16,375 matches
-
Îngrozitoare câteodată. N-o să mai merg niciodată cu vreun rapid pe timp de noapte. Trebuie să existe și alte trenuri confortabile care nu merg așa de repede. Apoi trenul intră În Gare de Lyons, se opri și hamalii apărură pe la geamuri. Le dădui bagajele prin fereastră și apoi ne trezirăm pe culoarul lung și obscur, iar doamna din America se lăsă În grija unuia dintre cei trei angajați de la Cook’s, care-i spuse: — Doar o clipă, doamnă, să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovit din nou cu cheia cât de tare am putut. Puteam s-o văd pe femeia care plutea. Avea părul prins Într-o coadă de cal care se răsfirase În apă. Îi vedeam inelele de la o mână. Se apropiase de geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a desprins cheia și am văzut limpede cum a alunecat de-a lungul vasului și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Johnson: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu te deranjează. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Johnson se uita pe geam la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scos din dialogul cu gândurile... O bubuitură ca de trăsnet l-a făcut să tresară. „Ce-i asta? Am ajuns pe linia frontului așa dintr-odată? Se trage cu tunul? Și de ce merge trenul așa de încet?” A privit pe geamul vagonului și a înțeles despre ce-i vorba... „Am trecut peste un pod de fier și acum trenul se oprește”... Glasul locotenentului Făgurel l-a dumirit deplin: Nu coboară nimeni! Doi dintre voi - tu, Toaibă, și cu tine, Trestie, strângeți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el. Și cunoștea ceva din cuprinsul țării. Aici însă era altă lume... Câmpuri întinse fără haturi pe care - se vedea bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ar fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu spre locul indicat de acar, ofițerul a pornit cu pas grăbit spre coada trenului, făcându-se nevăzut... Urcați în tren, cei doi s-au așezat pe aceeași bancă. Bătrânul a deschis geamul cu greu și până la plecarea tenului a cercetat împrejurimile. Când s-a așezat, pe chipul lui se putea citi nedumerirea... Ce părere ai, sergentule? Despre ce? Despre ofițerul cu care am venit până aici. Păi, ce părere să am? De ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin noroc că ziua s-o mărit și poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl priveau cu mare curiozitate. Poate că nu mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zile, se aude strigat la poartă: Bade Toadere! Ieși oleacă afară, că am o vorbă cu matale. Toaibă tocmea acoperișul cotețului, fiindcă peste iarnă omătul îl cam hrentuise. Marandă, ia vezi cine mă strigă și de ce? Maranda a privit pe geam doar. Îi goarza de la primărie, Toadere! Da’ ce vrea de la mine? Făncialul l-am plătit și alte dări n-am - bodogănea Toaibă, pornind spre poartă. Ce-i, măi Cotârlă? Ce treabă ai cu mine? Apoi m-o trimes că te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
ZÎmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia nu-i găseau Întoarcere, de aceea poate, amintirile li se păreau neprețuit de dulci, revigorate sau numai Înșelate, ce le alimentau existența. Mă ridic o clipă. Fără să vreau, văd pe geam, de-a lungul gardului din față șirul de flori Îngrijit de doamna Carolina Pavel, și prin nu știu ce asociație mă gîndii la Rex, a murit de mult, cușca, singură, a rămas mărturie a trecerii lui pe pămînt, mai sînt și cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prin ’36-’37cum regele avînd migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată În monedă, cerînd În schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și inscripția „Furnizorul Curții Regale”, Încuviințare pe care regele, rîzÎnd, a dat-o pe loc, și de atunci pînă În decembrie ’47, strălucitoarea reclamă În auriu garantase, pe lîngă siguranța tămăduitoare a hapurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șaretă dar nu e nici o șaretă, nu mai vine nimeni de cînd ai plecat. SÎnt bucuroasă c-am venit să te văd; la noi nu se mai Întîmplă nimic.” A doua zi, În tren și ea și fiica stăteau la geamul de pe coridor din dreptul compartimentului lor; fiica flutura o batistă albastră, la fel ca voalul din jurul gîtului, iar Ana făcea semne de adio mișcîndu-și palma mîinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni În timp ce fierăria trenului se puse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în Palatul Cezarilor, ci pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul ăsta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa, intrată în derutată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să știe acești obidiți ai soartei că a dat verdelen frunză și florile-n ram, că ouăle s-au ieftinit cu o sută și pâinea a crescut cu două mii, că, în sfârșit, copilașii au intrat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Vrei să te îmbogățești din banii asiguraților, din primele... Din șoc! Poftim? Din șoc am venit cu fruntea de parbriz. Involuntar. Din inerție. Daaa?!? Și de ce n-ai venit dumneata cu fruntea de volan?! Că volanul nu-i fragil ca geamul!...Special ai făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit la constatare și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o viață nouă și îmbelșugată prin imigrare oficială în Esperanția, patria de origine a limbii cu același nume. În sfârșit, nu pot trece cu vederea peste adeziunea necondiționată a domnului Protase, fost șef de cadre la o întreprindere de încadrat geamuri și care, cu prețul renunțării la principiile avute, șia depus candidatura pentru președenția noului Partid Esperanto de Dreapta, stânga fiind mai puțin utilizabilă în urma unui accident vascular. Deci întrunind mai bine de 26,5686666 % din sufragii pentru această nouă realitate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]