16,139 matches
-
Primirea făcută de locuitorii din Rennes comisarului regal în 1636 este tipică pentru frontul comun de care se izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine, acești notabili se desolidarizează de aliații lor din ajun și se alătură regelui, garant al ordinii publice. 17. Domnia personală a lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al Spaniei, care își lasă coroana și totalitatea posesiunilor sale ducelui Filip de Anjou, nepot al lui Ludovic al XIV-lea. Împăratul Leopold, frustrat de moștenirea pe care sconta pentru cel de-al doilea fiu al său, Anglia și Olanda, amenințate în interesele lor economice prin deschiderea pieței hispano-americane către negustorii francezi și, pe urmele lor, către alte puteri europene, se regruează în sînul Marii Alianțe de la Haga, la inițiativa lui Wilhelm de Orania, și, în 1702, declară război Franței și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poporului cîteva dintre propriile lor valori. Această tentativă de culturalizare, cel mai adesea insidioasă, răspunde totodată pretențiilor absolutiste și centralizatoare ale statului monarhic și voinței bisericii de a purifica religia populară de toate elementele sale considerate *superstițioase. Atacată din exterior, amenințată din interior de lenta contaminare a scrisului și de regresul analfabetismului, cultura populară reușește totuși să supraviețuiască cu credințele și practicile sale. DOCUMENT 1 Comerțul Marsiliei la sfîrșitul perioadei Vechiul Regim Media anuală pe perioada 1783-1792 (în mii de franci
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cea mai savantă și mai vastă pînă la romanul și pamfletul zilei; acoperind adevărul cu un voal care proteja ochii prea sensibili și lăsa plăcerea de a-l ghici; mîngîind prejudecățile cu abilitate pentru a le da lovituri mai sigure; neamenințînd aproape niciodată nici mai multe dintre ele deodată, nici chiar una singură în întregime; consolînd uneori pe dușmanii rațiunii, părînd a nu dori în religie decît o semi-toleranță, în politică decît o semi-libertate; menajînd despotismul atunci cînd ei combăteau absurditățile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
recunoscute bărbaților) și libertatea muncii... cea care îl favorizează pe patron în detrimentul salariatului. Și societatea găsește în Codul civil, pentru două secole, cadrul său juridic. În sfîrșit, *școlile centrale, printr-o disciplină prea laxă, o inserare insuficientă în cultura clasică, amenință să creeze un tineret nesupus. Fără să se revină la colegii, al căror model se găsește la iezuiți, se optează pentru crearea de licee a căror disciplină militară, cu uniformă și tambur, învățămînt puternic orientat spre limbile vechi, supunere față de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și textilă rămîn totuși esențiale și locul atît de important al agriculturii, care își sporește specializarea regională, rămîne specific economiei franceze. În ajunul războiului, economia franceză apare echilibrată, bazată pe o monedă forte și un potențial considerabil. Ea este totuși amenințată de slăbiciuni de structură. Mutațiile societății Societatea franceză a cunoscut, timp de decenii, mutații capitale. Fără îndoială Franța rămîne majoritar rurală (încă în 1911, populația rurală constituie 53% din populația franceză), dar urbanizarea crește odată cu începuturile exodului rural. Populația, din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și economice și sociale, în spiritul Rezistenței și al Franței libere. El afirmă, de asemenea, drepturile femeii și exigențele solidarității sociale. DOCUMENT 2 Cartelul cărbune-oțel "Pacea mondială nu ar putea fi salvgardată fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o amenință. "Contribuția pe care o Europă organizată și activă o poate aduce civilizației este indispensabilă în menținerea relațiilor de pace. Făcîndu-se de mai bine de douăzeci de ani campionul unei Europe unite, Franța a avut întotdeauna ca obiectiv esențial servirea păcii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o arunce automat în conflicte pe care ea să nu le fi dorit. Da! Republica nouă vrea să doteze Franța cu armament nuclear, pentru că alte patru state 19au așa ceva și pentru că aceasta nu depășește mijloacele sale, pentru că, știind că nu amenință pe nimeni, un asemenea instrument capătă pentru apărarea sa un caracter de descurajare incomparabil mai eficace în raport cu sistemul de altădată, pentru că nu ne costă mai scump și ne permite să reducem cu jumătate durata serviciului activ, în sfîrșit, pentru că în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ministru al Afacerilor externe. Acest guvern se confruntă cu o situație de criză. Ea este determinată de dificultățile sociale (ilustrate de greva de la fabrica de ceasuri Lip), de gravitatea situației internaționale (războiul din octombrie 1973 opune arabi și israelieni și amenință aprovizionarea cu petrol a Europei), de starea sănătății președintelui Republicii, a cărei agravare este vizibilă în ciuda dezmințirilor. Din acel moment, speculațiile în legătură cu o viitoare alegere prezidențială circulă cu viteză. Președinția lui Valéry Giscard d'Estaing În căutarea unui consens. Cînd
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sfîrșit, arhaismul și conservatorismul structurilor noastre sociale. Economia noastră este încă fragilă. O dovadă a acestui fapt este că noi nu putem accede la deplina ocupare a forței de muncă fără să cădem în inflație. Această tendință către inflație ne amenință în permanență că vom avea de suportat recesiunea sau dependența. De ce această fragilitate? Înainte de toate din cauza incapacității industriei noastre [...]