17,970 matches
-
locul părăsit de Sturdza liber, și-l ocupă numai decât, fără să-și închipuiască că înaintea lui la 20 metri era cineva. Imediat pornesc haitașii. O capră se înfățișează la dreapta colonelului; el o ia în țel, dar, înainte de a aprinde, aude o detunătură în spatele lui și capra cade moartă ca de-o sută de ani. A doua capră îi vine spre stânga care are aceeași soartă, lovită cu aceeași iuțală de moș Cațichi. Sturdza, supărat foc, prinse să-i caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi răsunat vreodată lovitura toporului sau trăsnetul puștii, căci pe atunci nu se înmulțise ceata buhnacilor 126 buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
surâsuri pe buze, surâsuri de oameni sinceri fără gânduri ascunse. Stăpâna casei a fost o femeie de lume, frumoasă, judecând după talia ei încă subțire, după trăsăturile feței și strălucirea ochilor ei negri, care în vremea lor au trebuit să aprindă multe inimi. Domnișoarele, ca să nu fiu lingușitor, voi zice că sămănau cu mama lor, pe când era tânără. Iată-mă, deci, într-o casă aproape necunoscută unde, afară de familia de gazdă și de mine, mai erau o sumă de alți musafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum soarele că se scoboară strălucitor pe scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și așa va fi! ............................................................................................................................... Iar după ce am ajuns acasă și mi-am făcut un amănunțit examen de conștiință, am constatat că aleanul de care sufeream la plecare a dormitat în timpul călătoriei mele ca cărbunele sub cenușă, gata totdeauna să se aprindă. Noroc că la sosire, nemaiavând cine sufla în el, s-a stins de la sine, deoarece persoana cu pricina plecase și ea în străinătate tot cu gândul uitărei, dar, ca să fie mai sigură de izbândă, s-a dus întovărășită de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acest lucru de multă vreme, pentru că Viața face și ea același lucru. Și-l urmează pe om, Încercând să distrugă ceea ce acesta a amenajat. Cum am aflat toate acestea? Mergând, de Paștele Blajinilor, În satul meu basarabean. Unde, pe lângă lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care am deprins-o de copil de la părinții și de la dascălii mei, frumoasele tradiții cu cântece, jocuri, poezie și basme, cu obiceiuri strămoșești sfinte, ca sărbătorirea Crăciunului și a Sfintelor Paști. Imagini vechi, pierdute în negura anilor, s-au aprins din nou în inima și în sufletul meu și m-au făcut să simt că rădăcinle mele sunt în țara-n care m-am născut, după cum spune o veche romanță: În satu-n care m-am născut, Și primii ani i-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ora 4.00, plecam de-acasă la ora 5.00, un sfert de oră înainte de ora 6.00 eram deja la computer. La venire, circulam pe strazi pustii, în parcarea firmei alegeam locul cel mai bun, eu eram cel care aprindea luminile în enorma clădire cu trei etaje, din aluminium și sticlă a Centrului de Proiectare (avea împreună cu atelierele cam 2000 de angajați) și lucram în liniște câteva ore bune, până când veneau și ceilalți. Mă amuzam când pe la ora 10.00
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
emoțional. Există în spatele acestei motivații un lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua cunoștințele doar de la om. Este, pe undeva, ceea ce m-a fascinat la învățămintele lui Rabindranath Tagore: „Așa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, sufletul omului se aprinde doar datorită sufletului altui om.” În cazul meu, acel suflet modelator a plecat de mult timp printre stele, dar arderile mele interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua cunoștințele doar de la om. Este, pe undeva, ceea ce m-a fascinat la învățămintele lui Rabindranath Tagore: „Așa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, sufletul omului se aprinde doar datorită sufletului altui om.” În cazul meu, acel suflet modelator a plecat de mult timp printre stele, dar arderile mele interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce am deprins ca lecție fundamentală de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță”. Orice apariție a lor aprindea patimi, răscolea suflete, iar mama subțirică, suavă și unduitoare ținea în picioare o sală întreagă cu piesa ei de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de român, iar nu din cărți străine sau din manuale enciclopedice, sufe rințelor noas tre de atunci. Din acest prilej de convertire