15,922 matches
-
am scris volumul “STELE UCISE”, arătând, bineînțeles, cu degetul, spre cei pe care eu îi consider vinovați (nu mai mult sau mai puțin, pentru că vinovăția este o noțiune singulară, limpede și precisă), indiferent dacă pe cel vinovat îl admir ca intelectual și/sau scriitor. Cărțile mele sunt strigăte de durere ale unor adevăruri ce întind și astăzi degetele de sub straturi numeroase și groase de minciună și de indiferență. Aceasta, vorbind despre trecut. Dar cu aceeași unitate de măsură am tratat în
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă. Se naște la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca Poenaru-descendentă a lui Petrache Poenaru). La vârsta de cinci ani știa deja să citească în limbile română și germană, iar la șase ani învață limba franceză
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
care il trezește efortul susținut, nu ofta, nu zâmbea - făcea totul pentru că era pus să facă. Profesoară era convinsă că avusese parte de violență în familie - nimic neobișnuit în cazul familiilor de la țară ( cu toate că familia lui Nakata era formată din intelectuali). Capitolul 13 Kafka îi spune lui Oshima că are nevoie de ajutor, că nu are unde să doarmă. Oshima îi spune că ar putea să stea în biblioteca, unde există o cameră liberă, dar îi trebuie acceptul doamnei Saeki, în schimbul
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
de 24, iar pentru femele 26 yearsbefore introducerea medicinei moderne la începutul anilor 1900 speranța medie de viață pentru coreeni au fost doar 24 pentru bărbați și 26 pentru femei. " Joseon Coreea a instalat un sistem centralizat, administrativ controlat de intelectuali care studiau confucianismul, care au fost numite Yangban. Până la sfârșitul secolului al optsprezecelea, yangban a dobândit cele mai multe dintre trăsăturile de o nobilime ereditară cu excepția faptului că starea sa bazat pe un amestec unic de poziție familie, gwageo examinările pentru învățarea
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
intenția de a organiza o întâlnire cu președintele Greciei, Karolos Papoulias. A adâugat că își va oficializa invitația imediat după asumarea funcției. După o întâlnire cu președintele "Uniunii Democrate pentru Integrare", Ali Ahmeti, Ivanov a anunțat că va include și intelectuali albanezi în cabinetul său prezidențial. Pe 16 aprilie, Ivanov într-o ceremonie, a primit certificatul prezidențial din partea Comisiei Electorale. Ivanov și-a asumat funcția pe 12 mai 2009, succedând-ul pe Branko Crvenkovski. Acesta și-a ținut discursul de învestire
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
1826. Existau restricții în ceea ce privește meseriile pe care le puteau practica, ei putându-se angaja doar dacă repectivul loc de muncă era refuzat de sași. Membrii comunității se îndeletniceau cu negustoria, dar mai existau și meseriași (pălărieri, croitori, zugravi, bijutieri) sau intelectuali în rândul populației evreiești. Numărul evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1940 numărul lor crescuse la 6.000 de persoane . Comunitatea evreilor din Brașov s-a divizat în 1877
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
(1 iunie 1850 la Frashër, în Albania actuală; † 5 iunie 1904 la Istanbul) a fost un intelectual din Imperiul Otoman. Moștenirea sa culturală este revendicată în prezent atât în Albania, cât și în Turcia. În Albania este considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai mișcării de renaștere a conștiinței naționale albaneze. În Turcia este tratat
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de frunte ai Bisericii Române Unite cu Roma, între care Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, Vasile Ladislau Pop, Ioan Para, Vasile Rațiu, Ion Ciocan ș.a.m.d. Ioan Budai-Deleanu a activat pentru o vreme ca psalt (cântăreț) în
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
un elev foarte capabil. Un profesor din comisia de bacalaureat chiar se exprimase că la examen picaseră "copiii de mari doctori", în timp ce acest Borz îmbrăcat în ițari reușise! Astfel s-a remarcat și a fost solicitat de către multe familii de intelectuali să le mediteze fiii. Studiile liceale le-a făcut la liceul «Samuil Vulcan» din Beiuș, în perioada 1932-1935. A fost un elev eminent terminând în fiecare an «cu laude» si având din partea Episcopiei de Oradea bursă de merit. În această
