16,850 matches
-
Florența pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie, iar tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa "„La Vita Nuova”", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
intensitatea sentimentelor. Dante atribuie experienței afective o funcție simbolică de cunoaștere, în afara celei alegorice. "„Vita Nuova”" este una din cele mai valoroase realizări literare europene din punct de vedere al versificației. În această culegere de versuri sunt reunite poezii din tinerețe, o grupare de "„rime pietrose”" dedicate unei femei cu numele „Pietra”, datorită lipsei sale de sensibilitate, în fine un ultim capitol cu poezii pe teme filozofice, în formă de dialoguri cu personaje alegorice, denumite „Justiția Divină”, „Justiția Umană” și „Legea
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
au trecut apa și s-au stabilit pe actualul sălaș, pe malul drept al râului, formând trei sate mici: Sârbeni, Coteni și Donțoi. Prin secolul al XVII-lea, aceste sate aparțineau unei fete care s-a călugărit încă din prima tinerețe. Ea a dăruit moșia oamenilor care locuiau acolo, făcându-i comoștenitori, de unde și numele satului. Actuala biserică, Sf. Nicolae, datează din secolul al XVIII-lea și face parte din Patrimoniul Național. Și școala din Comoșteni este foarte veche, o clădire
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
când fiul său avea doar 9 ani. În timpul persecuțiilor staliniste din deceniul al patrulea al secolului trecut, Lev a fost exmatriculat de la Universitatea din Leningrad și a fost deportat în Gulag, unde și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții, din 1938 până în 1956. Într-o scurtă pauză a perioadei de detenție, a fost înrolat în Armata Roșie și a luat parte la Bătălia de la Berlin. Pentru a-i ușura detenția și în speranța unei eliberări, Anna Ahmatova a fost
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
sale nu l-au ajutat însă pe Lev să scape din lagărele de muncă cât timp dictatorul sovietic a fost în viață. Relațiile dintre mamă și fiu au rămas încordate, Lev blamându-și mama pentru nenorocirea care i-a răpit tinerețea. După moartea lui Stalin, Gumiliov a ajuns să lucreze la Muzeul Hermitaj, al cărui director, Mihail Artamonov i-a devenit mentor. Sub îndrumarea lui Artamonov, a început să se intereseze de studiile asupra khazarilor și asupra populațiilor stepelor în general
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocențiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio (statuia Sfântului Petru) și de Antonio Canova (mormântul Papei Clement al XIII-lea). De o neasemuită frumusețe este grupul sculptural ""Pietà"" al lui Michelangelo, realizat în tinerețe. În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În cele patru coloane de susținere a cupolei se află niște nișe ce conțin patru statui monumentale
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]
-
eveniment îl neliniștește pe tânărul scriitor: În aceeași perioadă, Jules Verne este chemat să se prezinte la încorporare, dar alege să nu urmeze calea militară și scrie un pamflet virulent la adresa armatei.}}. Acesta nu a reprezentat doar o reacție de tinerețe, Jules Verne afișând întreaga sa viață idei antimilitariste atât în scrisori, cât și în romanele sale. Pentru a câștiga ceva bani, tânărul student dă meditații (lucru pe care Pierre Verne nu-l vede cu ochi buni) și lucrează la un
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
literar "Gyr", prin derivație. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. a fost autorul textului "Sfântă tinerețe legionara", imnul neoficial al Mișcării Legionare, al Imnului "Moța și Marin" (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în lupta la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al "Imnului muncitorilor legionari" și al
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
1936) al Academiei Române. S-a născut într-o familie săracă și numeroasă, fără posibilități materiale. A efectuat școala primară la Ploiești (1861 - 1864), ca în perioada 1865 - 1873 să parcurgă ciclul gimnazial la "Gh. Lazăr" și "Gh. Șincai". Încă din tinerețe și-a dovedit înclinația către matematică. Ca elev, dădea meditații pentru a se putea întreține. După nenumărate lipsuri și greutăți, reușește să plece la Paris pentru perioada 1873 - 1879. Aici urmează cursurile de matematici superioare la "Facultatea de Științe" și
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
îi punea să facă dragoste în grotele de pe insulă. Dormitoarele îi erau decorate cu picturi și sculpturi erotice. Fiecare participant trebuia să aibă modelul poziției pe care el îi cerea s-o folosească. Avea o slăbiciune pentru vin și, în tinerețe, când era general, era poreclit de soldații săi ca "Biberius Caldius Mero" (bețivul care bea vinul cald). Partenerii săi de pahar devin automat posesorii unor funcții importante. În urma unei orgii bahice, Pomponius Flaccus devine guvernator al Siriei, în timp ce Lucius Piso
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
a provocat mai degrabă bucurie decât tristețe. Mulți cerereau ca trupul să-i fie aruncat în Tibru, dar Caligula s-a îngrijit să fie transportat, sub pază, la Mausoleul lui Augustus, nefiind zeificat și nici condamnat. A fost disprețuit din tinerețe, ca "noroi îmbibat cu sânge."