ajutată apoi și de alte Împre jurări și Întâlniri asemănătoare, avea să iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asprimile și compromisurile acestei vieți. Sunt lucruri pe care le-am cunoscut la vremea lor și În intimitatea lor și al căror ecou trist l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele Încă proaspăt, năvălit dintr-o inimă sfârtecată de un glonte bine țintit. [...] Cora Irineu făcea parte, așadar, dintr-o familie de sinucigași. Căci există familii cu sinucigași În serie, așa cum există familii cu accidentați mortal, eredități cu morți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și după beteșugurile lor variate, mărturisesc că oarecari infirmități congenitale sau reziduuri din trecute practici intelectualiste m-au Împiedicat să pricep, cât de cât, misterul, de pildă, al acelui „delco“, distri buitorul scânteii electrice, prin bujii În cilindri, unde se aprind, Într-o anume succesiune (dar care? aici nu mai știu!), gazele explozive. Mintea mea schimonosită, de fost „cărturar“, și ăla neisprăvit, Îmi refuza Înțelegerea unui mecanism delicat, Într-adevăr, și ingenios, dar pe care-l mânuiește și-l pune la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și reci ale școalelor noastre publice, cât mai ales pe ală turi. Nu cartea Îl formase, ci Întâmplările propriei sale vieți... Era pentru mine fenomenul cel mai interesant al cercului. ...Era administratorul Studiilor Filozofice și secretarul Noii Reviste Române... Se aprindea, striga, se supăra și citea lungi manifeste, adevărate progra me de regenerare morală, cu o voce groasă, răsunătoare, preci pitată, cu expresii crude și tari ca ciocanul, Încât mulți dintre noi, palizi intelectuali rafinați, eram convinși de spusele sale mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
agasant și aduce cu cel ce a semănat vijelia de rândul trecut, numai că de data aceasta nu mai e Însoțit de ploaie, ci de zăpadă sau, mai degrabă, de lapoviță. Am primit botezul și la centrală, În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am zărit o fată cu cozi negre, în cămașă de noapte și cu un prosop în mână. Mamă, e o zi mare, am nimerit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bănuiesc eu, spre capitala regiunii. Mama merge cu mine, stă la căpătâiul meu, pe bancheta acoperită cu mușama albăstruie, în mașină. Acum mi-e sete, o sete nemaiîntâlnită, și-mi este cald, sunt dogoritor, parcă în inima mea s-a aprins un foc enorm, ce mă arde pe dinăuntru și se întinde cuprinzându-mi toată făptura, așa cum un incendiu cuprinde o casă sau o pădure. Nu străbatem mai mult de douăzeci de kilometri pe drumul alb, acoperit de zăpadă, când sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întinde cuprinzându-mi toată făptura, așa cum un incendiu cuprinde o casă sau o pădure. Nu străbatem mai mult de douăzeci de kilometri pe drumul alb, acoperit de zăpadă, când sora medicală ce ne însoțește exclamă Doamnă, se stinge copilul, aprindeți-i o lumânare! Mama, care de obicei e foarte reținută în manifestările sale, acum nu se mai abține, strigă cu glas sfâșietor Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu și se pornește pe plâns, pe țipat și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
familia noastră a fost inclusă pe lista cu deportați. *** În noaptea următoare, Fanache, însoțit de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv și-a pus la ochi ochelarii care stăteau pe noptieră. Răspunsul tatei l-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a doua oară i-a surâs șansa. Petrea, un învățător dintr-un sat de lângă Serenite, care-l cunoștea pe tata, l-a chemat conspirativ în dosul ultimei barăci a coloniei. Acolo, învățătorul și alți câțiva apropiați de-ai săi au aprins un foc adevărat, de lemne: oamenii strânseseră bani și îl plătiseră pe paznicul care era șeful de tură, iar acesta le îngăduise să facă focul. Lemnele pârâiau, săreau scântei, se înălțau flăcări aurii, mari, din care se răspândea o căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Stan pășea în față cu pistolul în mână gata încărcat, fratele meu venea după el ținând strâns cealaltă armă de care dispuneau, mult mai puțin eficientă, briceagul cu lama ascuțită. Așa cum prevăzuseră, nici în cabană nu se afla nimeni. Au aprins lanterna: nici un semn nu arăta că pe acolo ar fi trecut cineva în ultimul timp. Erau obosiți și tensionați. S-au așezat pe un soi de laviță pe care au descoperit-o în încăpere: să-și tragă sufletul și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]