24,313 matches
-
Mi-am reafirmat poziția și În diverse interviuri, centrând explicația discursului meu din seara premierei pe trei puncte: 1. instalarea brutală a detectoarelor metalice a creat o atmosferă glacială și tensiuni de care arta trebuie să fie mereu liberă; 2. amenințarea sub care se aflase proiectul, șantajat continuu cu oprirea fondurilor, arăta că cenzura continua să existe, chiar dacă sub alte forme; 3. recunoașterea publică pe care am rostit-o mulțumind lui Iliescu ironiza, poate În mod prea subtil, faptul că fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai! Ce fel de vistiernic ești? Și încă "Mare"! se burzuluiește Ștefan. "N-am!" Cuvântul aista nicicând nu voi să-l mai aud în gura domniei tale! Îți poruncesc "Să ai!" Dacă "n-am", îl înfruntă Juga, deloc speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci bombarde... Și pentru iarba de pușcă, genovezilor... Și pentru brăzdarele cele de fier... Parcă Măria ta nu știe... Da! Fără "pâinea noastră cea de toate zilele", suntem înfrânți înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Românească, l-am spulberat cu oaste pe ucigaș. Dar șobolanul a apucat să fugă în Polonia lui Cazimir și apoi s-a oploșit în Ungaria lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am scos din bârlogul de la Buda. I-am întins o cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uitare, ieșind la rampă! * Toată copilăria mi-a fost însoțită de un zvon sinistru, care când scădea în intensitate, când se amplifica iarăși: cum că Stalin însuși poruncise ca toți cetățenii originari din Basarabia să fie strânși și trimiși acolo... Amenințarea, îmi dădeam seama, plutea și deasupra capului meu, dar parcă undeva departe; exista, însă oarecum în paralel cu existența mea, mi se părea că nu mă putea atinge, că nu mă privea în mod direct și aceasta nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
multe lucruri ca să mai am când să mă mai tem și de Stalin!** Există o limită nu numai pentru forța, ci și pentru slăbiciunea noastră; erau prea numeroase temerile mele ca să pot fi receptiv la pericolele din afară. Pentru marile amenințări, pentru amenințările reale imaginația, pur si simplu, nu-mi mai ajungea. * Cât de surprins și de dezamăgit am fost când, într-o seară, la Cluj, am observat ce brațe subțiri are unchiul meu, venit pentru câteva zile în vizită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca să mai am când să mă mai tem și de Stalin!** Există o limită nu numai pentru forța, ci și pentru slăbiciunea noastră; erau prea numeroase temerile mele ca să pot fi receptiv la pericolele din afară. Pentru marile amenințări, pentru amenințările reale imaginația, pur si simplu, nu-mi mai ajungea. * Cât de surprins și de dezamăgit am fost când, într-o seară, la Cluj, am observat ce brațe subțiri are unchiul meu, venit pentru câteva zile în vizită la noi. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să glumească pe socoteala sărmăluțelor tradiționale și a vinișorului aferent: cum să nu întârzii la cămin în atari împrejurări, cum să reziști ispitei unor asemenea bunătățuri? Am nutrit o clipă iluzia că totul se va sfârși cu bine și că amenințarea care plutea deasupra capului colegului și prietenului meu va plesni ca un balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce, și lucrurile au luat din nou o întorsătură dramatică. Din sală a protestat cineva, și acel cineva, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tanti Tony, protectoarea iubirii noastre. Toate alcătuind împreună un bloc de impresii, ce continuă încă să „iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită. * La începutul lui noiembrie 1964, beneficiam, în calitate de proaspăt redactor la Gazeta literară, de primul meu concediu, de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au sfârșit prin a-l irita pe un individ solid, fălcos, care a început să-l contrazică și să-l „amenințe” cu jocul pe care urma să-l facă, săptămâna viitoare, „Steaua noastră”, în finala Cupei Campionilor Europeni. Până la urmă, amenințările au devenit parcă mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă nu cumva un securist „patriot” enervat că cineva își permitea să-i laude în asemenea hal pe străini. Mereu jovial, omul „meu” nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă nu cumva un securist „patriot” enervat că cineva își permitea să-i laude în asemenea hal pe străini. Mereu jovial, omul „meu” nu se sinchisea însă de amenințările celuilalt și continua să-i ridice în slăvi pe cei de la Dinamo Kiev. * La vară (scriu aceste rânduri în mai 1966) se vor împlini zece ani de când n-am mai fost la Sângeorz. Între timp, a murit și badea Emil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime ultimii lor semeni. În Liniște și strigăt toate temele ce-l urmăresc pe Jancso Miklos ca niște erinii se strâng într-un mănunchi aproape didactic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după anexarea Basarabiei de către URSS în urma faimosului ultimatum, nu a reprezentat o opțiune