15,805 matches
-
dumineca "de parc-a lins-o vițeii". Gura babei "umbla cum umblă melița". În casa lui "a apucat a cânta găina", fiindcă dacă îndrăznește "să se întreacă cu dedeochiul", baba și fata ei "îl umple de bogdaprosti". În încheiere, fata moșului se mărită cu "un bun om și harnic", nescăpând dar nici acum de trebi. În plin fabulos dăm de scene de un realism poznaș. Gerilă, Ochilă și celelalte monstruozități ale basmului se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ia să vedem ce-ai făcut tu mai mult decât noi?" Însușirea de a dramatiza realistic basmul a făcut să-i iasă lui Creangă numele de scriitor "poporal", cu toate că țăranii n-au astfel de daruri și că ei preferă idealizarea. Moș Nichifor Coțcariul e întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip. Moș Nichifor fiind harabagiu, Creangă a ales unul din drumurile lui cu harabaua. Căruțașul face toate mișcările mașinii lui sufletești, își spune tot monologul și nuvela s-a încheiat prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Însușirea de a dramatiza realistic basmul a făcut să-i iasă lui Creangă numele de scriitor "poporal", cu toate că țăranii n-au astfel de daruri și că ei preferă idealizarea. Moș Nichifor Coțcariul e întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip. Moș Nichifor fiind harabagiu, Creangă a ales unul din drumurile lui cu harabaua. Căruțașul face toate mișcările mașinii lui sufletești, își spune tot monologul și nuvela s-a încheiat prin epuizarea figurii. Umorul bucății stă în a încetini gesturile tipice ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nuvela s-a încheiat prin epuizarea figurii. Umorul bucății stă în a încetini gesturile tipice ale individului, în a-l lăsa să-și debiteze expresiile rezumând firea și experiența lui. Ideea de progres fiind exclusă din formula nuvelei, căruța lui Moș Nichifor este oricând legată "cu teie, cu curmeie". Harabagiul a fost totdeauna "moș". Când căruța merge, feleșteocul și posteuca fac mereu "tranca, tranca! tranca, tranca!" Iepele lui Moș Nichifor sunt "albe ca zăpada", fiindcă și când le schimbă, harabagiul le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gesturile tipice ale individului, în a-l lăsa să-și debiteze expresiile rezumând firea și experiența lui. Ideea de progres fiind exclusă din formula nuvelei, căruța lui Moș Nichifor este oricând legată "cu teie, cu curmeie". Harabagiul a fost totdeauna "moș". Când căruța merge, feleșteocul și posteuca fac mereu "tranca, tranca! tranca, tranca!" Iepele lui Moș Nichifor sunt "albe ca zăpada", fiindcă și când le schimbă, harabagiul le înlocuiește cu iepe de același fel. Când căruța urcă la deal, Nichifor, ca să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
experiența lui. Ideea de progres fiind exclusă din formula nuvelei, căruța lui Moș Nichifor este oricând legată "cu teie, cu curmeie". Harabagiul a fost totdeauna "moș". Când căruța merge, feleșteocul și posteuca fac mereu "tranca, tranca! tranca, tranca!" Iepele lui Moș Nichifor sunt "albe ca zăpada", fiindcă și când le schimbă, harabagiul le înlocuiește cu iepe de același fel. Când căruța urcă la deal, Nichifor, ca să nu-și spetească iepele, invită obișnuit pe călători să se dea jos, când întîlnește un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu mă jeli Decât apele de Jii. ANTON C. BACALBAȘA, PAUL BUJOR Socialistul Anton C. Balcalbașa (1865-1899) s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e de mirare cum dramaturgul a putut absorbi în evocarea Moldovei atâtea muntenisme ("numa", "dada", "ăsta", "dește", "ăl", "acușica" etc.). Dezlănțuirea oratorică este extraordinară, truculența sublimă, la nivelul poeziei lui V. Hugo și M. Eminescu: " Oh! pădure tînără!... Unde sunt moșii voștri? Presărați... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Răz-boeni... Unde sunt părinții voștri? La Cetatea-Albă, la Cătlăbugi, la Scheia, la Cosmin, la Lențești... Unde sunt... bătrânul Manuil și Goian, și Știbor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Oană, și Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar Arbore. Trucurile oratorice încep a obosi prin repetiție, atestând totuși în răstimpuri, ca în cazul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adânc al specificității noastre. Natural până la clarificare, scriitorul străbătea drumul firesc al prozei române, dovedind nu mai puțin încă de la început o anume monotonie în subiecte. Programul general este descrierea sufletelor simple. Deci un țigan se îndrăgostește de stăpână, un moș bețiv se ciorovăiește cu baba, un hangiu suferă de moartea femeii sale, un fierar își bate nevasta care-l înșeală. Toate acestea sunt "dureri înăbușite", cum se cade să fie suferințele unui primitiv. Eroii au o "taină" pe care nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deosebită este că la scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
multă vreme cronici o femeie foarte instruită, Izabela Sadoveanu-Evan, apoi Octav Botez (1885-1943), autor al unei bune monografii asupra lui A. D. Xenopol ca teoretician al istoriei. SPIRIDON POPESCU Un poporanist tipic este învățătorul Spiridon Popescu (1864- 1925), prozator puțin productiv. Moș Gheorghe la Expoziție e o derâdere, firește nedreaptă, a unei manifestări importante din istoria statului român modern, a recapitulării a 40 de ani de sforțări naționale, în toate direcțiile. Moș Gheorghe, trimis pe socoteala primăriei la Expoziția jubiliară, se învîrtește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tipic este învățătorul Spiridon Popescu (1864- 1925), prozator puțin productiv. Moș Gheorghe la Expoziție e o derâdere, firește nedreaptă, a unei manifestări importante din istoria statului român modern, a recapitulării a 40 de ani de sforțări naționale, în toate direcțiile. Moș Gheorghe, trimis pe socoteala primăriei la Expoziția jubiliară, se învîrtește uluit ca huronul lui Voltaire prin București; apoi devine deodată socialist, făcând proces justiției și armatei și scandalizîndu-se că toate acele progrese sunt făcute "cu birul nostru, făăă! Ptiuuuu! trăsni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ci de exercițiu zilnic. Cealaltă literatură cu motive profane e vulgară și regretabilă. GH. BRĂESCU Continuând pe Tony Bacalbașa, Gh. Brăescu evoacă, cu un talent superior, viața cazonă, bizuindu-se pe observarea și pe cât cu putință îngroșarea mecanizărilor sufletești. Noul Moș Teacă este și el de o ignoranță crasă, facil infatuat, lăudăros, biurocratic, arțăgos, crunt. În comportarea eroilor se disting clar trei momente: împietrirea de tagmă, simplitatea omului mediocru și micul gest individual. Colonelul din A căzut Turtucaia!... simbolizează un fel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tine. * Ioane, ești unul, poți fi milioane, vrerile tale nenfrînte să nu le-nspăimînte nici temnița, nici tunul... În ciuda excesului de bravade și profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce tradusese Iconomia rurală și dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena Drăghici, a tradus în 1858 romanul Adolphe al lui Benjamin Constant. Avocat și magistrat la Roman, unchiul Emanoil Arghiropol („moșu Manole”) compunea proză (Nuvele române) și a scos două periodice, „Jurnal pentru toți” (Iași, 1868-1869) și „Romanu” (1879-1892), unde I. și-a făcut în 1884, la vârsta de treisprezece ani, debutul publicistic. Rămas orfan de tată înainte de a fi împlinit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Reducerile pentru achiziții primite anterior au fost anulate, deoarece compania a ales să scadă cheltuielile de inventar. O nouă campanie publicitară a crescut costurile de zece ori față de anii anteriori. Nici unele dintre aceste cheltuieli nu le-au fost anunțate angajaților. Moș Crăciun cu traista goală Compania obișnuia să Înmâneze cecurile Înainte de petrecerea de Crăciun (președintelui Îi plăcea să o facă pe Moș Crăciun). Atmosfera de la petrecerea din anul cu pricina era una plină de entuziasm, emoții și așteptări Înalte Ă asta
