16,607 matches
-
închiriat)din anul 1922 avându-l ca prim învățător pe Ștefan Șendrea. Din 1935 și până în 1950 (când a fost mutat pe criterii politice la o altă școală dintr-un sat îndepărtat) această școală l-a avut ca director și învățător pe Neculai C. Croitoru care ne-a lăsat în manuscris 25 de file de memorii, foarte prețioase pentru cercetătorul de astăzi. În perioada cât a funcționat la această școală, s-a reușit și construirea unui local nou de școală, acum
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
putea s-o frecventeze. Cei câțiva elevi fac o navetă zilnică de 8 km. până la școala din satul vecin, Bârzești. Pe vremuri, când populația satului era mai numeroasă, existau un cămin cultural și o bibliotecă animate și conduse tot de învățătorii locului.
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
satului, sfințită în 1525, dispărută prin vremuri, a fost reconstruită, în 1807, de Vasile Vasilco, apoi reparată și dotată cu un iconostas nou, în 1840. În 1890, când Baineț avea 650 de locuitori, fruntași ai satului erau preotul Teodor Bumbac, învățătorul Vasile Balinescu și cantorul bisericesc Ștefan Ciubotariu. În urmă cu aproape 100 de ani, în 1924, comuna rurală Baineț, compusă din satul Baineț și cătunul Gura Vicșani, avea 830 de locuitori: români, germani, polonezi, evrei și de alte naționalități. Primarul
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
satul Baineț și cătunul Gura Vicșani, avea 830 de locuitori: români, germani, polonezi, evrei și de alte naționalități. Primarul comunei era Ciobotaru Constantin, iar notar era Tofan Ioan. Preot paroh al bisericii ortodoxe era părintele Cernovschi Sofronie. Școala avea un învățător, Cijevschi Dionisie, și două învățătoare: Cijevschi Domnica și Zetel Olga. Proprietarul moșiei de 700 de fălci (adică de 1000 de hectare) era boierul Barbu Artur. Majoritatea locuitorilor erau agricultori, cei câțiva meseriași (cizmari, croitori sau comercianți) erau nemți, evrei sau
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
urmașii lui Alexandru cel Bun și Ștefan dăruiesc o „Braniște” lui Stan Babici, fraților săi, care va face parte din așezarea „Vicovelor” din care se desprinde comuna Bilca ca așezare de sine stătătoare, până atunci ca domeniu al Mănăstirii Putna. Învățătorul bilcan Pamfil Cuciurean notează în autobiografia sa următoarele în legătură cu data apariției administrative a comunei Bilca: "„Scriptele, cronicile și bătrânii din sat spun că Bilca s-a înființat pe o porțiune din Vicovu de Sus cam prin anul 1776”", iar pe
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
bisericii a fost dăruit de Balan Dumitru și fiul său Toader și de Sofian Ilie. Biserica parohială este așezată în partea de sus a parohiei. Este zidită din piatră și cărămidă, în anul 1868, prin grija preotului Tomovici Grigorie, a învățătorului Brăilean Gheorghe și a primarului Ungureanu Ștefan, pe spezele Fondului Bisericesc și ale poporenilor. S-a sfințit în anul 1877, de către vicarul arhiepiscopal Silvestru Moraru Andrieica. Biserica nu are niciun fel de pictură. Pictorul catapetesmei este necunoscut. În biserică se
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
refăcute după 1950. Satul a fost electrificat în anul 1964, cetățenii contribuind cu 80% din valoarea devizului, restul de 20% fiind participarea statului. Tot prin decretul domnitorului Carol I, viitoarei biserici i se rezervau 17 pogoane de pământ, iar viitorului învățător și școlii, tot 17 pogoane. Din 1878 și până în 1939, enoriașii s-au dus la biserica din satul Mărășeni, sat aflat la 4 km sud de Ștefan cel Mare, dar, odată cu sfințirea noii biserici din sat (cu hramul „Înălțarea Domnului
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
Ștefan cel Mare, dar, odată cu sfințirea noii biserici din sat (cu hramul „Înălțarea Domnului”) la 8 noiembrie 1939, oamenii nu au mai fost nevoiți să facă acest drum. Prima școală din sat a luat ființă în anul 1919 iar primul învățător preda și la școala din satul Cănțălărești (2 km nord) care fusese înființată doar cu 2 ani mai înainte. Până atunci, copii din Ștefan cel Mare erau nevoiți să învețe la școala din Brăhășoaia (2 km vest) care fusese înființată
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
păstrează vechile tradiții de sărbători. Astfel, cea mai veche însemnare, un proces verbal de inspecție din 22 decembrie 1932, ne înștiințează că în satul Bursuceni, comuna Verești, județul Botoșani, Școala Primară Mixtă, cu 7 clase și cu 3 posturi de învățător, condusă de d-l Constantin Niculică funcționează într-un local închiriat, cu 2 săli de clasă. Din lipsă de spațiu, clasa a VII-a funcționa la Scoala Corocăiești. Pe lângă această școală se înființase Căminul Cultural „Ion Simionescu”. Numărul de elevi
Bursuceni, Suceava () [Corola-website/Science/301936_a_303265]
-
