157,124 matches
-
1898 francezii și-au extins controlul spre nord prefigurând forma modernă a statului Dahomey. În 1900 s-a început construcția căii ferate spre nord. În 1904 Dahomey a devenit colonie componentă a Federației Franceze a Africii de Vest. În 1946, odată cu noua constituție franceză, au primit un loc de deputat și două de senator în parlamentul francez, precum și o Adunare Teritorială aleasă cu un control substanțial al bugetului. În urma reformelor din 1956-1957, a fost extinsă puterea Adunării Teritoriale, și un Consiliu Guvernamental ales
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
o Adunare Teritorială aleasă cu un control substanțial al bugetului. În urma reformelor din 1956-1957, a fost extinsă puterea Adunării Teritoriale, și un Consiliu Guvernamental ales de Adunare a primit control executiv asupra celor mai multe probleme teritoriale. În 1958, a fost acceptată constituția propusă de guvernul generalului de Gaulle și s-a optat pentru statutul de republică autonomă în cadrul Comunității Franceze, conform noii constituții, ca Republica Dahomey, și independență deplină începând cu 1 august, 1960. Următorii 12 ani au reprezentat o perioadă de
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
un Consiliu Guvernamental ales de Adunare a primit control executiv asupra celor mai multe probleme teritoriale. În 1958, a fost acceptată constituția propusă de guvernul generalului de Gaulle și s-a optat pentru statutul de republică autonomă în cadrul Comunității Franceze, conform noii constituții, ca Republica Dahomey, și independență deplină începând cu 1 august, 1960. Următorii 12 ani au reprezentat o perioadă de turbulență, din cauza tensiunilor etnice. Au avut loc mai multe lovituri de stat și schimbări de regim, principalele figuri politice fiind Sourou
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
numește Adunarea Națională ("Assemblée Nationale"), pentru care se țin alegeri la fiecare patru ani. Șeful guvernului și șeful statului este președintele, care este ales în alegeri prezidențiale separate, ținute o dată la cinci ani. Președintele numește un consiliu de miniștri. În conformitate cu Constituția din 1990, un președinte poate avea maxim două mandate de cinci ani. Există de asemenea o limită de vârstă de 70 de ani pentru candidații prezidențiali. Beninul este împărțit în douăsprezece departamente: Există aproximativ 40 de grupuri etnice diferite care
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
celor din sud. Cu toate acestea, comandanții rebelilor au continuat să lupte unii împotriva altora până când Hissène Habré și-a învins adversarii. A fost expulzat din țară în 1990 de către generalul său, Idriss Déby. Locuitorii Ciadului au adoptat o nouă constituție prin referendum și în 1996 Déby a câștigat cu ușurință alegerile, devenind președinte. A câștigat și un al doilea mandat, în 2001. În 2003 a început exploatarea petrolului în țară, ceea ce a creat speranța că în țară va fi pace
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
un al doilea mandat, în 2001. În 2003 a început exploatarea petrolului în țară, ceea ce a creat speranța că în țară va fi pace și prosperitate. Dar, în realitate, în Ciad a început un nou război civil. Președintele a modificat constituția, a schimbat legea prin care conducătorul statului putea fi ales numai de două ori iar în 2006 a câștigat cel de-al treilea mandat. În 1990 Idris Deby a preluat puterea în urma înlăturării lui Habre.Prin promulgarea unei noi constituții
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
constituția, a schimbat legea prin care conducătorul statului putea fi ales numai de două ori iar în 2006 a câștigat cel de-al treilea mandat. În 1990 Idris Deby a preluat puterea în urma înlăturării lui Habre.Prin promulgarea unei noi constituții,Deby a relaxat situația politică internă. Dar, din cauza tulburărilor provocate de grupările rebele, perspectiva unei păci durabile este îndepărtată. Structura administrativă centralizată care nu corespunde nevoilor distincte ale statelor (de exemplu,distribuția neuniformă a resurselor între populația africană și cea
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
și doar 2% la unități sanitare. Stația națională de televiziune TeleChad transmite doar în capitală. Sunt 13 stații private de radio, iar ziarele sunt limitate în cantitate datorită sărăciei și costurilor mari de transport. Cu toate că libertatea exprimării este apărată de constituție, guvernul a interzis în mod regulat acest drept și la sfârșitul lui 2006 s-au semnalat unele acte de cenzurare a mass-mediei. Tradițional economia Ciadului se bazează pe agricultură, peste 85% din populația de astăzi fiind ocupată în acest sector
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
însă, nemulțumesc aristocrația și, în 1823, este nevoit să abdice. În următorii 10 ani, Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara. După o serie de victorii ale conservatorilor, în 1829, începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituției din 1833, ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale. Treptat, țara începe să-și extindă influența atât în nord, cât și în sud. Economia s-a dezvoltat datorită descoperirii zăcămintelor minerale în Chañarcillo și creșterii schimburilor comerciale realizate
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
vestice ca insula Paștelui. Pe plan intern, conflictul politic între președintele statului și Congres degenerează, în 1891, în război civil. Ca urmare a victoriei Congresului, Chile este declarat republică parlamentară. Arturo Alessandri interprinde o serie de reforme sociale și adoptă constituția de la 1925. Gabriel González Videla a fost ales președinte din partea partidului comunist în 1946. Carlos Ibáñez del Campo preia puterea în 1952. Senatorul Salvador Allende Gossens, membru al Partidului Socialist Chilian, în fruntea Unității Populare ("UP, "Unidad Popular""), câștigă alegerile
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
56%. Republica Chile este un stat unitar, democratic, cu caracter prezidențial. Diverse instituții autonome participă în viața politică a statului, conform unei scheme constituționale, fiecare din ele având anumite obligații, responsabilități, competențe între diferite organisme statale. Țara este condusă conform Constituției Politice a Republicii Chile, aprobată la 11 septembrie 1980. Ramura executivă, respectiv Guvernul și Administrația Publică, este condusă de către Președintele țări, care este atât șeful statului, cât și al Guvernului. Din martie 2014, această poziție este deținută de Michelle Bachelet
