16,375 matches
-
care îmi dă dreptul la adăpost și la odihnă? Se poate întâmpla oricând, la urma urmei. La fel pățește când are de meșterit prin gospodărie, de schimbat furtunul mașinii de spălat, de scos cuie dintr-o plintă sau de schimbat geamul. Voința mea nu înseamnă nimic pentru această piuliță. E o bucată de fier. S-o iau cu binișorul? Cu forța n-am s-o scot la capăt decât dacă o aplic inteligent. Ăsta-i tot punctul de sprijin. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
decât dacă o aplic inteligent. Ăsta-i tot punctul de sprijin. Oricât de hotărât, oricât de puternic, nu pot face nimic, nimic, nimic. Orice efort este zadarnic. Și oftează, zicând: ─ Mai bine iau o pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în sfârșit cu canatul său. Cei doi copii, care din pat, care de pe jos, îi strigă: Mai sus! ─ Mai la dreapta! ─ Mai puțin! Și mai sus! Efortul de a sta cu geamul ridicat la înălțimea cuvenită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în sfârșit cu canatul său. Cei doi copii, care din pat, care de pe jos, îi strigă: Mai sus! ─ Mai la dreapta! ─ Mai puțin! Și mai sus! Efortul de a sta cu geamul ridicat la înălțimea cuvenită și frica de a nu-l scăpa sunt însă năucitoare și oricât încearcă, în clipele acelea nu-și poate aduce aminte nimic folositor despre cele trei balamale. Răspunde numai la comenzi și zice tare: Doamne ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Apoi alta. ─ Spătarului 29, se aude prin stație. Spătarului 29, în cinci. Spătarului 29, hai care sunteți, în zece. Spătarului 29, donșoară, sunt 241, ajung în șapte minute. Spătarului 29, în șapte minute, doamna Aurora. În atelierul aflat în spatele unor geamuri prăfuite, lumina a semnat un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton mai grav. La fereastra luminată a mansardei se arată cineva. Deschide geamul. Scoate capul afară, îl scoate chiar bine, telescopic. Se uită în dreapta, se uită în stânga, în jos, în sus. Așa cum poate fi observat din stradă, seamănă cu extremitatea sensibilă a unei vietăți care poate fi presupusă a se întinde pe mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc din nou și cu privirile întoarse către sfântul soare șed liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înghețat la marginea orașului, în această dimineață de iarnă. Privește și ea pe fereastră cum privesc toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două geamuri în partea dinspre răsărit. Drumul mare trecea prin fața casei, avea gard cu zăluzele și poartă la fel, lângă gard în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
alt copil sau flăcău îl bătea pe unul dintre ei, celălalt sărea și își ajuta fratele. Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casa Gheorghe, fiul Dăniloaiei, zis Aron, ce locuia cu sora lui, pe care o chema Catinca. Casa lor era compusă dintr-o cameră cu tindă - ce era cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o bună zi, el s-a dus în pădure și a adus un lemn pentru foc. După ce a lăsat lemnul afară, a intrat în casă și a băut câteva înghițituri dintr-o sticlă cu rachiu pe care o avea pe geam și, după vreun sfert de ceas, a început să se zvârcolească și să strige: Mor! Mor de-acu, Ioano! Mor ... adu-mi lapte că mor! Și până a venit Ioana cu laptele din sat, Lupu a plecat ... a plecat pentru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit, părinte, că eram tânăr și voinic și nu-mi era frică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
există, deschideau ferestrele și Începeau să murmure: Unde-i sergentul? Când n-ai nevoie de el e mereu pe aici, javra. Doarme cu vreo administratoare. Ia chemați polițistul. Și o țineau așa până cineva arunca o găleată de apă pe geam și mormăielile Încetau. — Ce-a fost asta? A, apă. Bună idee. Apoi ferestrele se-nchideau. — Marie, femeia care-i făcea menajul, protestând În privința scurtării zilei de muncă la opt ore: Când bărbatul lucrează până la șase, se oprește doar pentru una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebă Guy. Că putem să-i dăm drumu’. Ce drăguț din partea lui. Șoseaua mergea pe marginea unui râu. Dincolo de râu se-nălțau munții. Soarele topea roua de pe firele de iarbă. Era senin și rece și aerul pătrundea În mașină prin geamul deschis. — Cum crezi că-i place să stea afară? mă-ntrebă Guy. Guy se uita la șosea prin parbriz. Într-o parte nu mai putea privi pentru că pasagerul nostru Îi bloca vederea. Cum stătea pe o parte a mașinii, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a trecut și masajul acolo. Jack n-a scos o vorbă cât am mers cu trenul. Stătea În colțul canapelei, cu biletul băgat În panglica pălăriei, și se uita pe geam. O singură dată se-ntoarse către mine și-mi zise: — I-am zis lu’ nevastă-mea c-o să iau o cameră la Shelby diseară. E chiar lângă Garden. O să mă duc acasă mâine dimineață. — Bună idee, spusei. Auzi, Jack, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
l-am luat voia să-i plătesc În dolari, așa că i-am dat un dolar și jumătate. Chiar cântă foarte frumos. Era foarte cald În tren, și la fel erași În vagonul de dormit. Nu se simțea nici o adiere prin geamul deschis. Doamna din America trase perdeaua și gata cu marea, nu se mai vedea nici măcar din când În când. Pe partea cealaltă era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În tren, și la fel erași În vagonul de dormit. Nu se simțea nici o adiere prin geamul deschis. Doamna din America trase perdeaua și gata cu marea, nu se mai vedea nici măcar din când În când. Pe partea cealaltă era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin de pete de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vagonul de dormit. Nu se simțea nici o adiere prin geamul deschis. Doamna din America trase perdeaua și gata cu marea, nu se mai vedea nici măcar din când În când. Pe partea cealaltă era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin de pete de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte din care ieșea fum, și trenul Încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se simțea nici o adiere prin geamul deschis. Doamna din America trase perdeaua și gata cu marea, nu se mai vedea nici măcar din când În când. Pe partea cealaltă era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin de pete de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte din care ieșea fum, și trenul Încetini, Încadrându-se pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]