verbal încheiat la 30 aprilie 1866 de către primăria comunei se stabilește salariul învațătorului Vasile Bârjoveanu din satul Bălușeni (vechea denumire a satului Stamate). La data de 30 ianuarie 1883, Consiliul local încheie un proces verbal prin care se numește ca învățător preotul Teodor Sălăgeanu la școala ce: . (dosar 8/1883-Arhivele Statului Botoșani) La această școala veneau să studieze elevii satelor Fântânele, Bănești și Stamate, pâna în anul 1902, iar elevii din satul Fântânele au venit până în anul 1901. Primii dascăli ai
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
elevii satelor Fântânele, Bănești și Stamate, pâna în anul 1902, iar elevii din satul Fântânele au venit până în anul 1901. Primii dascăli ai școlii au fost preotul Ion Simionescu, Vasilica T. Seribău (până în anul 1922), preotul Costineanu, V. Prepeliță. Majoritatea învățătorilor nu au fost localnici, rămâneau foarte puțin și apoi plecau în alte sate. În satul Bănești, începutul invățământului a fost asemănător celorlalte sate, școala funcționând ĭn case particulare, închiriate de primarie. În anul 1903 școala a functionat în casa cetățeanului
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
din satele Bănești, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate și Slobozia, dar în cataloage apar și elevi din Salcea, Prelipca sau Roșcani. După Al Doilea Război Mondial s-a încercat o reluare a procesului de invățământ care era modest deoarece nu erau învățători, manuale, caiete, material didactic, lemne pentru încălzirea claselor etc. Documentele menționează ca învățători în școlile din comună pe: Vasile Bârjoveanu, Teodor Sălăgeanu, Vasile C. Telega, Vasile Grigoriu, Eduard Enășescu, Clementina Zaharescu, Constantin Mandinescu, Vasile I. Botez, Ion Vasiliu. Starea învățământului
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
și elevi din Salcea, Prelipca sau Roșcani. După Al Doilea Război Mondial s-a încercat o reluare a procesului de invățământ care era modest deoarece nu erau învățători, manuale, caiete, material didactic, lemne pentru încălzirea claselor etc. Documentele menționează ca învățători în școlile din comună pe: Vasile Bârjoveanu, Teodor Sălăgeanu, Vasile C. Telega, Vasile Grigoriu, Eduard Enășescu, Clementina Zaharescu, Constantin Mandinescu, Vasile I. Botez, Ion Vasiliu. Starea învățământului din comuna Fântânele este sugestiv reliefată prin raportul pe care-l face Revizoratul
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
în cărți. De asemenea, avea ca obiectiv „informarea cititorilor cu știri despre lucruri și fapte de mare importanță, atât din țara noastră cât și din alte țări”. „Comitetul de conducere al acestei foi se compune din domnii: Gheorghe Arteni, președinte, învățător, Văleni-Fălciu; Micu Delabăsești, redactor și ziarist; I.V. Bălan, învățător, Gheorghe Hârtopeanu, agent sanitar, I.N. Catană șeful Agenției P.T.T., Stamate Al. Sandu, plugar” Cea mai importantă inițiativă a Societății a fost înființarea revistei Glasul Nostru Societate înființată de Virgil Caraivan
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
cu știri despre lucruri și fapte de mare importanță, atât din țara noastră cât și din alte țări”. „Comitetul de conducere al acestei foi se compune din domnii: Gheorghe Arteni, președinte, învățător, Văleni-Fălciu; Micu Delabăsești, redactor și ziarist; I.V. Bălan, învățător, Gheorghe Hârtopeanu, agent sanitar, I.N. Catană șeful Agenției P.T.T., Stamate Al. Sandu, plugar” Cea mai importantă inițiativă a Societății a fost înființarea revistei Glasul Nostru Societate înființată de Virgil Caraivan
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
au slujit bisericii sunt amintiți Mihai Bendevschi, Vasile Turtureanu și Vasile Onica. Prima școală din satul Calafindești apare în anul 1875 în locuința gospodarului Poclitar Irimie, pentru că un edificiu propriu să fie construit de abia în anii 1883-1884 când cursurile învățătorilor erau ținute în fața unui număr de 83 de elevi. Numărul acestora va crește permanent sub îndrumarea învățătorilor Dionisie Paulovici(1884 - 1888), Andronic Motrescul (1888 - 1897), Lucas Buliga (1897 - 1912), Aurelian Diaconescu (1906 - 1940), Emilian Casparovici (1926-1946). Astăzi școală beneficiază de
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
apare în anul 1875 în locuința gospodarului Poclitar Irimie, pentru că un edificiu propriu să fie construit de abia în anii 1883-1884 când cursurile învățătorilor erau ținute în fața unui număr de 83 de elevi. Numărul acestora va crește permanent sub îndrumarea învățătorilor Dionisie Paulovici(1884 - 1888), Andronic Motrescul (1888 - 1897), Lucas Buliga (1897 - 1912), Aurelian Diaconescu (1906 - 1940), Emilian Casparovici (1926-1946). Astăzi școală beneficiază de două clădiri: una construită în 1958, cea de-a doua fiind construită în 1973. Conform recensământului efectuat
