17,527 matches
-
Proiectul Fondului Bisericesc este supus în anul 1883 aprobării împăratului Franz Joseph și prin aprobarea acestuia, proiectul căpătă posibilitatea intrării în execuție. Modul de a gândi al autorităților Fondului Bisericesc nu îi convine primarului Vasile Deac și, consultându-se cu arhitecți și oameni de știință recunoscuți în epocă, ajunge la concluzia că singura posibilitate de a forța dezvoltarea târgului concomitent cu stațiunea balneară este solicitarea unei audiențe la împăratul Franz Joseph. Obține audiența la împărat în anul 1886 și, odată cu aceasta
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
după 1835. Biserici și mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoților Vasile Roșca și Simeon Pop, biserica ortodoxă din 1832, biserica romano-catolică construită între anii 1912-1918 cu hramul „Ioachim și Ana” - ctitor preot Schiller Carol, arhitect italianul Maretti Augustino. Mănăstirea de pe Valea Scradei. Pe hotarul ei a fost o mănăstire, biserica veche a fost adusă în anul 1762 în sat. În fiecare an, pe data de 8 septembrie se obișnuiește să se meargă în pelerinaj. Mai
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
avut premiera în timpul vieții sale. Evenimentul a fost un triumf - „clar, cel mai mare succes al vieții pentru Mahler”, conform biografului Robert Carr -, dar a fost umbrit de descoperirea compozitorului, înaintea evenimentului, că Alma a început o relație cu tânărul arhitect Walter Gropius. Puternic afectat, Mahler a căutat sfaturi din partea lui Sigmund Freud și se părea că s-a liniștit după întâlnirea cu psihanalistul. Alma a fost de acord să rămână cu Mahler, dar și-a continuat episodic relația cu Gropius
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
turnuri izolate de apărare sau de supraveghere) din Munții Orăștiei: "un sistem de fortificații ce nu-și are egal, nu numai la noi, dar nici în altă parte a Europei" (I. H. Crișan). La construcția lor au lucrat desigur și arhitecți și meșteri greci, după cum o dovedește tehnica elenistică folosită. Numărul de aproximativ 40 de cetăți (câte au fost explorate arheologic până acum) din acest sistem și din alte zone cuprinse în interiorul arcului carpatic, dar mai ales exemplele celor din Blidaru
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
din București, viitorul episcop Ioan Bălan și de prințul Vladimir Ghica. După doar 7 luni, în ziua de sfântul Nicolae (6/19 decembrie), arhiepiscopul Netzhammer, sub jurisdicția căruia se aflau greco-catolicii din București, a sfințit frumoasa biserică ridicată după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Acesta a folosit drept model Biserica „Sfântul Gheorghe” din Baia, atribuită lui Ștefan cel Mare. După ce au întârziat cât au putut autorizarea construcției (prim-ministrul Ionel Brătianu îi spunea arhiepiscopului Netzhammer: „Biserici latine puteți construi din partea mea oricâte
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
grădină botanică din București a fost întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, botanist român, unul dintre întemeietorii școlii botanice românești, și de către Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892. Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de
Grădina Botanică din București () [Corola-website/Science/305047_a_306376]
-
inițiativa medicului de zemstvă Clinovschi este instituit un spital cu 20 de paturi, iar în 1874 a fost deschisă și o școală dumnicală de meserii. În anul 1886 este începută construcția clădirii gimnaziului „M. Eminescu” din localitate după proiectul unui arhitect din Sankt-Petersburg. Gimnaziul a fost deschis la 1 iulie 1913. Astăzi în această clădire își are sediul Liceul teoretic „L. Damian”. La începutul secolului XX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 305 case, cu o populație de
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
Nr.2, liceu teoretic, cinematograf, 4 biblioteci, 2 farmacii, farmacie veterinara, oficiu poștal, secție de poliție, parc, stadion. În Cuhureștii de Sus, se află Conacul lui Ioan C. Bogdan și Biserica "Sfânta Treime", ultima a fost construită după proiectul vestitului arhitect Alexei Șciusev. Construcția a început în anul 1913 sub stăpânirea imperiului rus, finalizată în 1930, pe timpul României Mari și protejată de către sovietici datorită autorității pe care o avea în acele timpuri arhitectul Șciusev.
