20,565 matches
-
admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și validitatea căsătoriilor religioase. În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulțumirea populației autohtone împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau de necultivare. Gandhi devine lider al , care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic. În 1919 declanșează prima mare campanie "satyagraha
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
fermenta deja nemulțumirea populației autohtone împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau de necultivare. Gandhi devine lider al , care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic. În 1919 declanșează prima mare campanie "satyagraha" de , care prevedea boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății impozitelor. Gandhi este arestat și, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, își continuă activitatea, este din nou arestat
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. "", această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947. Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
facă la fel. În timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de muncă, ei își cumpărau deseori hainele de la fabricile deținute de englezi. În opinia lui Gandhi, dacă indienii și-ar fabrica propriile haine, ar cauza un puternic șoc economic sistemului britanic din India. Prin urmare, roata de tors a fost inclusă mai târziu pe steagul . Ulterior, Gandhi a purtat un pentru tot restul vieții sale pentru a exprima simplitatea existenței sale. Credința Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
Arthur FRS (n. 18 martie 1869, Birmingham, Regatul Unit - d. 9 noiembrie 1940, Heckfield, Hampshire, Regatul Unit) a fost un politician britanic care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Regatului Unit din partea Partidului Conservator între 1937 și 1940. Este cunoscut pentru politica externă pacifistă, în particular pentru semnarea Acordului de la München în 1938, prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pentru semnarea Acordului de la München în 1938, prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze forțat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei. Când Hitler a continuat agresiunile, Regatul Unit a declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939, iar Chamberlain a condus guvernul britanic în primele opt luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a activat în afaceri și în administrația locală, și după o scurtă perioadă ca director al Serviciului Național între anii 1916 și 1917, a devenit parlamentar, ca și
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Ramsey MacDonald a devenit primul prim-ministru laburist, dar guvernul său a căzut după câteva luni, ceea ce a dus la alte alegeri generale. Chamberlain l-a învins la limită pe laburistul Oswald Mosley, care mai târziu avea să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor. Crezând că va pierde dacă mai rămâne în colegiul Ladywood, s-a mutat în colegiul parlamentar Birmingham Edgbaston, colegiu mai sigur în care avea să candideze și să fie ales tot restul vieții sale. Unioniștii au câștigat alegerile
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
luni înainte. La venirea la putere, Chamberlain s-a gândit să convoace alegeri generale, dar cu trei ani și jumătate rămași din mandatul parlamentului, s-a decis totuși să aștepte. La 68 de ani, a fost al doilea prim-ministru britanic în ordinea descrescătoare a vârstei la care au primit primul mandat, și era văzut mai mult ca un interimar care avea să conducă Partidul Conservator până la următoarele alegeri și apoi să se retragă în favoarea unui politician mai tânăr, ministrul de
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-au reluat în noiembrie 1937. De Valera încerca nu doar să modifice statutul constituțional al Irlandei, ci să revizuiască și alte aspecte ale tratatului anglo-irlandez, mai ales diviziunea, precum și controlul asupra celor trei porturi lăsate de tratat sub controlul britanic. Regatul Unit, pe de altă parte, dorea să păstreze aceste porturi, cel puțin pe timp de război, și să obțină banii pe care Irlanda acceptase să-i plătească. Irlandezii s-au dovedit a fi negociatori duri, într-atât încât Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
