15,723 matches
-
ș.a. Mai multe cântece după textele lui Simion Ghimpu au devenit șlagăre. Printre acestea se numără: „Numai tu”, „Iubiți învățători”, „Ce rost are?”, „Amor, amor”, „Lacrima”, „Casa noastră” și altele. Un timp a predat dicția și limba română (cu caractere latine) studenților moldoveni la Institutul Teatral Lunacearski din Moscova. În 1969 și-a susținut teza de doctor în studiul artelor. A fost profesor universitar la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău până în anul 2000. A publicat cronici teatrale, eseuri, corespondențe
Simion Ghimpu () [Corola-website/Science/335076_a_336405]
-
cunosc foarte puține informații despre istoria schitului românesc Lacu. Conform tradiției, începând din secolul al X-lea trăiau acolo călugări ce proveneau din mănăstirea veche Amalfinon (una dintre cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos ce săvârșeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată și se va ruina după Marea Schismă ce a avut loc în anul 1054 între Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană. În secolul al XIV-lea câțiva călugări sârbi au încercat să revitalizeze acel loc
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
cornucopioides, sin. Cantharellus cornucopioides (Fr.), cunoscut în România sub numele burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește în grupuri, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase (mai
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
badius (Elias Magnus Fries (1832), sin., Xerocomus badius (Edouard-Jean Gilbert, 1931), Suillus badius (Otto Kuntze, 1898) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=castaniu)". În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă numai în păduri (și montane) de conifere foarte rar în cele foioase, începând în iunie, dar sezonul principal este de la mijlocul lunii septembrie până toamna târziu, în noiembrie, înainte de primul
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al doilea, reconstruit ca /*jl/, provine din grupurile de litere din limba latină C'L, G'L, LI, LI, și se scria ca <"yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție inițială și a fost transformat în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai mare parte a
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
disciplinar, a fost înscris la Școala Militară de Cavalerie de la Ypres (Belgia). În toamna anului 1875 Take Ionescu a plecat la Paris, unde s-a înscris la Facultatea de Drept. La Paris a locuit timp de 6 ani în Cartierul Latin, pe strada Bonaparte nr 72. Acolo a legat prietenii de-o viață cu viitoare personalități ale societății românești, cum ar fi: Grigore Andronescu, Constantin C. Arion, Constantin Dissescu, Alexandru Djuvara și Alexandru Marghiloman. În anul 1879, după ce a trecut toate
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
putând fi legată semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză nobiliară este "Forte scutum salus ducum" „Un scut puternic este siguranța căpeteniilor”, care face aluzie la numele deținătorului ei, un anume lord Fortescue. Cu timpul
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
mediul juridic. Termenii din mediul juridic nu sunt, în general, cunoscuți persoanelor din afara domeniului. De exemplu, "restraint of trade" (restricție impusă de un contract), "waiver" (derogare). Există, de asemenea, și o terminologie formată din împrumuturi străine, în special din limbile latină și franceză, cum ar fi "inter alia" (printre alte lucruri), "ad hoc" (ad hoc), "force majeure" (forță majoră). Un alt aspect specific al limbajului juridic este reprezentat de dubleți sau tripleți, structuri lexicale fixe, formate din doi sau trei termeni
Traducere juridică () [Corola-website/Science/335213_a_336542]
-
einer Raupe so etliche Jahre her an manchen Orten in Sachsen vielen Schaden gethan". Printre lucrările sale cele mai importante entomologice mai sunt de enumerat "Icones insectorum circa ratisbonam indigenorum coloribus naturam referentibus expressae" în trei volume, scrisă în limba latină (1779) precum introducerea pentru "Elementa entomologica" (1789). Schaffer a încercat de asemenea, să îmbunătățească tehnicile de preparare. Ca botanist a descris în cartea "Erleichterte Artzney-Kräuterwissenschaft" ( Știința ușurată asupra verdețurilor medicale) din 1759, efectul curativ al plantelor, pentru a oferi medicilor
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
de plante Schaefferia Jacq. din familia "Celastraceae" este numit după el. Ca micolog a publicat, între 1762 și 1774, opera s-a principală a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba latină "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (Imagini colorate după natură a bureților bavarezi și ai Palatinatului Superior care cresc in împrejurare de Regensburg), în patru volume și cu numeroase ilustrații colorate. Speciile "Cortinarius
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
brad ce-și desfășoară o coroană formată din șase rânduri de crengi și stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt marcate cu un chenar linear, însoțit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Poartă inscripția cu litere latine: "Sigiliu Prefecturei Aurăria Gemina".