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
cere asta și doar dacă vor fi organizate alegeri democratice. Pe 10 martie 2011 acesta va afirma că este gata să participe la alegeri, însă își va schimba poziția destul de curând. În aprilie 2012 El Baradei împreună cu un grup de intelectuali și activiști egipteni au pus bazele unui partid liberal, numit Partidul Constituției. El Baradei spera ca partidul nou-creat să atragă, în principal, tinerii care s-au revoltat și au participat la înlăturarea regimului lui Hosni Mubarak. Imediat după lovitura de
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
Sultanul detronat a încercat să restaureze Califatul și să pună capăt politicilor seculare ale Junilor Turci. În schimb, el a fost exilat în Selanik și a fost înlocuit pe tron de fratele lui Mehmed al V-lea Reșad. În 1913, intelectualii și politicienii din Mashreq-ul arab s-au întâlnit la Paris la primul Congres al Arabilor. Ei au cerut o mai largă autonomie în cadrul Imperiului Otoman și au reiterat cererea ca tinerii recruți arabi să-și satisfacă serviciul militar în regiunile
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
adâncește, opunând "rațiunea elenă" "emoției negre": Nașterea acestui concept și apariția unei reviste, "Présence africaine" (Prezența africană), publicată simultan în 1947 în Dakar și Paris, vor avea efectul unei explozii. Ea reunește negri din toate zările lumii, precum și pe unii intelectuali francezi, mai ales pe Jean-Paul Sartre. Aceasta definește apoi negritudinea ca fiind "negarea negației omului negru". Potrivit lui Senghor, negritudinea reprezintă "totalitatea valorilor culturale ale Africii Negre". După Senghor, "negritudinea este, de fapt, o cultură". Este totalitatea valorilor economice, politice, intelectuale
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
la parterul aceleiași clădiri, a înființat o pinacotecă prin colecționarea unor reproduceri de picturi din vestul Europei, precum și a unor acuarele sau picturi în ulei originale ale artiștilor români. În acest scop, el a fost ajutat de un grup de intelectuali din Ploiești printre care era și avocatul, colecționarul de artă, scriitorul și omul politic Ion Ionescu-Quintus, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, precum și de către primarii succesivi ai orașului dintre care Ștefan Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
lărgea cercul dreyfusardzilor, în ianuarie 1898 două evenimente aproape simultane au dat afacerii o dimensiune națională: Esterházy a fost achitat, în aclamațiile conservatorilor și naționaliștilor; și Émile Zola a publicat „J'accuse...!”, pledoarie dreyfusardă care a antrenat ralierea a numeroși intelectuali la cauza lui. S-a declanșat un proces de sciziune a societății franceze, proces prelungit până la sfârșitul secolului. Au izbucnit revolte antisemite în peste douăzeci de orașe franceze. La Alger ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană a catolicilor), social, juridic, mediatic, diplomatic și cultural (cu această ocazie, s-a format noțiunea de intelectual). Afacerea a avut și un impact internațional asupra mișcării sioniste în raport cu unul din părinții săi fondatori: Theodor Herzl, și prin sentimentele create de manifestațiile antisemite în sânul comunităților evreiești din Europa centrală și occidentală. În 1894, a Treia Republică Franceză
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
tentativă de punere în discuție a verdictului curții marțiale care îl condamnase pe căpitanul Dreyfus în 1894. La 13 ianuarie 1898, Zola a dat o nouă dimensiune afacerii Dreyfus, care a devenit subiectul de prim plan al societății. Primul mare intelectual dreyfusard, era atunci în culmea gloriei: cele douăzeci de volume ale ciclului "Les Rougon-Macquart" fuseseră publicate în zeci de țări. Era o somitate a lumii literare, și era conștient de aceasta. Generalului de Pellieux, el i-a spus înainte de procesul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
din 23 ianuarie, Clemenceau, în numele unei „revolte pașnice a spiritului francez”, a preluat și a dat o conotație pozitivă a termenului de „intelectual”. La 1 februarie, Barrès îi vituperează pe aceștia în "Journal". Antiintelectualismul a devenit o temă majoră a intelectualilor dreptei, care reproșau dreyfusarzilor că nu pun interesul național pe primul plan, discuție care a continuat în anii ce au urmat și care a constituit fondul dezbaterii publice: preferința între dreptate și adevăr pe de o parte, și apărarea țării