vor primi acces la ele. Acordurile au fost atacate de parlamentarul conservator Winston Churchill în Parlament pentru renunțarea la cele trei porturi, ceea ce Churchill a denumit „turnurile de strajă ale țărmurilor occidentale”. Când a venit războiul, de Valera a refuzat britanicilor accesul la aceste porturi, invocând neutralitatea Irlandei, spre dezavantajul britanicilor în Bătălia Atlanticului. Churchill a criticat aceste tratate în "The Gathering Storm", declarând că „nu a mai văzut Camera Comunelor gândind atât de greșit” și că „parlamentarii au fost determinați
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
sperând că ea poate fi un partener pentru o Europă stabilă. El credea că Germania putea fi mulțumită prin retrocedarea unora din fostele colonii și, în timpul crizei renane din martie 1936, declarase că „dacă am constata o colonizare totală, guvernul britanic ar trebui să ia în considerare chestiunea <nowiki>[retrocedării coloniilor]</nowiki>”. Tentativele noului prim-ministru de a asigura o astfel de înțelegere au rămas fără rezultat, fiindcă Germania nu se grăbea să negocieze cu Regatul Unit. Ministrul de externe german
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în iulie 1937, dar a anulat întrunirea. Lord Halifax, Lord Președinte al Consiliului, a efectuat o vizită privată în Germania în noiembrie, în cursul căreia s-a întâlnit cu Hitler și cu alți oficiali germani. Atât Chamberlain cât și ambasadorul britanic în Germania, Nevile Henderson, au declarat vizita un succes. Oficiali de la Ministerul de Externe s-au plâns că vizita lui Halifax a lăsat impresia că britanicii își doresc prea mult discuțiile, iar Ministrul de externe Eden s-a simțit omis
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
o dispută care să merite o demisie. Chamberlain l-a numit pe Lord Halifax ca ministru de externe în locul lui Eden. În martie 1938, Austria s-a unit cu Germania în "Anschluss". Deși austriecii susținători ai independenței au cerut ajutor britanic, acesta nu a venit. Regatul Unit a trimis la Berlin doar o notă fermă de protest. Adresându-se Cabinetului la scurt timp după ce forțele germane au trecut granița, Chamberlain a acuzat atât Germania, cât și Austria. Chamberlain nota: Este perfect
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
aplaudați pentru administrarea „magistrală” a crizei. Deși la acea vreme nu se știa, s-a arătat ulterior că de fapt Germania nu intenționa să invadeze Cehoslovacia în mai. Cu toate acestea, guvernul Chamberlain a primit suportul aproape unanim al presei britanice. Negocierile dintre guvernul cehoslovac și germanii din Sudeți au continuat greoi în 1938. S-a ajuns la foarte puține rezultate, liderul sudet Konrad Henlein având instrucțiuni secrete din partea lui Hitler să evite ajungerea la vreun acord. La 3 august, lordul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
greoi în 1938. S-a ajuns la foarte puține rezultate, liderul sudet Konrad Henlein având instrucțiuni secrete din partea lui Hitler să evite ajungerea la vreun acord. La 3 august, lordul Walter Runciman a mers la Praga ca mediator din partea guvernului britanic. În următoarele două săptămâni, Runciman s-a întâlnit separat cu Henlein, cu președintele cehoslovac Edvard Beneš și cu alți lideri, neînregistrând vreun progres. La 30 august, Chamberlain s-a întâlnit cu Cabinetul și cu ambasadorul Henderson, asigurându-se de susținerea
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cehilor, ci și din partea unor membri ai cabinetului lui Chamberlain. Nu se prefigura niciun acord și războiul părea inevitabil. Primul ministru a dat o declarație de presă, prin care cerea public Germaniei să renunțe la amenințarea cu forța în schimbul ajutorului britanic pentru obținerea concesiilor dorite. În seara de 27 septembrie, s-a adresat națiunii la radio, și, după ce a mulțumit celor care i-au scris, a declarat: Cât de oribil, fantastic, incredibil ar fi să trebuiască să săpăm tranșee și să
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pacificatori» în Parlament în acea zi.” În dimineața de 29 septembrie, Chamberlain a plecat de la aerodromul Heston (la est de actualul Aeroport Heathrow) în a treia și ultima sa vizită în Germania în calitate de prim-ministru. La sosirea la München, delegația britanică a fost dusă direct la "Führerbau", unde au sosit apoi și Daladier, Mussolini și Hitler. Cei patru lideri și translatorii lor au ținut o scurtă întâlnire neoficială, în care Hitler a declarat că intenționează să invadeze Cehoslovacia la 1 octombrie
