15,723 matches
-
Tressilian, unul din personajele cărții, aflat în călătorie, caută un fierar pentru a înlocui potcoava pierdută a calului său. În loc să-i ofere direct informația dorită, pedagogul satului, Erasmus Holiday, începe o discuție nesfârșită, presărată cu numeroase adagii savante în limba latină. Neînțelegând rostul întregii divagații, Tressilian încearcă să îl readucă la subiect, cu o întrebare care să îl coboare din sfera aluziilor erudite direct în realitatea prozaică: „"Quid hoc ad Iphicli boves? What has all this to do with the shoeing
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă în faptul că pasiunile, așa cum sugerează și etimologia cuvântului (din verbul latin "patior": „a suferi, a păți”), sunt de natură pasivă, adică experiența lor este provocată de un obiect exterior subiectului. În schimb, în psihologia contemporană, o emoție este concepută în general ca un fenomen ce se desfășoară în interiorul subiectului, fiind mai
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
identică cu cea vorbită în sudul ei. Galii formau o mulțime de triburi care, în majoritatea lor, vorbeau numeroase varietăți regionale ale limbii galice, probabil reciproc inteligibile, deoarece aveau un fond comun important. În cursul procesului de adoptare a limbii latine, aceasta a fost influențată de limba galilor, care a constituit un substrat pentru viitoarea limbă franceză. Limba galilor este puțin cunoscută, în ciuda unui corpus crescând de inscripții descoperite cu ocazia unor săpături arheologice, compus din propoziții scurte, fragmente de expresii
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine latină, precum "haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate atribui diftongarea vocalelor accentuate [a] ( > fr. veche "chievre" > fr. mod. "chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate atribui diftongarea vocalelor accentuate [a] ( > fr. veche "chievre" > fr. mod. "chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
principal latinește, dar cu părți destinate a fi citite armatelor celor doi, scrise în cele două limbi ale acestora, "rustica romana lingua" (protofranceza) și limba germanică a francilor răsăriteni. Deși "rustica romana lingua" păstrată în scris nu mai este limba latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și chiar de latina clasică, dat fiind că secolele VIII-IX sunt perioada așa-numitei „renașteri carolingiene
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
între catolici și protestanți, s-a caracterizat printr-un avânt cultural deosebit. Interesul pentru operele din Antichitate, influența Renașterii italiene, răspândirea tiparului inventat în secolul anterior, descoperirea Americii au dus la dezvoltarea culturii și au influențat evoluția limbii franceze. Limba latină continuă să fie în declin. Apare o adevărată politică de impunere a limbii franceze, regii continuând să elimine folosirea latinei din domeniul administrativ și juridic: Francisc I combate în general puterea bisericii catolice, ca s-o întărească pe cea regală
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
bisericii catolice, ca s-o întărească pe cea regală. De aceea, dat fiind că biserica publică numai în latină, regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același timp, față de celelalte idiomuri vorbite în regat, franceza ca limbă vorbită continuă să fie minoritară. Este vorbită de toată lumea numai la Paris și în alte câteva orașe din nord, iar în restul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și-a început educația, ambele instituții fiind cunoscute pentru acest lucru. Educația ei a mers dincolo de preocupările feminine standard. Acest lucru nu a fost de mirare, mama ei fiind o mare iubitoare de cărți. Fiicele ei au învățat engleză, franceză, latină și erau suficient de educate pentru a citi Sf. Augustin și Biblia. Prințesa scoțiană a devenit o potențială mireasă mult-căutată; a refuzat propunerea de la William de Warenne, al 2-lea conte de Surrey și de la Alan Rufus, Lord de Richmond
Matilda a Scoției () [Corola-website/Science/331755_a_333084]
-