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
provine din Transoxania („Țara de dincolo de Oxus” numele antic al râului Amudaria (râu de la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan), fiind născut într-un trib mongol turcit ("Barlas"), tatăl lui a fost o căpetenie de trib. Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria (era hoț de cai), care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanului "Tarmașirin" (1327-1334) și venirea la putere a emirului din Kazagan (1346-1357). Timur intră în slujba hanului "Tuğluq", reușind după moartea lui ( 1363
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
prețioase că aurul ce simboliză bogăția sau dreptatea, argintul ce reprezenta corectitudinea, sau culori că roșul ce era un simbol al curajului și dragostei și albastrul ce era simbol al speranței și credinței, negrul-simbol al modestiei, verdele-simbol al libertății și tinereții, deseori reprezentate în linii orizontale , verticale sau încrucișate. Mai erau redate blănurile reprezentate de sângeap. Apar figuri naturale-astre, animale, plante, fenomene naturale, elemente din mediu, membre de animale, flori, precum și figuri artificiale, realizate de om ,precum arme, castele, coroane sau
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa. După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist. În 1955 se căsătorește cu cumnata unchiului matern, (subiectul romanului "Mătușa Julia
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
François de Montcorbier, deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci și șase / eu, François Villon, învățăcel...”: <poem> "Mil quatre cens cinquante six," "Je, François Villon, escollier..." ("Le Lais", 1-2). </poem> este o operă de tinerețe adresată amicilor săi de pahar și pozne, dar și o încercare de reconciliere cu binefăcătorul și tutorele său, Guillaume de Villon. Efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
echilibrată, lipsită de cuvinte inutile sau plasate de dragul rimei. Scris cu un humor amar, într-un moment de deprimare fatalistă, în așteptarea execuției inevitabile, acest mic poem de patru rânduri de octosilabe constituie chintesența artei villoniene, revolta și confuziile unei tinereți năbădăioase, irosite mult prea timpuriu. Următoarea listă de opere complete ale lui Villon se bizuie pe volumul publicat de La Monnoye în 1873: Printre scriitorii, poeții, compozitorii (Claude Debussy: „Trei balade de François Villon”, 1910), cântăreții, trubadurii, pictorii (pictorului grec Nonda
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
aceleiași ediții. Este și cazul povestirii „Drumețul înțelept”, publicată laolaltă cu „Visul” (variantă de mai târziu a aceluiași text) în volumul "Făt-Frumos când era mic" (1982). Comparând cele două texte, se poate remarca eliminarea conotațiilor propagandistice din varianta ulterioară. În tinerețe este puternic marcat de stilul poetului ieșean George Topîrceanu; alți scriitori care-i trezesc interesul sunt Mihail Sadoveanu și Otilia Cazimir. Autorul pentru copii Mircea Sântimbreanu încearcă o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
și 28 februarie 2011, sau Tota, Ioan-Laurian (edit.): "Cărticica de cântece legionare - Noi Dacii", , Editura L.A.M.. Bucuresti, 1997.), pe versurile unor poeți legionari ca Radu Gyr - devenit apoi colaborator cu regimurile lui Antonescu și respectiv, cu presa securității: „Imnul tinereții legionare”, „Marșul legionarilor olteni”, „Imnul muncitorilor”, „Imnul eroilor Moța - Marin”, „Imnul eroilor legionari de la Majadahonda”, „Imnul biruinței”, „Cântec de leagăn”, etc., majoritatea pe muzica lui Nello Manzatti (Ion Mânzatu), Simion Lefter: „Cântecul legionarilor căzuți”, „Cântecul nicadorilor”, „Doina nicadorilor”, „Veniți cu