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și a cărui copie a trimis-o în avans lui Hitler la Berchtesgaden. Hitler a părut să-i răspundă în discursul din fața "Reichstagului" din 30 ianuarie, în care a declarat că dorește o „pace îndelungată”. Era încrezător că îmbunătățirile sistemului britanic de apărare efectuate după München aveau să-l aducă pe dictator la masa negocierilor. Această părere i-a fost întărită de discursul conciliant al unui oficial german la reprimirea ambasadorului Henderson la Berlin după o absență din motive medicale. Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și Polonia prin care primele trei să acorde ajutor Poloniei în cazul în care independența i-ar fi amenințată, dar neîncrederea polonezilor în Uniunea Sovietică a făcut ca negocierile să eșueze. La 31 martie a informat Camera Comunelor de garanțiile britanice și franceze oferite Poloniei, prin care aceste țări se angajau să acorde Poloniei tot ajutorul posibil în cazul oricărei acțiuni de natură să amenințe independența acestei țări. În dezbaterea ce a urmat, Eden a declarat că țara este acum unită
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cealaltă. O anexă secretă a acestui acord stipula împărțirea Poloniei între cele două țări. Nu a dat crezare zvonurilor "încălzirii" relațiilor sovieto-germane, și nu a luat în considerare pactul dat publicității, declarând că el nu afectează în niciun fel obligațiile britanice față de Polonia. Cu toate acestea, la 23 august, l-a pus pe Henderson să-i trimită lui Hitler o scrisoare prin care i se spunea că Regatul Unit este pregătit să-și îndeplinească obligațiile față de Polonia. Hitler și-a instruit
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
față de Polonia. Hitler și-a instruit generalii să se pregătească pentru o invazie a Poloniei, spunându-le: „Dușmanii noștri sunt niște viermi mărunți. I-am văzut la München”. Germania a invadat Polonia în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Cabinetul britanic s-a întrunit spre orele prânzului și a dat un avertisment Germaniei, că dacă nu se retrage de pe teritoriul polonez, Regatul Unit își va îndeplini obligațiile față de Polonia. Când s-a întrunit și Camera Comunelor la orele 6:00 p.m.
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Franța nu poate face nimic până când nu se va întruni parlamentul în seara de 2 septembrie. De fapt, Bonnet încerca să ajungă la un summit de genul celui de la München, propus de italieni a fi susținut la 5 septembrie. Cabinetul britanic a cerut, însă, ca lui Hitler să i se dea imediat un ultimatum, și dacă trupele nu vor fi retrase până la sfârșitul zilei de 2 septembrie, să se declare război. Chamberlain și Halifax s-au lăsat convinși de apelul lui
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
târziu presa le-a denumit „Războiul ciudat”. Chamberlain, ca și majoritatea oficialilor și generalilor aliați, considera că războiul poate fi câștigat relativ rapid punând presiune economică pe Germania printr-o blocadă. Se ferea să meargă prea departe cu transformarea economiei britanice. Guvernul a trimis de urgență un buget de război despre care Chamberlain declara: „singurul lucru care contează este câștigarea războiului, deși s-ar putea ca aceasta să ne falimenteze”. Cheltuielile guvernamentale, însă, au crescut doar cu puțin mai mult decât
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Gällivare din nordul Suediei, din care Germania își obținea o parte substanțială din minereul de fier necesar. Întrucât Marea Baltică îngheață iarna, o bună parte a anului minereul de fier era transportat cu vaporul de la Narvik și, la 8 aprilie, navele britanice au început să pună mine prin apele teritoriale norvegiene. A doua zi, trupele germane au ocupat Danemarca și au început invazia Norvegiei, țară care a fost rapid ocupată. Britanicii au trimis trupe în Norvegia, armată care nu au avut succes
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dorit să o accepte. După ce, însă, ambii au realizat că Chamberlain nu se va mai întoarce la lucru, Churchill i-a permis să se retragă din funcție. Primul ministru a întrebat dacă Chamberlain va accepta cea mai înaltă distincție cavalerească britanică, Ordinul Jartierei, care fusese acordată și fratelui său. Chamberlain a refuzat, declarând că ar „prefera să moară doar «Dl. Chamberlain» ca tatăl meu, nedecorat de vreun titlu”. În scurtul timp care i-a mai rămas, a fost supărat de „scurtele
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]