susținut un masterclass cu tema „Arhiva imaginara. Material secundar
Andrei Ujică () [Corola-website/Science/308590_a_309919]
-
avocat. El a continuat să publice de două ori pe săptămână articole în „Odesskie Novosti”, care i-au adus curând faima în rândurile intelectualității ruse ca unul din foiletoniștii cei mai talentați din sudul imperiului. În anul 1901 a fost pusă în scenă la Odessa piesa sa „Sânge”, o creație pacifistă antibritanică centrată pe evenimentele Războielor Burilor. Spectacolul s-a bucurat de o primire entuziastă în rândurile publicului și criticilor, dar a fost suspendată după numai două reprezentații, cdin ordinul autorităților țariste. O
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
și opera. Istorie. Arte. Literatură. (1794/1797 - 3 nov. 1854). Conține: versuri (șapte titluri), comedii (5), drame (2); drama Cătușa (1926) - inedită, celelalte lucrări au fost extrase din publicații. Aparatul critic: cronologie, bibliografia operei lui Victor Ion Popa, Lista spectacolelor puse în scenă de V.I. Popa (completări la vol. lui Ștefan Cristea. Victor Ion Popa. Viața și descrierea operei, contribuții documentare. Minerva. București. 1973. /349 p./; Victor Ion Popa (p.651-682), în vol. Traian Nicola. Valori spirituale tutovene. Vol.5. M-P. Primăria
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
facultății, Edward pleacă la Osaka, Japonia, pe post de consultant la fundația bunicului său. Se intoarce înapoi în America și se stabilește la New York, unde își începe carieră actoriceasca. Inițial, Edward se afirma în teatru, alături de trupă "Signature players", care pune în scenă opere ale scriitorului și regizorului Edward Albee. În 1996, Norton apărea pe scenă în piesa lui Albee intitulată "Fragments", iar la Hollywood se caută un actor care să joace alături de Richard Gere în Primal Fear. Rolul respectiv fusese oferit inițial
Edward Norton () [Corola-website/Science/308047_a_309376]
-
bugetului prevăzut. Franz Everschor constată că în 2006, la 76 de ani, „este mai dornic ca niciodată să încerce experiențe”. Până acum (mai 2010) au fost nominalizați opt actori sub regia lui Eastwood pentru un Oscar. Din 1971 Eastwood a pus în scenă 31 de filme artistice iar din 1982 a produs 24 astfel de filme. Din 1969 s-a implicat în 17 filme ca și cântăreț și compozitor de coloane sonore și cântece.
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
publicat prima carte, „"Impresii și peisaje"”, cu banii primiți de la tatăl său. În 1920 a avut loc premiera operei dramatice „"El maleficio de la mariposa"” („"Fluturele vrăjit"”) iar în 1921 și-a publicat prima carte de poezii. În 1923 s-au pus în scenă comediile de teatru de păpuși „"La niña que riega la Albahaca y el príncipe preguntón"” („"Fetița care udă Busuiocul și principele curios"”). În 1927, la Barcelona, și-a expus pentru prima oară picturile. În această perioadă comunică intens cu poeți
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
nedreptatea socială din Statele Unite. În 1930 a plecat la Havana, unde a scris o parte din operele sale „"Así pasen cinco años"” și „"El público"”, iar în același an s-a întors la Madrid. Acolo a aflat că se va pune în scenă farsa sa „"La zapatera prodigiosa"” („"Pantofara prodigioasă"”). În 1931 a fost instaurată a doua republică spaniolă, iar Don Fernando de los Ríos a fost numit Ministrul Instrucțiunii Publice. García Lorca a fost numit codirector al companiei statale de teatru „"La
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
de Charles Gounod, devenind prima româncă care a cântat pe această scenă. În 1881 interpretează rolul Valentinei în "Les Huguenots" de Giacomo Meyerbeer. Cariera sa devine înfloritoare în urma premierei mondiale a operei "Bianca da Cervia" de Antonio Smareglia, din 1882, pusă în scenă în vechiul Teatro Colón din Buenos Aires, unde Elena Theodorini apare alături de tenorul dramatic Francesco Tamagno. În perioada 1890-1891 a cântat din nou la "Teatro alla Scala" în opera lui Stanislao Gastaldon "Mala Pasqua", bazată, ca și "Cavalleria Rusticana" pe o
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]