16,803 matches
-
cruzime în catedrala din Chichester pentru că și-a apărat fecioria. Într-adevăr, un tânăr, impresionat de frumusețea ei, de mai mult timp își dorea să o întâlnească singură și să o seducă; nereușind în niciun fel să o facă să cedeze la dorința sa, a demonstrat cât de perfidă este iubirea carnală, strangulând-o în biserică. Se întâmplă adesea ca, între două persoane ce se iubesc trupește, să explodeze o ură egală în intensitate cu iubirea ce fusese înainte. 35. Cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să aibă mai mult pământ pe care să-l cultive și să aibă astfel propriile legume, în loc să cerșească. Acest lucru l-a spus cu ocazia extinderii terenului de la Gloucester, teren pe care anterior frații, prin decizia fratelui Agnello, îl reduseseră, cedându-l în mare parte, iar acum au putut să-l recupereze, cu mare dificultate, de la domnul Toma de Berkeley datorită înțelepciunii și evlaviei soției acestuia. 60. Sub conducerea fratelui William, au fost mutate așezămintele din York, Bristol, Bridgewater și au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și ,,pervers” al inconștientului cu eul (,,ăsta exercită o influență magnetică asupra ăluia și-l atrage de oriunde s-ar afla”), răsfrânt în măștile unui autor căruia ,,experimentul direct al propriei biografii” îi rămâne străin. Și cum nu înțelege să cedeze puterea auctorială (,,personajele sunt personale, aparțin scriitorului”), el va domina scena prin comic. Umbrele din Banchetul lui Platon le ,,angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
aceste condiții sunt utilizate criterii de diagnostic cu sensibilități și specificități variabile și care descriu segmentar un anumit aspect al afecțiunii (tabel 2.1). Claudicația Rose “prezentă” este definită ca durerea gambieră apărută la efort, absentă în repaus și care cedează în 10 min la repaus. Claudicația “posibilă” durerea gambieră apărută la efort, absentă în repaus dar neconcordantă în totalitate cu criteriile Rose. Restul pacienților cu dureri gambiere la repaus, dureri la nivelul membrelor inferioare apărute la efort care nu interesează
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
simțită cel puțin în mediile mai elevate și responsabile 67, Ovidiu își manifesta incredulitatea în mod fățiș, disprețuitor, iconoclast, anunțând deja apusul pentru "ista vetus pietas". În Heroides, Fedra, de exemplu, ca să-l determine pe fiul să vitreg Hipolit să cedeze dorințelor ei, ridiculizează prejudecățile bunelor vremuri antice "așa cum ar fi făcut o fiică coruptă a secolului, o Sempronia, o Clodia"68: Nec, quia privigno videar coitura noverca, Terruerint animos nomina vana tuos! Ista vetus pietas, aevo moritura futuro, Rustica Saturno
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
izolare pe care aristocrații vroiau și în mare parte și reușeau să-l creeze în jurul lui Augustus și al guvernanților. Însăși legislația demonstra clar că adulațiile nu erau de ajuns, a fost nevoie de pedepse, pentru ca cei mai încăpățânați să cedeze și să iasă din adăpostul lor de mândrie și dispreț pentru a se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect asupra rigidității spiritului republican al clasei conducătoare. E posibil ca reticența de a colabora cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a constrâns-o pe virtuoasa și frumoasa soție Lucreția, pentru care făcuse o pasiune amoroasă violentă 251, să se supună dorințelor sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi ajunge din urmă Brutus, prieten de încredere al familiei, care "cu mult
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aflat acum în nenorocire! Ce rușine e să dai înapoi în loc să reziști ferm pe poziție! Turpe referre pedem, nec passu stare tenaci: (v. 21) Ce rușinos este să părăsești o navă în dificultate! Ce rușinos este să urmezi destinul, să cedezi norocului, să-ți renegi un prieten când nu mai este fericit!" Turpe sequi casum, et fortunae cedere, amicum Et, nisi sit felix, esse negare suum. (v. 23-24) Afirmațiile lui Ovidiu sunt direct legate de nenorocirea care l-a lovit; dar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
felix, esse negare suum. (v. 23-24) Afirmațiile lui Ovidiu sunt direct legate de nenorocirea care l-a lovit; dar, e la fel de adevărat că unele expresii sunt mai vagi și implică consecințe mai ample și mai grave: "să urmezi destinul, să cedezi norocului", înseamnă să mergi după curentul (augustan) și nu numai în ceea ce-l privește pe Ovidiu, ci în general. Sulmonezul spune clar: ce rușinos este un asemenea comportament! Printre rânduri ar vrea să emită următoarea maximă: ce rușinos este să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va ceda și că îl va rechema pe poet sau că, cel puțin, îl va transfera într-un loc mai puțin sălbatic. Ovidiu acceptă vestea cu emoție și cu bucurie și vrea să-și împărtășească fericirea cu prietenii săi mai intimi. Când
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
suntem de acord cu cele afirmate de V. USSANI, op. cit., p. 381: "societatea elegantă la a cărei viață lua parte Ovidiu, nu avea nici o credință religioasă, fiind deja prea raționalistă pentru a mai crede în miturile antice sau pentru a ceda misticismului popular sau vergilian; nu avea nici o credință filosofică, care presupune vigilență și trudă grea, ci trăia fără griji, bând cu o sete de nestins din cupa plăcerii". 68 A. ROSTAGNI, Storia della letteratura latina, UTET, 1952, vol. II, p.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Rufus Fundanus și Celsus (deocamdată). 179 Ex Ponto, I, IX, 33-40: italicele ne aparțin. 180 Dacă se ține cont de sfaturile date poetului în momentul relegării, de către destinatarul epistolei din Tr., I, V, 1 și urm., și anume, să nu cedeze în fața deznădejdii și să nu-și provoace moartea, se pare că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din citata scrisoare din Ponticele, I, IX, precum de rapto Celso, Celso adempto care par să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