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Treime", ultima a fost construită după proiectul vestitului arhitect Alexei Șciusev. Construcția a început în anul 1913 sub stăpânirea imperiului rus, finalizată în 1930, pe timpul României Mari și protejată de către sovietici datorită autorității pe care o avea în acele timpuri arhitectul Șciusev.
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
cu sprijinul integral al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de peste Hotare din cadrul Guvernului României. Viorel Badea, ministru de stat, a constatat că pentru acest proiect, Guvernul României a alocat, în prima tranșă, un miliard de lei. Autorul proiectului arhitectural este arhitectul ieșean Nicolae Munteanu. Conform proiectului, subsolul bisericii va fi o necropola, în care vor fi aduse osemintele ostașilor căzuți. După zidirea lăcașului, se mai intenționează construcția unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatră, vor fi gravate numele celor care
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
cât a fost directoare s-a constituit noul local. Pentru construcție, Primăria Timișoarei a pus la dispoziție un teren de 8703 m² pe care între anii 1902-1903 s-a zidit actualul edificiu. Construită în stil neogotic englez, victorian, după planurile arhitecților Iacob Klein din Timișoara și Leopold Baumhorn din Budapesta, clădirea a costat 385 000 coroane. Începând cu anul școlar 1903-1904 Școala Superioară de Fete a funcționat în noua clădire. În anul 1912 este numit director Fulop Schill, iar în 1916
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
care a avut cinci fete. Fratele său, Dr. Ioan Serafim, doctor în medicină la Paris, s-a stabilit și el la București, pe lângă fratele său și s-a distins în lupta contra holerei din 1831. În 1843, Xavier Villacrosse, un arhitect catalan care își făcuse studiile în Franța și care fusese numit arhitect șef al orașului București s-a însurat cu Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
medicină la Paris, s-a stabilit și el la București, pe lângă fratele său și s-a distins în lupta contra holerei din 1831. În 1843, Xavier Villacrosse, un arhitect catalan care își făcuse studiile în Franța și care fusese numit arhitect șef al orașului București s-a însurat cu Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
partea centrală era ocupată de Hotelul Pesht, pe care proprietarul a refuzat să îl vândă, pasajul a fost executat cu două aripi în jurul celor două laturi ale hotelului. Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugeniu Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit "pasajul Villacrosse", în amintirea arhitectului catalan român, Xavier
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugeniu Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit "pasajul Villacrosse", în amintirea arhitectului catalan român, Xavier Villacrosse care fusese arhitect șef al Capitalei în anii 1840 - 1850, iar cel de al doilea "pasajul Macca" după numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului. Pasajul avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugeniu Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit "pasajul Villacrosse", în amintirea arhitectului catalan român, Xavier Villacrosse care fusese arhitect șef al Capitalei în anii 1840 - 1850, iar cel de al doilea "pasajul Macca" după numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului. Pasajul avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
discurs în ebraică (limba sa maternă), în fața Adunării Generale a ONU. Considerat "porumbel" din punct de vedere al opiniilor sale în legatură cu rezolvarea conflictului du arabii, Yigal Allon a fost, în 1968 (în zilele când era vice- prim ministru) arhitectul așa-numitului "Plan Allon" care propunea sfârșitul ocupației israeliene în Cisiordania prin împărțirea negociată a acestui teritoriu între Israel și Iordania ( circa 30 % urmând să revină Israelului și 70 % Iordaniei). După victoria dreptei în alegerile din 1977, Allon a intrat
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
