17,527 matches
-
de arhitect șef al orașului, Xavier Villacrosse s-a ocupat și de alte proiecte de arhitectură. Astfel în 1846-1852 se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
de alte proiecte de arhitectură. Astfel în 1846-1852 se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
se construiește Teatrul cel Mare din București, construit pe un teren cumpărat de la boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Villacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului Macca-Villacrosse. După eliberarea sa din funcția de arhitect șef, Xavier Villacrosse și-a continuat activitatea de arhitect. Dintre realizările sale din această perioadă sunt de remarcat lucrările de refacere a diferitor biserici din București, tip de lucrări în care se specializase. Lucrări importante au fost cele pentru consolidarea
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Villacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului Macca-Villacrosse. După eliberarea sa din funcția de arhitect șef, Xavier Villacrosse și-a continuat activitatea de arhitect. Dintre realizările sale din această perioadă sunt de remarcat lucrările de refacere a diferitor biserici din București, tip de lucrări în care se specializase. Lucrări importante au fost cele pentru consolidarea bisericii Sfântul Gheorghe Nou, construită de Constantin Brâncoveanu în
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
din cauza unor conflicte cu privire la corectitudinea stilistică a restaurării, în special pe fațada vestică. Cu această ocazie a fost refăcută și turla. Turla lui Villacrosse a fost deteriorată încă o dată de cutremurul din 10 noiembrie 1940 fiind refăcută și consolidată de arhitectul Horia Teodoru. Altă biserică de care s-a ocupat Xavier Villacrosse a fost Sfântul Spiridon Nou, construită în 1717. Ruinată de cutremurele din 1802 și 1838, biserica a fost refăcută în stil neogotic cu materiale de calitate superioară în 1852
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
publice efectuate în Bucureștii acestei perioade. În afara unui număr mic de construcții ridicate anterior, stratul arhitectonic cel mai vechi al Bucureștiului actual datează din perioada Regatului Vechi - este vorba de numeroase clădiri aparținând unor români școliți în Occident sau unor arhitecți străini aduși la București (francezi, italieni ș.a.m.d.), în majoritate construite în stiluri apusene. O excepție semnificativă o constituie opera lui Ion Mincu, părintele arhitecturii autohtone; stilul său - ce îmbină elemente occidentale cu trăsături specific românești desprinse din arhitectura
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
până în prezent. Sistematizarea orașului continuă după planurile din ultimii ani de domnie a regelui Carol I. Transportul public se modernizează, în anii 1930 apărând tramvaiele electrice și primele autobuze. Se construiește intens, în special în centrul orașului. Stilurile abordate de arhitecți sunt variate - în ciuda pregătirii multora dintre ei în școlile de specialitate franceze, ei se opun viziunii conservatoare promovate în cadrul acestora, în schimb propunând prin proiectele lor o lectură originală a armoniei arhitecturale clasice, ce este tratată în cheie modernistă de
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
cele antebelice (dimpotrivă, imobilele interbelice sunt intenționat flancate de construcțiile noi), se continuă planul de sistematizare din 1906. Stilul arhitectural al acestei perioade este tributar celui realist-socialist practicat în Uniunea Sovietică mai mult în plan ideologic. Se dorește renunțare de către arhitecți la tendințele moderniste corespunzând modelelor occidentale „decadente” și „lipsite de fantezie” corespunzătoare regimului anterior, în schimb indicându-se ca surse de inspirație arhitectura vernaculară românească și, într-o măsură, estetica clasicismului (acesta din urmă se reflectă mai ales în aspectul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
în aspectul edificiilor culturale - de pildă, teatrele de vară, Teatrul de operă și balet -, mai rar vizând clădirile de locuințe, cum este cazul câtorva ansambluri din cartierele Drumul Sării și Cotroceni). Dacă imobilele ridicate până la sfârșitul anilor 1950 dovedesc competența arhitecților și sunt armonioase în plan vizual, o plenară a Uniunii Arhitecților din 1959 dispune ca proiectele viitoare să fie mai puțin costisitoare prin reducerea cheltuielilor umane și materiale la strictul necesar. În consecință, au de suferit calitatea și aspectul noilor