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
tulburărilor din Italia"", referindu-se la evenimentele ce au avut loc după moartea lui Savonarola. A murit în singurătate, la Florența, pe 17 mai 1510, Sicriul cu corpul său a fost depus în cavoul familiei din biserica "Ognissanti". Operă de tinerețe a lui Botticelli, "Madona cu pruncul și doi îngeri" poartă semnele influenței multor maeștri, de la Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei și al pruncului Iisus, de atâtea ori
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale. În "Amintirile" sale, Tolstoi își rezumă într-o pagină biografia: Născut într-o familie din nobilimea rusă, trăiește o copilărie luminoasă și o tinerețe aventuroasă, împărțită între studii literare și juridice, încercări de reformare a vieții țăranilor, călătorii, activitate militară (participă la campaniile din Caucaz și la Războiul Crimeei) și scriitoricească. În ciuda problemelor familiale de mai târziu, Tolstoi a reușit să creeze romane frumoase
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
să studieze limbile turcă, arabă și tătară împreună cu profesorul său particular. În aceeași vreme a citit și operele complete ale lui Rousseau, toate cele 20 de volume, îndrăgostindu-se imediat de filozofia acestuia. Aspecte foarte grăitoare din copilăria, adolescența și tinerețea scriitorului se întâlnesc în trilogia sa autobiografică, opera cu care Tolstoi își face debutul în literatură. În anul 1844, Lev Tolstoi începe să frecventeze cursurile facultății de limbi răsăritene, secția filologie turco-arabă, de la Universitatea din Kazan, însă după un an
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
religie, politică și alte aspecte sociale. Fiind tot mai preocupat de prezența sa în înalta societate, Tolstoi își neglijează cursurile de la facultate. Așa că, își petrecea zilele bucurându-se de orice femeie care îi ieșea în cale. În această perioadă a tinereții el organizează petreceri, este prezent la toate balurile și se complace în ambianța fastuoasă a cercurilor aristocratice pe care le frecventa însă curând, acest moment din viața sa în care scriitorul este atras de strălucirea lumii mondene, va lua sfârșit
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Anna Karenina"”, Andrei și Pierre, din „"Război și pace"”). Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puțin, cele etnografice sau pitorești aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experiența personală și studiul psihologic. Este chiar cazul primelor sale povestiri („"Copilăria"”, „"Adolescența"”, „"Tinerețea"”; „"Diminețile unui moșier"” etc.): este observat, într-adevăr, detaliul realist semnificativ, dar este insistent transcrisă și poezia amintirilor, sau este relatată experiența socială încercată de scriitor pe moșia sa. În Caucaz, pătruns profund de farmecul naturii (plasticitatea descrierilor de natură
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ca scriitor, să prezinte critic aspectele negative ale vieții ruse. Totodată trebuie amintită și permanenta sa adeziune la ideile lui J. J. Rousseau. Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci de ani. În tinerețe, obișnuia să se îmbete cu plăcerile vieții, scrisul era o distracție, însă în intervalul 1873 - 1875 și-a pierdut al cincilea și al șaselea fiu, pruncul care i-ar fi fost a treia fiică, precum și două mătuși. Punându-i în
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]