e mai comod pentru noi, fie pentru că suntem în fața unor situații în care reacționăm așa cum știm și noi de la părinții noștri, neânsemnând neapărat că este mai bine, încât sufocam copiii cu atât de multe restricții. În fața unora dintre ele mai cedam, dându-ne seama că exageram și că trebuie și copilul să fie lăsat mai liber, să descopere lumea în care a venit. Însă, așa se creează compromisul, iar copilul nu are capacitatea de a discerne de care NU al părintelui
ARTA DE A FI PĂRINTE by Margareta-Iulia Dima () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93082]
-
este simplă și ea cultivă un număr de virtuți, dintre care cea mai prețuită este puterea de sacrificiu. Mama, femeia În genere, pustnicul ’sînt apărătorii legii morale. A trăi În sclavie este o rușine, existența este Înnobilată de libertate, sentimentul cedează În fața datoriei etc. Dezvoltînd, repetînd aceste idei, Bolintineanu pune În mișcare un aparat de comparații, repetiții, alegorii care să susțină discursul liric. Discursul uzează de o scenografie simplă și eficace. Dovadă că poetul o folosește În mai toate piesele. Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
autohtonă neguroasă, aceea pe care o complică pînă la absurd În Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din contactul cu acest obiect fantastic. În fine, privirea cedează auzului Întîietatea. Vuietul universului În fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de crini, eu voi a sta”. Coborît, aici, la cele mai de jos clișee, erosul se reabilitează În Fata din turn unde legea morală, netulburată, ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română preferă să putrezească În Închisoare decît să cedeze concupiscentului episcop grec de la Bitolia. Pentru a ușura durerea Țintarului pe care Îl iubește, fata lasă cu limbă de moarte (intervine din nou sublima mistificație din Miorița): „Ci să-i spui că-s vinovată, Că de mult l-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei) se adresează celuilalt: Întoarce-te, privește-mă, iată ce ai făcut din mine. Un șantaj: pun În fața celuilalt figura propriei mele dispariții, așa cum se va produce, dacă el [ea] nu va ceda”... (Fragments...) În asceză, Conachi nu vrea să fie singur. Tristețea n-are rost dacă ea nu este văzută, confirmată, dacă nu se transformă Într-un mesaj. Fără martori, suspinul este un simplu suspin. Iar această banalitate poetul n-o acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de al treilea „consert” (cîntec) este aceea de ordin fiziologic: prăbușirea fizică a subiectului erotic, trecerea de la cald la rece, căderea În leșin dulce: „SÎngele mi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în miocite un transportor ar putea fi mioglobina. Alte posibilități sunt procesele convective (de amestec) care au loc la scară redusă. Schimbul de gaze are loc la nivelul capilarelor tisulare (fig. 89, după West D. J.), după cum urmează: sângele arterial cedează O2 necesar activităților celulare și preia bioxidul de carbon rezultat în urma metabolismului celular. Schimbul tisular de gaze la se desfășoară prin peretele capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
seninătatea pură" (cum altfel?) a ochilor ei "de copil". Însă o dată ce ajunge la destinație, bărbatul pare a-și căuta dinadins "motive de neliniște", în amintirea defunctului amor pentru cealaltă femeie. Începe chiar să o bănuiască (din cauza ușurinței cu care îi cedase, cum și din pricina prezenței lui Margot, mijlocitoarea, în toate planurile lor), însă "îndoielile veneau numai în absență". Altminteri, "de cum o vedea, uita totul", acaparat de frumusețea trupului ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cele din urmă, de a suspenda moartea"145. Nimic mai adevărat. În primul roman din ciclul eminescian există o secvență în care Eminescu sărută pe Mite, cei doi executând parcă un gest mecanic, inconștient, fără pic de angajament emoțional ("nu cedase cu gândul, cu voința, cu inima chiar, ci prin lipsă de conținut"), pentru ca imediat după aceea poetul să citească fragmentul din Cântul V al Divinei Comedii, în care e vorba despre faimoasa poveste de dragoste dintre Francesca da Rimini și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a-și corectă vorbirea. Rezultatul duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajuta ci, dimpotrivă, îl determină să greșească mai mult. Diagnosticul dizartriei este uneori dificil de pus, dizartria putând apărea sub forma unor dislalii care cedează greu la terapie. Dacă în dislalie sunt afectate sunete izolate, în dizartrie sunt atinse alte componente: respirația, ritmul, fonația, cursivitatea rostirii. Din grupa tulburărilor de ritm, se observă la vârstă școlară bâlbâiala. Aceasta se manifestă prin repetarea unui sunet sau
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
1973) ilustrează metoda de lucru și liniile de evoluție ale cercetărilor lui L., riguros informate, bazându-se pe surse importante, urmărind în primul rând faptele și într-un plan secundar semnificațiile lor, cu formulări limpezi, concise, cu portrete pregnante. Criticul cedează aici terenul istoricului literar, pentru care esențiale sunt sistematizarea și transmiterea corectă a informației. Perspectiva este una în care relației cu viața socială i se dă o importanță excesivă; se insistă pe așa-zisa poziție de clasă a cronicarilor, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
atât fondurile alocate cât și spațiul din preajma Universității nu au fost suficiente pentru a satisface cerințele tineretului de la Universitate, având o existență simbolică. În 1900 la insistențele repetate, încă din 1895, ale prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înființarea unei noi Grădini Botanice. Demersurile repetate pentru obținerea fondurilor necesare înființării acestei grădini au rămas fără un răspuns concret. Cu toate că s-a întocmit un proiect de amenajare foarte amănunțit, el nu s-
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]