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
operă și balet -, mai rar vizând clădirile de locuințe, cum este cazul câtorva ansambluri din cartierele Drumul Sării și Cotroceni). Dacă imobilele ridicate până la sfârșitul anilor 1950 dovedesc competența arhitecților și sunt armonioase în plan vizual, o plenară a Uniunii Arhitecților din 1959 dispune ca proiectele viitoare să fie mai puțin costisitoare prin reducerea cheltuielilor umane și materiale la strictul necesar. În consecință, au de suferit calitatea și aspectul noilor construcții. În timp ce cartierele ridicate în anii 1950 (Floreasca, Giulești, Vatra Luminoasă
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
două veri în Petrópolis. A studiat la actualul Colegi Național Colegiu Pedro II. În 1903 se mută cu familia la Sao Paulo unde se înscrie pentru a-și continua studiile la Școala Politehnică. De asemenea studiază desenul și pictura cu arhitectul Domenico Rossi la Liceul de Artă. Se angajează la birou, la Calea Ferată Sorocabana, unde tatăl său lucra ca funcționar. La sfârșitul anului 1904 Bandeira se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se mute din Săo Paulo în Rio
Manuel Bandeira () [Corola-website/Science/306150_a_307479]
-
de la Bilcești (jud. Argeș), sat situat lîngă Câmpulung Mușcel, Dumitru Alimănișteanu a organizat câteva ferme model și a ridicat, prin 1938-1943, un conac impozant, în stil românesc, cu zidărie din piatră și cărămidă aparentă, cu acoperiș din șindrilă, proiectat de arhitectul Octav Doicescu, intenționînd să-l transforme într-un azil pentru bătrîni. În 1947, a fost nevoit să doneze Academiei moșia de la Bilcești, care a funcționat ca stațiune pomicolă de cercetare pînă în anul 2002. Conacul, gândit și ca o reședință
Dumitru Alimănișteanu () [Corola-website/Science/306169_a_307498]
-
funcție în care a rămas până la sfârșitul anului 18 noiembrie 1897.. A mai îndeplinit această funcție între 24 martie 1901 și 26 februarie 1902. Vila lui Eugen Stătescu din orașul Câmpulung este primul imobil cunoscut a fi fost proiectat de arhitectul Cristofi Cerchez. Imobilul, situat în partea de nord-vest a orașului, pe strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, a fost construit în perioada 1898-1900, suferind ulterior o serie de modificări și reparații. Casa a rămas în posesia urmașilor lui Eugeniu Stătescu
Eugeniu Stătescu () [Corola-website/Science/306198_a_307527]
-
Bismarck în evenimentele ce au dus la războiul franco-prusac. Deși o opinie tradițională, promovată în mare parte de istoricii pro-prusaci din secolul al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, susține că Bismarck a fost singurul arhitect al unificării, unii istorici de după 1945 critică cinismul lui Bismarck manifestat în manipularea circumstanțelor pentru a declanșa un război. Oricum, Bismarck nu a fost nici sfânt, nici diavol; manipulând evenimentele din 1866 și 1870, el a demonstrat abilitățile politice și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Pavel”, unde se mai fac și astăzi slujbe, mai ales în sezonul de iarnă, biserica mare fiind greu de încălzit. Între anii 1872-1882 s-au efectuat lucrări de restaurare și extindere a locașului de cult al rușilor staroveri, după planurile arhitectului român Ștefan Emilian (1819-1899) și sub supravegherea starostelui lipovean Vasile Fomin. Banii necesari reconstrucției bisericii au fost obținuți prin subscripție publică. Biserica a fost sfințită în anul 1882. În urma rectificării albiei Bahluiului în zona municipiului Iași, din perioada 1911-1913, Biserica
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
prieteni și simpatizanți care i-au ajutat: Hans Conrad Leipelt, Marie-Luise Jahn, Hans Hirzel, Susanne Hirzel, Heinz Brenner, Franz J. Müller, Eugen Grimmiger, Falk Harnack (care avea să devină cunoscut mai târziu ca regizor), Harald Dohrn (socrul lui Christoph Probst), arhitectul Manfred Eickmayer, în atelierul căruia se întâlneau adesea membrii grupării, pictorul Wilhelm Geyer, care închiriase atelierul lui Eickmeyer, punându-i-l la dispoziție lui Hans Scholl, și librarul Joseph Söhngen, a cărui pivniță a servit ca ascunzătoare pentru foile volante
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