în primul rând, și cu atât mai puțin exclusiv, politică (deși tata era „de stânga” și avusese necazuri din această cauză). Se întorceau, în preajma războiului, a cărui amenințare se făcea tot mai simțită, acasă. În Bolgrad ei își aveau casele părintești, în Bolgrad sau în alte localități din sudul Basarabiei - multe, multe rude. Mai trăiau bunicii din partea tatălui și mama vitregă a mamei. Nu a fost un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fără fisură și curajul dirijat cu tenacitate ale unui rege foarte tânăr (dar, așa cum spune el însuși, „în anii aceia nici un om din generația mea nu mai era tânăr” și „în timp ce alții se maturizau eu îmbătrâneam”). Apoi extorcarea abdicării prin amenințarea cu uciderea a o mie de tineri arestați, de către echipa de gangsteri Groza și Gheorghiu-Dej. Apoi exilul, precaritatea vieții materiale, munca, în special cea în domeniul aviației civile, dar și cea mult mai puțin afecționată de agent de bursă sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
începe să se retragă, dar rămâne grotescul și rămâne, dominant în Regele moare, carnavalul. Regele Bérenger e un rege de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu tot, dragostea pentru creatură, pentru o ființă carnală, vulnerabilă și muritoare, devine inepuizabilă prin fuziunea creaturilor și capătă un sens metafizic fără a pierde nici o secundă concretul fizic. Ea capătă o forță de transcendere care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat mâncare pentru drum
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de dure, cu care mă băgau în sperieți. Sala în care am făcut cursurile clasei I-a, era la etaj. Unul dintre profesorii noștri, în timpul unei lecții, a amenințat pe unul dintre colegi că-l aruncă pe fereastră. La această amenințare eu m-am speriat, crezând că chiar îl va arunca. Pentru foarte mici abateri de la disciplina impusă, „pedagogii” noștri ne băteau cu vergi, la palmă, de ne rămâneau vânătăi. Am făcut franceză și germană din clsa I-a de seminar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
siliți să meargă, că din contră, eu n-am vrut să meargă așa de mulți, părintele director a chemat la cabinet 13 elevi cu care dorea să-mi facă dovada că ei se leapădă de mine. Cu severe și repetate amenințări le-a cerut să se desolarideze de mine. Ultima, și poate cea mai amenițătoare încercare, a constat în aceea că Părintele Director le-a cerut „celor care o fac pe eroii” să semneze o declarația scrisă de mine în fața lor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949, mergeam lunea la Mănăstirea Dragomirna, unde era amplasată Școala de Cântăreți, pe jos, predam până joi și mă întorceam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. „Popa este vinovat. Popa îi învață să nu accepte colectivizarea”. Am fost chemat la primărie și prelucrat cu amenințări. Porunca finală a fost să-i conving pe oameni în biserică, la slujbă, să se înscrie în colectivă. În Duminica respectivă trebuia să-i conving pe oameni să se înscrie, altfel viața mea era în pericol.. . .Le-am vorbit oamenilor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi mi s-au trimis acasă turnători și amenințări. PRIMUL CONTACT CU SECURITATEA. Spre toamă, în 1956, au venit la mine, ca din întâmplare, având trecere pe șoseau dintre Roman și Târgul Frumos, fostul meu coleg Silviu Săveanu și un „prieten” de-al lui, mie necunoscut, Constatin Marcoci,.. care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
începe copiii să plângă de foame o să ne spui tot ce- ai făcut împotriva regimului nostru, ca să le dăm mâncare, să nu mai plângă de foame ”. Am făcut legătură între cele spuse de mine către Marcoci, despre copii mei și amenințarea acestuia care mă teroriza tot cu copiii. Deci, mi-am zis:”Știe de la Marcoci. Marcoci a raportat și acesta îmi amintea de simțămintele mele față de copiii mei, mărturisite în fața lui”. Am fost întrebat de ce critic regimul comunist și mi-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
revistă Lyrikvännen,‚cu un mic eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă și s-o publice. 27 februarie. Am visat că un copil mă amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O amenințare din exterior? Dușmanii mei neștiuți? În J.-J. Rousseau (Les rêveries du promeneur solitaire) există sfatul de a nu lupta cu dușmanii, ci mai degrabă a-i folosi, după sfatul înțelept al lui Plutarh. Cum să-i folosim pe dușmanii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
neliniște. Totul e aproape, cele mai grele condiții materiale sunt excelente. Pădurile sunt albe sau negre, nu se va dormi niciodată. Dar e adevărat că nu se va merge atât de departe, dacă n-ar fi vorba numai de distanță. Amenințările se acumulează, se cedează, se abandonează o parte din teritoriul de cucerit. Acea imaginație care nu admite limite nu-și mai permite să se exercite după legile unei utilități arbitrare; ea fiind incapabilă de a-și asuma pentru mult timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]