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
anglo-normanda, fiind veniți de pe continent, iar altă parte din ei o vorbeau ca limbă secundă. Negustorii o foloseau în contactele cu continentul, cu celelalte regiuni ale Marii Britanii și chiar cu Irlanda. Documentele oficiale au fost mai întâi scrise în limba latină, apoi, începând cu secolul al XII-lea și în anglo-normandă, iar ulterior numai în anglo-normandă, până în secolul al XIV-lea, când au apărut primele în engleză. Între timp și limba anglo-normandă a evoluat, pe de o parte sub influența englezei
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
Polonia, Ungaria, țările române) s-a produs tocmai opusul: faza voievodală s-a încheiat, iar nobilimea și-a crescut influența în dauna puterii centrale; fărâmițarea politică corespundea celei economice. Abia în secolul al XVII-lea, literatura cronicărească introduce ideea originii latine a românilor, conștiința că este vorba despre un singur popor, însă ideea unității politice ca desiderat este străină cronicarilor, și ea a apărut abia după sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
în cauză. Posibilități de tratament sunt: lavaj gastric efectuat în prima oră post ingestie, cărbune activat plus cathartic, reechilibrare volemică, Piridoxină 25 mg/kg, iv. Ironia sorții face ca aceasta ciupercă să poarte numele de "esculenta", ceea ce înseamnă în limba latină „comestibil”. Giromtrina devine într-adevăr instabilă la căldură, este volatilă și solubilă în apă, încât astfel ciuperca a fost mâncată mai devreme după două fierbere sau uscare (păstrând-o în continuare cel puțin un sfert de an). Ea a fost
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
le (Cyprinodontiformes) este un ordin de pești osoși teleosteeni de talie mică care se aseamănă cu ciprinidele la aspect și prin prezența dinților faringieni, de unde li se și trage numele (grecescul "kyprinos" = crap și "odont" = dinți + cuvântul latin "forma" = formă), fără să aibă și alte caractere de ordin comune cu ciprinidele. Spre deosebire de ciprinide fălcile lor au dinți și sunt pești fizocliști. Mai multe asemănări au cu scopeliformele, din care probabil derivă. Reprezentanții acestui ordin prezintă multe curiozități anatomice
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
din Mesopotamia, fiind de-a lungul timpului capitală a două mari imperii: Imperiul Part (247 î.Hr - 244 d.Hr) și Imperiul Sasanid (224 - 651 d.Hr). În prezent este un important sit arheologic și un celebru punct turistic. Denumirea latină de "", derivat din grecescul "Ktēsiphôn" ("Κτησιφῶν"), este o formă elenizată a denumirii locale de "Tisfōn" sau "Tisbōn". Orașul mai este menționat în scrierile din limba persană, siriacă, arabă și armeană sub denumirea de Qțēsfōn, Țaysafūn, Qațaysfūn, Tizbon. Nu se cunoaște
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea din Valleluce aproape de Cassino. O dată cu trecerea timpului, nu putea să-și permită să ia în ordinul său un episcop de rit latin. Atunci, a scris o scrisoare și l-a sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile Sfinte și să se întoarcă imediat la Roma pentru a se prezenta abatelui de la Mănăstirea Sant-Alessi. Aici ar fi găsit același stil
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
-se de beții și șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul "Cartierului latin" Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, sau pe Regnier de Montigny, tatăl a doi preoți la Saint-Benoît care au avut neșansa
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a studiat la Universitatea din Pesta, apoi la cea din Viena, unde a urmat Facultatea de Filosofie. S-a evidențiat prin ușurința în învățarea limbilor străine, astfel la terminarea studiilor vorbea, cursiv, cinci limbi străine - engleză, franceză, germană, italiană și latină. În septembrie 1823 s-a căsătorit cu János Bohus, un slovac maghiarizat, mare moșier în părțile Aradului, iar după căsătorie se mută cu soțul ei la Șiria, în județul Arad. În jurul anului 1840, cu sprijinul contesei Tereza Brunswick, înființează la
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
său și a sprijinit formarea unei clase de actorie la Școala Domnească. Ea l-a trimis pe Costache Aristia la Paris pentru a studia declamația și actoria. Tatăl său a extins în 1817 această clasă de actorie, introducând studiul limbilor latină, greacă, franceză, al științelor naturale, matematicii, fizicii, Dreptului și Literelor. Deoarece teatrul a avut succes, a organizat o sală pentru publicul larg în București, care s-a numit Teatrul de la Cișmeaua Roșie, situat în colțul Podului Mogoșoaiei și a străzii
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
Iphiclos, fiul lui Phylacos (greaca veche: Ἴφικλος τοῦ Φυλάκου, latină: "Iphiclus Phylaci"), redat uneori în limba română și ca Ificlos din Filache sau Ificle din Filaca, este un personaj din mitologia greacă. Tatăl său a fost regele întemeietor al cetății Phylace din Thesalia, care îi purta numele (după alte surse
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
este revendicat de „preistoria” psihiatriei ca precursor al unor metode terapeutice actuale. Alte studii subliniază persistența unor forme asemănătoare de „psihoterapie”, cu origini arhaice, în anumite mănăstiri și biserici din vremurile moderne. Iphiclos și boii săi legendari apar în expresia latină: Devenit proverbial, mai ales în cultura engleză a secolului al XIX-lea, citatul este preluat din capitolul IX al romanului "Kenilworth" al lui Walter Scott. Scena e memorabilă prin umorul ei, care i-a asigurat și popularitatea. Tressilian, unul din
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]