despre intelectualii sărcieni-fragmente- Valeriu Folean „a lu Ciaica Covaciu” s-a născut la Sărcia în anul 1912. După ce a terminat patru clase primare și-a continuat școlarizarea în România. A făcut Facultatea și a obținut licența și titlul de inginer arhitect. Când, în anul 1967 s-a întâmplat cutremurul în România dânsul, ca arhitect cunoscut și recunoscut, a făcut parte din grupul de specialiști care au fost angajați la alcătuiea planului de reconstruire a orașului Timișoara. A fost stabilit în acel
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia în anul 1912. După ce a terminat patru clase primare și-a continuat școlarizarea în România. A făcut Facultatea și a obținut licența și titlul de inginer arhitect. Când, în anul 1967 s-a întâmplat cutremurul în România dânsul, ca arhitect cunoscut și recunoscut, a făcut parte din grupul de specialiști care au fost angajați la alcătuiea planului de reconstruire a orașului Timișoara. A fost stabilit în acel oraș dar, până i-au permis puterile, a venit în fiecare concediu de
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
stradă care-și câștiga existența din meciuri ilegale de box în Louisiana. Altă serie populară de filme este "Dorința de a ucide" (Death Wish), titlu sub care au apărut patru filme în care a interpretat același personaj, "Paul Kersey", un arhitect de succes din New York, a cărui soție (rol interpretat de Hope Lange) este ucisă și fiica violată. Kersey devine un răzbunător care bântuie străzile din cartiere rău famate în timpul nopții, un rol extrem de controversat, al cărui execuții au fost aplaudate
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]
-
zonei rezidențiale), școli, grădinițe, biserici, spații medicale și administrative, cafenele, restaurante, hoteluri, imobile de birouri și, posibil, chiar un centru expozițional. De asemenea, cartierul va dispunde de o suprafață de 16,85 ha de spații verzi, potrivit unei variante a arhitecților de la Atelier FKM, birou care lucrează la proiectul viitoarei dezvoltări imobiliare. Un număr de 570 de apartamente vor fi predate Primăriei Cluj-Napoca cu titlu gratuit, cu destinație de locuințe sociale . În data de 24 ianuarie 2014 a fost condamnat la
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]
-
În mitologia greacă, ul (în limba greacă: Μινόταυρος, "Minótauros") era o creatură fabuloasă jumătate om și jumătate taur. El locuia în marele Labirint construit de către arhitectul Dedal la porunca regelui cretan Minos. Cuvântul "" este traducerea grecească a sintagmei "Taurul lui Minos". Această creatură era cunoscută și sub denumirea Asterius sau Asterion, nume pe care l-a purtat și tatăl vitreg a lui Minos. Se spune că
Minotaur () [Corola-website/Science/304890_a_306219]
-
Piero della Francesca devine ucenic și colaborator al renumitului pictor Domenico Veneziano, în atelierul acestuia din Florența. În acest oraș, aflat în plină dezvoltare culturală, ia contact cu operele pictorilor Masaccio, Fra Angelico și Uccello, sculptorului Donatello, precum și cu construcțiile arhitectului Filippo Brunelleschi. Împreună cu Domenico Veneziano lucrează la frescele cu tema " Viața Sfintei Fecioare" pentru corul bisericii "Sant'Egidio", care din păcate s-au pierdut. În anul 1442 se întoarce la Sân Sepolcro, unde primește o comandă pentru pictarea unui poliptic
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
la Bologna, unde, din păcate, urmele creației sale nu au dăinuit. Nici frescele pictate în jurul anului 1448 în castelul "d'Este", nici frescele bisericii "Sant'Agostino" din Ferrara nu s-au păstrat până astăzi. La Ferrara, Piero îl cunoaște pa arhitectul Alberti, care reconstruise capelă familiei Malatesta din Rimini. La recomandarea lui Alberti, lui Piero della Francesca i se încredințează pictarea frescelor din această capelă. În anul 1452, Piero della Francesca primește comandă pentru decorarea corului bisericii "Sân Francesco" din Arezzo
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
primele două mari orașe din Australia. Acesta este neobișnuit printre orașele australiene deoarece este un oraș cu totul planificat în afara oricărui stat, similar cu Districtul Columbia din SUA. În urma unui concurs internațional pentru design al orașului a fost selectat planul arhitecților americani Walter Burley Griffin și Marion Mahony Griffin, iar construcția a început în 1913. Planul celor doi prezenta motive geometrice precum cercuri, hexagoane și triunghiuri și a fost centrat în jurul axelor aliniate cu reperele topografice semnificative din Australian Capital Territory
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]