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a crescut costurile de zece ori față de anii anteriori. Nici unele dintre aceste cheltuieli nu le-au fost anunțate angajaților. Moș Crăciun cu traista goală Compania obișnuia să Înmâneze cecurile Înainte de petrecerea de Crăciun (președintelui Îi plăcea să o facă pe Moș Crăciun). Atmosfera de la petrecerea din anul cu pricina era una plină de entuziasm, emoții și așteptări Înalte Ă asta până ce s-a ridicat Moșul să vorbească. Privirea sa și expresia feței erau grăitoare. „Mi-e teamă că am niște vești
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Compania obișnuia să Înmâneze cecurile Înainte de petrecerea de Crăciun (președintelui Îi plăcea să o facă pe Moș Crăciun). Atmosfera de la petrecerea din anul cu pricina era una plină de entuziasm, emoții și așteptări Înalte Ă asta până ce s-a ridicat Moșul să vorbească. Privirea sa și expresia feței erau grăitoare. „Mi-e teamă că am niște vești proaste”, a Început el cu nesiguranță În glas. După ce s-a Încurcat În explicații legate de inventar, pierderi și scăderi, a ajuns În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
finalul discursului. „Ideea este că”, a rezumat el, „n-am câștigat bani deloc”. Confruntat cu o tăcere mormântală, el a continuat să vorbească stânjenit despre „costurile afacerilor”. În cele din urmă, s-a așezat pe scaun. Impactul „traistei goale” a Moșului n-a fost deloc unul pozitiv. Angajații de la petrecere s-au Împărțit În grupulețe pentru ședințe de vărsare a nervilor. „Cum naiba”, a Întrebat un angajat, „să livrăm atât de mult și să nu ne alegem cu nimic?”. Altul voia
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-i rostul tău..., București, 1979; Țupa-Țup și prietenii săi, București, 1982; Cavaleri ai meritului pioneresc, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1984; Un milion de mulțumiri, București, 1985; Cea mai frumoasă, București, 1989; Țupa-Țup se întoarce, București, 1991; Iepurașii lui Moș Crăciun, București, 1992; Ora astrală a României, București, 1998; Ultima graniță a terorii, Târgoviște, 2000; Vine iepurașul, București, 2000; De Paști vine iepurașul, București, 2001; Lăcomia se plătește, București, 2001; Poezii cu ghici, București, 2001; N. Steinhardt. Sindromul de claustrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
mult decît ești și apoi, tot ce am pățit și eu, ca să te fac să-ți aduci aminte, cu toată puterea și virtutea duhului, și a inimii, și a cugetului ce porți, ce au fost părinții noștri: tată-tău și moșu-tău și să plîngi cu inima Înfrîntă și cu duh slobod... Ah, ramură a trunchiului celui obișnuit În slavă și laudă.” Nicolae are, nu mai Încape vorbă, firea unui moralist, rîndurile de mai sus sînt admirabile, fraza acoperă bine gîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
faptelor nu-și găsesc o motivație cauzală. Important e că, o dată ce iese din starea letargică, de compromis moral, Mili efectiv nu mai poate fi oprită. Întreprinzătoare, femeia vrea să se vadă imediat dezlegată de jugul conjugal și caută ajutor la Moș Alecu Urdăreanu, fostul tovarăș de încredere al tatălui ei, Conu Grigore Bârzu, pe care Lică, deși ar fi trebuit să-i fie credincios (socrului își datora cariera), l-a silit să se retragă de la șefia partidului, grăbindu-i sfârșitul. Încântat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lor. Sătenii erau un neam de oameni așezați, cu vorbă domoală, harnici și economi, asemenea bunicului său din Dodești, sau, cum spune scriitorul cu propriile sale cuvinte: „ O lume plină de oameni buni, cuminți și blânzi ca tata și ca moș Gheorhe din Dodești, sfântul bunic cu căciula țurcană; o lume bună și curată”. Nu trebuie să rămînem cu impresia că acești țărani erau doar firi domoale sau indolente, din neam de răzeși (ca Virgil Caraivan), săraci dar mândri; acest fond
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]