16,540 matches
-
În cineva, sînge, iarăși chirăieli spaniole, publicitate, ecranul se retrage acoperit În Întregime de-un obiect gingaș cu eleroane laterale, mă simt minunat și pot face efort, spune Lucinda Floarea părăsită, cu mîndrie și pușca-n mînă gata să-l omoare pe nenorocit. Nu ca-n Întoarcerea acasă unde intriga e mai simplă: Jon Voight rămîne tot În troliu, se leagă de gard cu lanțuri și se-apucă să țină stupide conferințe antirăzboinice cînd războiul e singurul subiect din manualele școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umple de amoc În ciuda performanțelor actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mic poate trage concluzia nu Întru totul eronată că uite-n ce hal ajungi dacă citești). Ce face asasinul cult În serie din Seven: o trimitere directă la cele șapte păcate biblice, curățînd lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citești). Ce face asasinul cult În serie din Seven: o trimitere directă la cele șapte păcate biblice, curățînd lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras (dacă-l omora pe Mundt din Barton Fink ar fi trăit și azi secretara), Îl silește să mănînce cartofi pînă crapă, și scrie cu sînge pe peretele din spatele frigiderului lăcomie, pe-un avocat Îl pune să-și decupeze o felie din abdomen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi, omoară-mă mai tîrziu, arunc-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod, imaginația sparge barierele morbidului și pare scăpată din laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
firma, o firmă ce vinde Cadillacuri din generația cincizeci, pe care, evident, și ratarea e tratată dintr-o singură tușă ușoară și sigură, nu le cumpără nimeni. TÎnăra lui viitoare soție este tembelă și frumoasă, Johnny, orfan: unchiu-său i-a omorît părinții Într-un accident de mașină. Și, cînd nepotul se lasă În sfîrșit Înduplecat să-nceapă repetițiile pentru rolul de vînzător de mașini, apar Faye și fata ei, Lili. Trecînd peste faptul că bătrîna doamnă confirmă că-i o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
perete, printre care și Socialistul. Analogii, interferențe, greci. Iată poezia Iocasta. Ion Gheorghe zice că e patria. Pe urmă universul se Întunecă. „Și voi, fiii și bărbații Iocastei, / Ajungeți din eroare tragică / Lucrare a sorții-n iatacul reginei, / Incestuoși vă omorîți unii pe alții.” Confuzia e instalată, pentru că dacă vă omorîți unii pe alții e greu de presupus că mai aveți timp, după aceea, de incest. Poetul trece Însă cu finețe peste astfel de Întrebări nelalocul lor și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iocasta. Ion Gheorghe zice că e patria. Pe urmă universul se Întunecă. „Și voi, fiii și bărbații Iocastei, / Ajungeți din eroare tragică / Lucrare a sorții-n iatacul reginei, / Incestuoși vă omorîți unii pe alții.” Confuzia e instalată, pentru că dacă vă omorîți unii pe alții e greu de presupus că mai aveți timp, după aceea, de incest. Poetul trece Însă cu finețe peste astfel de Întrebări nelalocul lor și se apucă să facă istorie. Arată cum au murit Antonescu, Iliu Maniu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au murit Antonescu, Iliu Maniu și, surpriză, Ceaușescu („fulgerat / LÎngă un perete murdar”). Ceaușescu e martir, pentru că peretele nu era curat. Și nu doar martir, din strofa a treia se desprinde și cade ideea că Ceaușescu era Laios. „Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
post românesc de televiziune Rambo unu, doi și trei, apoi metalurgicul Robocop. Despre Rambo ar fi puține de spus, este doar un film pentru copii violenți cu un buget foarte mare, cel mai mult mi-a plăcut atunci cînd eroul omoară elicopterul cu săgeata, Îl atomizează pe vietnamezul cel rău, care-i ciuruise iubita la fel de vietnameză dar bună, tot c-o săgeată cu bombă-n vîrf, precum indienii, strămoșii lui, pe care i-a căsăpit bunică-su dintr-un elan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se răzbună și, la sfîrșit, rage de bucurie. Rambo patru va tăia curentul electric la Belgrad amintindu-și ce-a pățit cu patul, va Împușca cisternele cu apă și-i va ciopîrți cu cuțitul pentru bizoni pe sîrbii care Îi omorîseră iubita sîrboaică dar care ținea cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimeni. Într-un fel, categoric dantesc, Hitler era incomparabil mai sincer, nu i-a trecut niciodată prin cap să-și exprime neconsolarea pentru pierderile colaterale pe care, pe de altă parte, nici n-a avut eleganța să le inventeze, le omora fără să bănuiască o clipă că-s colaterale, și nici n-a fost auzit spunînd la megafon că iubește poporul sîrb În timp ce-l pisa din Messerschmidt. Wag the Dog, filmul din 1997 al lui Barry Levinson, În traducere cam liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați, ni se spune, detestați de toți ceilalți militari deoarece nu luptă ci asasinează, și Încă aproape fără riscuri -, adică un ucigaș plătit (În maniere subtile). Care se mai și laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