de 53,1 loc/km². Dintre locuitorii orașului, 52,8% erau albi, 44,3% erau negri și africani americani, 2,71% din alte rase și 0,18% de 2 sau mai multe rase. 2,35% din populație era hispanică și latină. Media de vârstă este de 35 de ani, 63,1% din populație a absolvit cel puțin liceul, 34,6% din populație trăiește sub nivelul de sărăcie iar 16 persoane sunt veterani. Figura de mai jos arată localitățile imediat învecinate cu
Newville, Alabama () [Corola-website/Science/331789_a_333118]
-
prim-ministru" sau acela de "premier". This is used aș a formal title în many states, but also informally a generic term to describe whichever office is considered the principal minister under an otherwise styled head of state, aș "Minister" — Latin for servants or subordinates — is a common title for members of a government (but many other titles are în use, e.g. chancellor and secretary of state). Formally the head of state can also be the head of government aș well
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
handbal, 1975. Campion Național de handbal al Algeriei cu echipa NĂDIT Alger 1974 și 1975. Antrenor al echipelor naționale de handbal masculin ale Portugaliei între 1989 și 1994 cu care a câștigat Campionatul European de juniori în 1992, Cupă Țărilor Latine în 1993, turneul de calificare și participarea la Campionatul Mondial de tineret din 1993. Antrenor al echipei României de Tineret (masculin) 1976, 1980. Consilier al Ministrului Tineretului și Sporturilor din Algeria 1971 până în 1976. Profesor Universitar la CNEPS Ben Aknoun
Mircea Costache II () [Corola-website/Science/331798_a_333127]
-
a dus totul mesenilor, în sala de ospăț” . Unii dregători de la curte scriu cărți de bucate, precum Ibrahim Al-Mahdi, generalul Al-Harit bnu-Bashir . S-au scris și cărți de dietetică, precum "Cartea alimentelor" a medicului evreu Suleiman Al-Israili, tradusă și în latină și utilizată până în secolul al XVIII-lea de școala de la Salerno . Bucatele devin și subiect de poezie în această perioadă . Un savant din secolul al VIII-lea, Salih bnu-Abd al Quddus, critică acest lucru: „Trăim printre animale ce rătăcesc în
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
în limba franceză. Anterior a mai existat livra esterlină ("livre esterlin") care echivala aproximativ 367,1 grame și a fost utilizată între sfârșitul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XIV-lea. Livra (cu simbolul: lb abreviat de la termenul latin ), este o unitate de masă în majoritatea sistemelor de masă anglo-saxone : În franceză livra se numește "livre", în germană "Pfund", în neerlandeză "pond", în latină, spaniolă și portugheză "libra", în italiană "libbra", iar în daneză și suedeză "pund". Deși utilizarea
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
IX-lea și mijlocul secolului al XIV-lea. Livra (cu simbolul: lb abreviat de la termenul latin ), este o unitate de masă în majoritatea sistemelor de masă anglo-saxone : În franceză livra se numește "livre", în germană "Pfund", în neerlandeză "pond", în latină, spaniolă și portugheză "libra", în italiană "libbra", iar în daneză și suedeză "pund". Deși utilizarea livrei ca o unitate neoficială de măsură persistă în aceste țări, la scări diferite, cântarele și dispozitive de măsurare sunt exprimate doar în grame și
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
31 martie 1871. Tatăl lui Nicolae, Ștefan Petrescu și mama Policsenia erau comercianți. Cu toate că situația materială era una precară, familia a asigurat celor șase copii, băieți, cel puțin studiile liceale. Astfel, Ioan-Iancu a fost profesor de limba franceză și limba latină la Liceul Sfântul Sava din București, fiind pentru o perioadă chiar directorul liceului. Grigore a avut o carieră militară, Ilarion a fost inginer în exploatarea gazului metan, Iulică a fost a fost avocat pe lângă Curtea de Apel din Craiova și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
din România. El este tatăl istoricului literar și publicistului Lajos Kántor. După absolvirea gimnaziului în orașul natal (1910), a urmat studii la Colegiul Eötvös József din cadrul Universității din Budapesta, unde a obținut o diplomă de specializare ca profesor de limbile latină și greacă și de istorie antică (1914). A luptat în Primul Război Mondial și a fost luat prizonier, reîntorcându-se acasă abia în 1921. A lucrat ca profesor la Gimnaziul reformat de fete din Cluj (1922-1940), director al Liceului Pedagogic