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
Guvernului. Din martie 2014, această poziție este deținută de Michelle Bachelet Jeria, la al doilea mandat (după cel din 11 March 2006 - 11 March 2010), care este membru al unui partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat consecutiv. Președintele țării numește miniștrii, iar guvernele provinciilor chiliene sunt conduse de către guvernatori. Partidele politice au putut
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
dintre SUA și Kinshasa s-au răcit; Mobutu nu mai era necesar în logica post Război rece. În același timp, opoziția din interior se întărea, cerând reforme. În această atmosferă, Mobutu a proclamat a Treia Republică în 1990, a cărei constituție trebuia să permită reformele democratice. Dar aceste reforme au fost mai degrabă cosmetice și Mobutu a rămas la putere până când a fost nevoit să fugă din Zair în 1997. Din 1994 Congo a fost afectat de conflicte etnice și război
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
cu efecte dăunătoare pentru sănătatea popoarelor indigene. Ecuadorul este condus de un președinte ales democratic, pentru un mandat de patru ani, actualul deținător al funcției fiind Rafael Correa, a cărui reședință se află la Palacio de Carondelet în Quito. Actuala constituție a fost redactată de către Adunarea Constituantă Ecuadoriană aleasă în 2007, și aprobată prin referendum în 2008. Executivul include 25 de ministere, iar guvernatorii provinciilor și consiliilor sunt aleși în mod direct. Adunarea Națională din Ecuador se întâlnește pe tot parcursul
Ecuador () [Corola-website/Science/298095_a_299424]
-
iar puterea legislativă exercitată atât de parlament cât și de guvern. Președintele țării este Ismail Omar Guelleh iar sistemul de partide parlamentare este dominat de "Adunarea Populară pentru Progres" (partid condus de actualul președintele al țării - Ismail Omar Guelleh). Actuala constituție a țării a fost aprobată în septembrie 1992. Djibouti este un stat cu partid unic dominant la putere, acesta fiind "Adunarea Populară pentru Progres". Partidele din opoziție sunt tolerate, dar nu au o șansă reală să câștige puterea. "Articol principal
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
va fi sprijinită de China și URSS, iar Coreea de Sud de către SUA și ONU. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu în 1953, Coreea fiind împărțită și azi în Coreea de Sud și Coreea de Nord de-a lungul paralelei de 38 de grade. Conform constituției, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulți o consideră o dictatură absolută de tip stalinist, unde Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu ideologia juche. Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
republică socialistă, dar mulți o consideră o dictatură absolută de tip stalinist, unde Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu ideologia juche. Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător este ancorat în constituție. Există și două partide minore, aceste trei partide fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei. Organul suprem de stat este parlamentul, a cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5 ani. Parlamentul se întrunește în plen doar odată
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
prezidiului, în momentul de față (2010) Kim Yong-nam, este teoretic conducătorul statului. Mai există și Comitetul Național de Apărare (condus de Kim Jong-un), care se ocupă de politica externă și de forțele armate. Funcțiile publice sunt ocupate, după cum scrie în constituție, conform "centralismului democratic". La alegeri, candidații unici, toți susținuți de către partid, sunt de obicei aleși cu 100% din voturi, cu o participare la vot practic tot de 100%. De la moartea lui Kim Ir-sen, postul de președinte de stat nu a
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
Franței. Rata natalității: 15.54% Rata mortalității: 7.13% Rata fertilității: 2.1 copii născuți/femeie Limba oficială este coreeana. Coreea de Nord are o moștenire budistă și confucianistă, precum și o istorie recentă a mișcărilor creștine și a Cheondoismuli („religia Căii Cerești”). Constituția Coreea de Nord permite libertatea religioasă. Marea majoritate a populației nord-coreene poate fi caracterizată ca fiind fără religie. Cu toate acestea, influența culturală a religiilor tradiționale, cum ar fi budismul și confucianismul încă mai influențeză viața spirituală nord-coreeană. Budiștii din Coreea de Nord au
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite (care se vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins și, în octombrie 1859, Buenos Aires a aderat la federație. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost desemnat
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
argentinian în Antarctica și câteva insule în Oceanul Atlantic. Cel mai mare oraș este capitala Buenos Aires, cu o populație de aproximativ de 12.000.000 locuitori. Alte orașe importante sunt Cordoba, orașul-port Rosario, Mendoza, La Plata, și Mar del Plata. Conform Constituției din 1853, Argentina este o republică federală, condusă de un președinte asistat de un consiliu de miniștri. Puterea legislativă este formată de un congres național constituit din Senat și Camera Deputaților. Economia argentiniană se bazează, în primul rând, pe agricultură
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este "". Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Român, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Shimonoseki se instaureză protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea este anexată de aceasta. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu înfrângerea Japoniei, nordul Coreei este controlat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul este controlat de americani. Prin Constituția de la 17 iulie 1948 se proclamă Republica Coreea, iar la 15 august, același an, este alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man. Independența țării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
înrudită cu japoneza. Înainte de a avea o scriere proprie, era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea, un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat la cererea regelui Sejong cel Mare. Conform Constituției adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidențială, unde președintele și Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar Parlament Unicameral (Adunarea Națională) cea legislativă. Mandatul președintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]