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a continuat în anii ce au urmat și care a constituit fondul dezbaterii publice: preferința între dreptate și adevăr pe de o parte, și apărarea țării, liniștii sociale și rațiunilor superioare de stat pe de altă parte. Această mobilizare a intelectualilor nu este replicată și de stânga politică: la 19 ianuarie, deputații socialiști s-au distanțat de cele „două facțiuni burgheze rivale”. Generalul , ministrul de război, a depus plângere împotriva lui Zola și împotriva lui Alexandre Perrenx, redactorul-șef al ziarului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cerere de revizuire a sentinței curții marțiale din 1894. Guvernul a transferat dosarul Curții de Casație, să analizeze procedurile din precedenții patru ani. Franța era divizată în două, dar nu era posibilă nicio generalizare: comunitatea evreiască era foarte puțin implicată, intelectualii nu erau cu toții dreyfusarzi, protestanții erau împărțiți, marxiștii refuzau să-l susțină pe Dreyfus. Clivajul transcende religia și mediul social, așa cum ilustra celebra caricatură a lui . Henry era mort, Boisdeffre demisionase, Gonse nu mai avea nicio autoritate, iar du Paty
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pe Zola, el a scris a treia carte din seria "Evangheliilor" sale: "Adevărul". Chiar și Esterházy a profitat de informațiile sale și a vândut mai multe versiuni diferite ale textelor depoziției sale consulului francez. La 29 septembrie 1902, Zola, primul intelectual dreyfusard, a murit asfixiat cu fumul din sobă. Soția sa, Alexandrine, a scăpat la limită. A fost un mare șoc pentru tabăra dreyfusardă. Anatole France, care ceruse ca Dreyfus să fie prezent la înmormântare, deși prefectul poliției îi dorea absența
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pot fi în schimb consultate. Altfel, există un mare număr de arhive accesibile la și la Arhivele Militare ale Cetății Vincennes. O literatură contemporană afacerii a fost publicată și în perioada 1894&-1906, începând cu broșura lui Bernard Lazare, primul intelectual dreyfusard: în ciuda unor erori factuale, ea rămâne o mărturie a etapelor către revizuirea sentinței. Lucrarea lui , "Istoria afacerii Dreyfus" în șapte volume, care și-a început apariția în 1901 și s-a terminat cu indexul în 1911, a fost lucrarea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
predat ca lector de limba și istoria turcă la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice înființat în martie 1943, de către Ministerul Culturii Naționale, conducând secția de studii turcești și orientale. La data de 28 decembrie 1944, împreună cu un grup de intelectuali armeni, a fost arestat și trimis în URSS, fiind învinuit că ar fi colaborat cu elemente ostile Sovietelor în timpul războiului. Deși s-au trimis numeroase adrese de către mai multe instituții de cultură - Academia Română, Arhivele Statului, Institutul Balcanic - către autoritățile statului
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri Bergson, Augustin-Louis Cauchy, Claude Cohen-Tannoudji, Alain Connes, Georges Cuvier, Jean-François Champollion, Georges Duby, Georges Dumézil, Michel Foucault, François Jacob, Frédéric Joliot, Louis Lavelle, Jules Michelet, Adam Mickiewicz, Jacques Monod, Carlo Ossola, Edgar
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
folcloristicii române, urmând cultul înaintașilor pentru literatura populară. A fost interesat cu precădere de creațiile populare din Banat, deși în unele povești se întrevăd ocupațiile locuitorilor din localitatea sa de baștină. Enea Hodoș a făcut parte dintr-o familie de intelectuali cu vederi progresiste. Simion Balint, bunicul lui Enea Hodoș pe linie maternă, a fost unul din luptătorii care, în 1848, a participat activ în calitate de tribun la revoluția condusă de Avram Iancu. A urmat studiile teologice și a fost numit preot
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
prima dată la București în 1947. La momentul primei apariții și în contextul schimbărilor politice din țară, cartea trece neobservată. O a doua ediție a cărții apare la o mică și necunoscută editură bucureșteană în 1996 fără a atrage atenția intelectualilor sau a publicului larg. Cartea apare în traducere franceză în 2009.
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]