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
1918-1929, Cluj, 1930) și performanțele sale (Pásztortűz, nr. 8, 1936), despre moartea lui Stephan Ludwig Roth (Siebenbürgische Vierteljahresschrift, nr. 3-4, 1938), ca și despre educație cetățeneasca a lui Platon (EME, 1939). A publicat mai multe ediții ale manualelor de limbă latină pentru clasele a III-a și a IV-a de liceu (1930, 1935, 1947). A editat revista Liceului Pedagogic din Cluj (1941-1944). A contribuit cu articole la "Magyar Nép", "Ellenzék", "Újság", "Erdélyi Iskola", "Tanáregyesületi Közlöny", "Református Szemle", "Pásztortűz", "Erdélyi Szemle
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
pantru tineri și handicapați și de explicare despre locul biblic numit Dalmanutha. În apropiere lângă malul Mării Galileei se mai află Capela Întâietății lui Petru și hanul de pelerini Tabgha. Cea mai timpurie descriere a locului este povestirea în limba latină a călugăriței și pelerinei Egheria (Etheria, uneori Sylvia) din Galicia, și redactată în jurul anului 380. Ea a notat că Această primă biserică datând aproximativ din anul 352 se presupune că a fost clădită cu sprijinul evreului convertit Iosif din Tiberiada
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
altar reprezentând îngerii stând în adorație. Biserica Sf. Anton de Padova mai are o casă parohială proprie lângă biserică. Viața liturgică a parohiei Sf. Anton de Padova - Câmpina e legată practic de viața liturgică a Bisericii Catolice, atât de ritul latin cât și de ritul bizatin. Se celebrează zilnic Sfânta Liturghie cu participarea credincioșilor, în număr mai mare duminica și mai ales în sărbători: Crăciun, Paște etc. Apoi sunt celebrate sacramentele sau sfintele taine, atât cele ale inițierii creștine (Botezul, Mirul
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
Lysenko - Olga Alexandrovna O'Connor. La începutul lunii mai 1882 Kosach se deplasează în satul Kolodiazhne, care a devenit reședința permanentă. Între timp, Leșia și fratele său, Michael locuiesc în Kiev, să învețe de la profesori particulari, inclusiv studierea greacă și latină. În vara anului 1883 Leșia a fost diagnosticată cu tuberculoză osoasă, în luna octombrie a acelui an, profesorul Alexandr Rinek a operat pe brațul stâng, a îndepărtat oasele afectate de procesul patologic. În decembrie, Leșia se intoarce de la Kiev la
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
o imagine pictată cu vopsele de ulei. După aceea Larisa a trebuit sa invete pe cont propriu, i-a ajutat foarte mult mama ei. Ea știa multe limbi europene, în plus față de slavă, ucraineană, rusă, poloneză, bulgară, și greacă și latină, indicând nivelul său intelectual ridicat. Elenă Petrovna a educat-o pe Leșia că o persoană puternică care nu a avut nici un drept de a supra-identifica sentimentele lor. În cazul în care acest "paidei" pot fi găsite în fiecare lucrare a
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
Paul s-a făcut preot. Nemulțumit de schimbările apărute după , Scalia a început să meargă la parohii îndepărtate, pe care le considera mai în acord cu ideile sale, cum ar fi din Chicago și Washington precum și la versiunea în limba latină a de la biserica "Sf. Ecaterina din Siena" din . Într-un interviu din 2013 acordat lui Jennifer Senior de la revista "New York", Scalia a fost întrebat dacă credințele sale se extind și la Diavol, iar el a afirmat: „Desigur! Da, e o
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
el a învățat să citească și să vorbească, dar cu un impediment considerabil, fiind sprijinit energic de către mama sa. El a avut prilejul, cu ajutorul lui Edward Whitaker, să absolve un liceu. În urmare, Gray, bine învățat în limba greacă și latină, a ales medicina ca obiect de studiu. După ce nu a reușit să se califice ca medic, el a lucrat mai întâi (1793) ca asistent al clericului și filologului englez Robert Nares (1753-1829) la editarea jurnalului acestuia conservator „British Critic”, iar
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]