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
corul de cameră din Dolhestii Mari este laureat al Festivalului Corurilor de Cameră " Gh. Dima" din Brașov 1979 - se asfaltează șoseaua principala Pentru mai multe detalii, informații și fotografii interesante va recomandăm să citiți "Monografia satului Dolhestii Mari" scrisă de învățătorul Petru Sandovici Hatmanul Sendrea, Portarul Sucevei, cumnatul lui Ștefan cel Mare, înmormântat în Biserică din sat (? - m. 1481 în Bătălia de la Râmnic) Satul este deservit de linia de cale ferată Dolhasca - Fălticeni prin Halta Dolhestii Mari. Există câteva linii de
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
neamului: a participat la evenimentele de la 1848, Ștefan Golescu și preotul Radu Șapcă din Celeiu ajung aici și organizează intrarea în Caracal. La răscoala din martie 1907 au participat efectiv având în frunte pe Spiridon, preotul satului, și cei doi învățători Alex. Voinescu și Andrei Nicolaescu. Primul și al doilea război mondial au primit tributul comunității Brastavățu. Specific pentru Brastavățu sunt riturile funerare. ""Oamenii din Brastavățu continua să trăiască după reperele mentalității tradiționale, continuă în același timp să trăiască după sistemul
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
cusut după modelul tradițional țărănesc în culori vii,asortate cu cele de pe ea, iar pe cap o maramă din fir de mătase ,țesută în casă. Ambele portrete au fost furate din biserică. Strădaniile preotului Gheorghe Prunescu(care a fost și învățător fără leafă în satele dinspre Lotru până la Căineni între anii 1886-1898) pentru construirea bisericii se pot aprecia citind memoriile sale adresate diverșilor oficiali ai statului român. Între acestea cel adresat lui George Grigore Cantacuzino(15 ianuarie 1899) fost prim ministru
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
alții cred că denumirea se trage din slavonescul "dobrii" care înseamnă om bun. Ambele variante au fost adoptate de localnici pentru că oameni buni sunt în sat, dar și Dobrini. Dilema numelui satului a fost elucidată de autorul Monografiei Satului Dobriceni, învățătorul Mihai Petrescu, cel care, scuturând praful de pe hrisoave, a reușit să aducă în fața cititorului și a cercetătorilor istoria acestor locuri. În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva", atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea sa, are o istorie legată
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
o colecție de obiecte structurate în cinci categorii. Colecția cuprinde oase de mamut, bancnote, unelte din piatră, costume populare, mobilier scolastic vechi, cărți școlare vechi, o pinacotecă. Din 2005, la începutul lunii septembrie, în organizarea Muzeului satului Dobriceni, la inițiativa învățătorului muzeograf MIHAI PETRESCU un grup de artiști plastici de pe meleagurile oltenești, din care se remarcă maestrii Nicolae Predescu,Ovidiu Bărbulescu, Alexandru Pascu-Gheorghe, Aurora Speranța, Cristian și Monica Dincă și nu în ultimul rînd prof. Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
stejar în fața bisericii ortodoxe, un număr de 21 de locuitori ai satului, români și maghiari au căzut pe câmpurile de luptă în cel de-al doilea război mondial. Școala confesională reformată a funcționat între 1730-1896, fiind cunoscute numele a 16 învățători. Clădirea ei construită în 1895 există și astăzi. Școala confesională ortodoxă a funcționat din prima jumătate a sec. al XIX-lea până în 1907, aici desfășurându-și activitatea cel puțin 3 învățători. În ambele cazuri învășătorul confesional era și cantor al
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
a funcționat între 1730-1896, fiind cunoscute numele a 16 învățători. Clădirea ei construită în 1895 există și astăzi. Școala confesională ortodoxă a funcționat din prima jumătate a sec. al XIX-lea până în 1907, aici desfășurându-și activitatea cel puțin 3 învățători. În ambele cazuri învășătorul confesional era și cantor al bisricii. Satul beneficiază de o școală cu clasele I-VIII (director prof. Răzvan Crișan, specialitatea istorie)și de o grădiniță cu program prelungit (ambele cu secție română și maghiară, școala are
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
didactic la la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Universității Oradea.În Luna de Sus s-a născut în 1911 cunoscuta actriță maghiară Kiss Manyi,artist emerit,care a activat la Miskolc,Szeged și Budapesta(decedată în 1971).A fost fiica învățătorului și cantorului Kiss Lojos. Ocupația de bază a lonenilor în trecut era agricultura și creșterea animalelor. Numeroase documente din secolele al XVI-lea și al XV-lea menționează existența grădinilor în care cu siguranță se cultivau zarzavaturi.Din 1592 avem
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]