curînd amatorii de acțiune vor fi, cum am scris și la Începutul acestui text, cele făcute din cabina piloților, chiar cu dezavantajul derutant că uneori se termină brusc. După cum a răspuns cu limbă de Nato un aviator la acuzațiile că omorîți albanezi, ce dracu’, fiți mai atenți cu pelicula. Și vine-un general complet american care-ncepe să arate cu rigla pe pînză exploziile pricinuite de proiectilele ocrotirii acelorași albanezi care-au și murit pe loc ocrotiți, În timp ce dormeau În remorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea este Helena, femeia misterioasă de curînd sosită-n oraș cu dorința de-a se răzbuna pe Gene Hackman, care-i ucisese tatăl Într-o Conversație pierdută. În acest scop, actrița poartă cămășuțe de noapte adezive, cizme negre, și-l omoară. C-un glonț obișnuit, ce produce Însă-n pieptul lui Gene o gaură prin care trec razele solare, spectatorul se bucură că s-a făcut dimineață și pleacă acasă În regia lui Sam Raimi. Că la serviciu, după un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe hîrtie. Pare să n-aibă părinți. Vrea la lupta cea mare. Ce dezastru, cînd te gîndești cît de mult promitea În tinerețe. Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
securist. „Eu cred că În vizor se află fosta securitate și, prin ricoșeu, SRI-ul. Este vorba de a paraliza capacitatea de luptă a acestei instituții pentru ca cei care complotează să lucreze nestingheriți. Vrei să prădezi o gospodărie? Mai Întîi omoară cîinii care o păzesc.” De-aici trăgeam concluzia că domnul Măgureanu este cîine. Iată și finalul acestei cutremurătoare confesiuni: „Eu nu am săvîrșit fapte infamante (...) Am fost inspector șef la Buzău un număr mare de ani. Și după ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deoarece scria cu el un text În altă revistă la categoria mare: „Prăbușirea coloșilor de lut”, dar fără rima de rigoare, după lut. Și, tot În paginile acestea, tocmai cînd eram mai erotici, dăm peste-o poză a unui domn omorît În plină putere de către concubină, care i-a dat foc. Mai Încolo, sar dintre rînduri cîteva fotografii cu C. T. Vadim, Eugen Barbu și alți fotografi din Cișmigiu, care dau mîna cu degete lungi cu domnul Iliescu În plină putere dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin simpla dezvăluire a sorgintei celor ce susțin minciuna. Aceștia sînt urangutani. Exemplu de urangutan este Dan Lăzărescu. Pentru că, voil, „ce cultură va fi avînd acest individ ce cere scoaterea PSM-ului În afara legii?” Desigur, În linii mari, nu mă omor după Dan Lăzărescu, iar urangutanii nu posedă cultură, ei fiind preocupați să-și atingă fundul cu brațele care-s foarte lungi, În timp ce Înălțimea lor medie nu depășește 150 de centimetri, adică cît un papagal brazilian bătrîn, cu care și sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet pentru ăl bătrîn. Evident că-i a lui Păunescu. El plînge pe rimă și se Întreabă de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și noi lui turmă, ce poate fi mai frumos, și uite că nici parastasul nu i l-am serbat. Zice că mișună baciul prin cazărmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cultură și-n revista Poliția română, unde dibuim tinere talente În proze precum Cadavrul din fîntînă, Cadavrul din șanț sau, la rubrica „Debut”, Un schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost un film de suspans horror cu Donald Sutherland și Jeff Bridges. Bridges, n-am Înțeles de ce fiindcă nu era subtitrat, Îi fură lui Donald logodnica Într-o benzinărie, urmează urmărire, palpitații, antren, și explicația, Jeff era puțin deranjat, o omorîse pe logodnică Înmormîntînd-o de vie după ce-i dăduse să bea ceva, cloroform parcă, și-acum Își dorea să facă același lucru și cu Sutherland, În clipa asta nu mai știu exact dacă-i chiar așa dar În memoria mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Survine o altă discuție, din care rezultă că ea nu-l iubește pe Papadopolis și are membre minunate pe care le Întinde spre Gregor, dar Îl ia grecu’ la bătaie (Apollo Îmbracă blana În acest scop) și mai că-l omoară cu cnutul, ea rîde, pe el Îl doare, dar apoi simte o plăcere suprasenzuală. Și văduva pleacă cu grecul, iar Severin se-ntoarce la tata. După trei ani primește o scrisoare de la Wanda de unde află că sentimentul ei de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dacă e noapte și ești În tren, În avion, la stomatolog, În pat cu o femeie urîtă, În stație la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineață, la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a debutat În literatura botezată noir, În 1935, cu Poștașul sună Întotdeauna de două ori. După un an și mult succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]