și coronamentul de pe stema Letoniei. Întrucât orașul Riga este unul dintre cele mai faimoase "scene deschise" ale curentului artistic Art Nouveau din Europa și din lume, numeroase clădiri și străzi fiind realizate în această manieră de o întreagă pleiadă de arhitecți și constructori, aspectul general al Monumentului Libertății atât de structură Art Nouveau cât și cea de Art Deco nu este o surpriză artistică, ci o armonioasă completare a stilului capitalei Letoniei. Monumentul a fost proiectat între anii 1931 și 1935
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
și cea de Art Deco nu este o surpriză artistică, ci o armonioasă completare a stilului capitalei Letoniei. Monumentul a fost proiectat între anii 1931 și 1935 de către sculptorul leton Kărlis Zăle, respectiv construit și ridicat în 1935 sub conducerea arhitectului leton Ernests Stalbergs, în timpul prime dar scurtei perioade de independență reală a națiunii. Monumentul descrie cultura și istoria țării. Atât figura centrală, Libertatea, cât și bazoreliefurile monumentului simbolizează "Hărnicia", "Tenacitatea" și "Tăria", "Libertatea" și "Familia". Bazoreliefurile de la baza monumentului înfățișează
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
, cunoscut după ortografierea timpului și sub numele de Csavie Vilacros (n. circa 1790, Catalonia—d. 1855, București) a fost un arhitect român de origine catalană. Născut în Catalonia în jurul anului 1790, a făcut studii de arhitectură la Paris. La scurt timp după terminarea studiilor, Villacrosse a venit în Țara Românească în circumstanțe care nu sunt cunoscute. Beneficiind de o perioadă de
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
a construcțiilor de locuințe în stil occidental, care a avut loc în perioada de după revoluția din 1821 și în special în perioada Regulamentului Organic, Villacrosse a obținut fără mari dificultăți contracte pentru diferite construcții, devenind în relativ scurt timp un arhitect cunoscut în București. În 1822, domnitorul Grigore Ghica începe construcția unui nou palat pe terenurile sale din apropierea lacului Tei, în locul unor foste case ale Ghiculeștilor, devastate de războiul ruso-austro-turc din 1787-1792 și în care locuise, în timpul revoluției din 1821, Alexandru
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
Josef Hartl, numit la 22 iunie 1831. Din 1834 s-a creat în cadrul Sfatului o direcție arhitectonică, al cărei director a fost numit Michel Saejouand, urmat în 1835 de Heinrich Faiser von Mentzen În 1840 Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1848. Adjunctul lui a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Una din preocupările principale ale lui Xavier Vilacrosse a fost realizarea unui sediu al primăriei, Casa Orașului. Clărirea, situată pe malul
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
arhitectonică, al cărei director a fost numit Michel Saejouand, urmat în 1835 de Heinrich Faiser von Mentzen În 1840 Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1848. Adjunctul lui a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Una din preocupările principale ale lui Xavier Vilacrosse a fost realizarea unui sediu al primăriei, Casa Orașului. Clărirea, situată pe malul drept al Dâmboviței, era proiectată de Xavier Villacrosse, care a supravegheat personal și execuția. Placa de pe
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
septembrie 1842, București." Clădirea se ianugurează cu „ceremonial deosebit” la 28 octombrie 1843. Clădirea a rezistat incendiului din 1847, dar a fost dărâmată în 1882 din cauza lucrărilor de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței. Villacrosse a fost de altfel singurul arhitect al capitalei care a reușit să construiască o clădire pentru primăria capitalei. După 1882, primăria capitalei a funcționat în diferite clădiri închiriate, sediul actual fiind de fapt în clădirea construită pentru Ministerul Lucrărilor Publice. Pe lângă activitățile de arhitect șef al
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
altfel singurul arhitect al capitalei care a reușit să construiască o clădire pentru primăria capitalei. După 1882, primăria capitalei a funcționat în diferite clădiri închiriate, sediul actual fiind de fapt în clădirea construită pentru Ministerul Lucrărilor Publice. Pe lângă activitățile de arhitect șef al orașului, Xavier Villacrosse s-a ocupat și de alte proiecte de arhitectură. Astfel în 1846-1852 se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]