. Mai întîi, ponderea industriei în cadrul producției noastre este prea redusă; apoi, în timp ce industriile trecutului sînt hipertrofiate, în timp ce rentabilitatea imediată a industriilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o buclă care atîrnă liber peste marginea coșului. Această așezare a capătului de jos este necesară din două motive - întîi: pentru a înlesni legarea unei parîme suplimentare, aruncată dintr-o altă ambarcațiune, în cazul cînd balena rănită ar plonja adînc, amenințînd să tragă după ea toată saula atașată inițial la harpon; în aceste cazuri, balena este firește „pasată“ de la o ambarcațiune la alta, întocmai ca o balercă de bere, deși prima ambarcațiune rămîne în preajmă, pentru a-i da ajutor celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în orice moment, zdrobind-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea cu curaj, cînd ocolind vreun cașalot care ne bara drumul, cînd ferindu-se din calea altuia, care ne amenința cu coada-i enormă suspendată deasupra capetelor noastre; între timp, Starbuck, stînd la prova, cu lancea în mînă, alunga balenele pe care le putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii noastre. Toate ambarcațiunile sînt înzestrate cu un aparat bizar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Văd în ei pe nevasta și pe copilul meu! Nu! Rămîi la bord, Starbuck, nu coborî cu mine în ambarcațiune, nu veni cu păcătosul Ahab, cînd acesta va porni s-o vîneze pe Moby Dick! Primejdia aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din clasele de jos, a căror durere, deci, o puteau simți în mod mai egoist, fie din pricina poziției de inferioritate, în care clasa intelectualilor începe să fie pusă acum, fie din pricina, mai intelectuală, a înaltelor interese de conservare a neamului, amenințat prin ruina temeliei sale, își însușesc nevoile acelor clase și fac, în numele acelor nevoi, procesul formelor sociale noi, și deci procesul acelei clase noi, a burgheziei, care reprezintă aceste forme și care se folosește de ele în exploatarea claselor de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
deși, la o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist care duce la extrem critica junimistă. În realitate, junimiștii au criticat o organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere reacționar (și într-aceasta el e junimist), a fost mai cu seamă critica unei organizări sociale, din punctul de vedere al intereselor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
criticistă, antiburgheză și în genere pesimistă și romantică; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești: boierinașii), cu caracterele înșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prednison sau metilprednisolon 1,5 mg/kgc/zi oral în două subdoze) trebuie să fie administrați doar în asociere cu pirimetamina, sulfadiazina și acidul folic, până în momentul în care semnele de inflamație (proteinorahia > 1 g/dl) sau coriore tinita ce amenință vederea se remit. Doza de corticosteroizi se scade treptat și administrarea lor se va face discontinuu. 4. Limfadenita toxoplasmică Persoanele adulte competente imunologic, care prezintă numai o limfoadenopatie moderată, nu necesită terapie specifică. Tratamentul antiparazitar se impune bolnavilor deprimați imu
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
ale administrației civile sau ale culturii greco-romane. Ei au semănat buna sămânță a înțelegerii și a într-ajutorării frățești între toți oamanii. Prin operele lor practice și teologice, ei au creat conștiința unității europene așa de grav primejduită și continuu amenințată de invaziile barbare. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea misionar ecumenică a teologilor daco-romani este spiritul lor ecumenic (universal) care se manifestă peste tot unde se găsesc ei. Alături de Sfântul Niceta de Remesiana, care prin misionarismul său a unit pe strămoșii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicești” (anul 425 sau 426), erau deja răspândite multe din scrierile și tezele lui Augustin. Astfel că, fiind conștient de pericolul pelagianismului, la scopul inițial de instruire a călugărilor, Sfântul Ioan mai adaugă și răspunsuri la anumite inovații augustine, care amenințau tradiția veche și verificată a Bisericii. Augustin publică, în anul 426 sau 427 două din lucrările sale faimoase (,,De gratia et libero arbitro”și ,,De corruptione et gratia”), care au stârnit o reacție negativă din partea călugărilor din Galia. A doua
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numai din viziunea clară, dar exprimată negativ, a mitropolitului asupra perspectivei teologice a formulei „Unul din Treime a suferit cu trupul”, dar și din faptul că acești călugări, cu metania într-o mănăstire din propria sa eparhie, din Scythia Minor, amenințau, prin călătoria lor la Roma, bunele raporturi dintre Răsărit și Apus. Este drept că împăratul Justinian a împăcat pe călugării „sciți” cu mitropolitul lor. Pe de altă parte, în timp ce generalul Vitalianus încuraja mișcarea acestora, Paternus încerca s-o domolească. Din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
influențele legiunilor, ale administrației civile sau ale culturii grecoromane. Mai mult, ei au semănat buna sămânță a înțelegerii și a întrajutorării frățești. Prin operele lor practice și teologice, ei au creat conștiința unității europene așa de grav primejduită și continuu amenințată de invazii. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea ecumenică a monahilor teologi daco-romani este spiritul lor profund misionar, care se manifestă peste tot unde se găsesc ei: de-a lungul călătoriilor cu misiune specială - Sfântul Ioan Cassian, călugării sciți - sau pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă de senzualitate, lumea se umanizează: „gust vinul ceresc și asupră-mi coboară/ bucuria celui care se-ntoarce acasă” (Izvorul nostru-i aici). Dar melancolia și presentimentul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
confundat deci cu un social-democrat, deși maniera în care a "democratizat" comunismul a creat o fertilă tradiție intelectuală occidentală care nu are nimic de-a face cu "ideologiile", cu atât mai puțin cu cele totalitare. Cel mai mare pericol care amenință filosofia practicii este acela al transformării, la rândul său, într-o ideologie în sens marxist. Gramsci critică direct și vehement partidele unice totalitare, fie ele fasciste sau leniniste, deoarece subminează efectiv politica și deci posibilitatea emancipării intelectuale și sociale. Ideologizând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]