15,615 matches
-
cercetările arheologice. Sunt celebre mormintele regale de la Ur (cca 2500 Î.Hr.), unde au fost găsite obiecte valoroase (vase de aur, bijuterii, harpe, țitere, diferite lucruri prețioase): din moment ce se credea că morții vor duce, chiar și după moarte, o viață potrivită cu rangul lor, toate aceste ofrande erau puse În mormintele lor ca mobilier. În aceste morminte au fost găsite chiar și trupurile reginelor și ale slujitorilor, Îngropați de vii și morți de foame. Într-un mormânt s-au găsit chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunitatea umană și divină. În acest fel, perisabilitatea viscerelor și a cărnurilor destinate făpturilor omenești și ascunse În stomacul, gastèr, boului ca Într-un sac se asocia cu firea lor muritoare, În timp ce fumul oaselor și grăsimii animalului, rezervat zeilor, se potrivea cu nemurirea lor. Însă această separare, rod al Înșelăciunii lui Prometeu, care le-a oferit zeilor oasele Învelite sub grăsimea lucioasă, devenise un „rău” pentru oameni, rău urzit de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorică a dualismului iranian (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). 2. Comparația indo-iranianătc "2. Comparația indo‑iraniană" Primul domeniu În care se simte imediat fecunditatea comparației indo-iraniene este, cu siguranță, cel al ritului, cultului și jertfei. Acesta se potrivește bine cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Ferașaoștra și Zarathuștraxe "Zarathuștra", cal (aspa), În D¶j³m³spa, Vșștaspa, Ha¶åataspa. Asemenea nume proprii, obiect al unor riguroase studii recente (Mayrhofer, 1977; Kellens-Pirart, 1988, pp. 67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență” (În limba pahlavi, Sr½șxe "Sro>ș"), care par să constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Iranul antic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 127), considerat un instrument potrivit pentru salvarea credinței și a tradiției de periculoasele influențe străine, care ar fi fost favorizate de căsătoriile mixte: avem de-a face deci cu o segregare rasială care se potrivește bine cu noua politică sasanidă. În khw¶d½dah, pentru care nu există urme În zoroastrismul antic, vedem o formă de endogamie Împinsă la extrem (Gray, 1930, pp. 456 sqq., cf. Frye, 1985; Macuch, 1991, și pentru bibliografie) - abandonată cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastrian dintre cele mai vechi (Boyce și Grenet, 1991, pp. 125 sqq.; Boyce, 1992, pp. 157, 161, nota 35). În cele mai multe cazuri au fost preferate satele (Frye, 1975, pp. 144 sq.), atât pentru siguranță, cât și pentru că acestea erau mai potrivite pentru activitățile În principal agricole care susțineau comunitățile zoroastriene, În general sărace, din Iran. Persecuțiile și masacrele au fost reluate din când În când, nu numai cu flagelul cuceririi mongole la jumătatea secolului al XIII-lea, ci și ori de câte ori autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dus la Încercarea de aplica judecăți restrictive asupra metodelor și reconstrucțiilor sale, chiar din partea unor cercetători de o largă deschidere (cf. Momigliano, 1983). Dar dacă, Într-un mod mai corect, vedem În gândirea lui Dumézil doar o metodologie foarte potrivită pentru reconstruirea culturii indo-europene, atunci chiar și Întrebarea care se pune, dacă această ideologie este valabilă doar pentru indo-europeni sau dacă nu cumva poate fi aplicată și altor grupuri etnice, Își va pierde caracterul dramatic și hotărâtor, pe care Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1941) că În religia romană străveche, acest cuplu este reprezentat de Jupiter și de Dius Fidiusxe "Dius Fidius". În favoarea acestei ipoteze se poate afirma că Fidius este, În mod clar, legat de fides, o valoare a cărei protecție i se potrivește unei divinități de tip mitraic; mai mult, tradiția cea mai veche amintește de faptul că Dius Fidius era divinitatea care garanta jurămintele; de altfel, o rămășiță clară a acestei situații se regăsește În exclamația mediusfidius „Pe zeu! Jur!” Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
seamă, că Îl vor numi pe el; dar aceștia i-au răspuns că nu se tem de nimic altceva decât ca nu cumva să cadă cerul peste ei1. Această temere, pe care grecii trebuie să o fi considerat irațională, se potrivea bine cu Îndrăzneala celților, la fel de irațională În ochii lor. Însă lucrurile stăteau destul de diferit. În cultura indo-europeană se credea că cerul este făcut din piatră, iar urme lexicale ale acestei concepții ajung până În plină epocă istorică: În avestică, asmanînseamnă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vreun interes aparte pentru etnografie. Se poate presupune că se păstra intenționat tăcerea, pentru că prea ușor amintea oricărei persoane culte de practica ionică identică, pomenită În satirele lui Hipponax. Este ocultat astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și anume acea parte care nu este opusă ca sens preferinței unui alt individ asupra alternativelor care se află în sfera sa personală. În cuvintele lui Breyer și Gigliotti, „spre exemplu, ai putea dori să porți ciorapi care nu se potrivesc. Un individ care respectă drepturi poate prefera ca tu să porți ciorapi care se potrivesc, dar să nu își exprime această preferință în cadrul procesului de decizie socială.” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 59]. Un individ cu preferințe empatice este asemănător
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternativelor care se află în sfera sa personală. În cuvintele lui Breyer și Gigliotti, „spre exemplu, ai putea dori să porți ciorapi care nu se potrivesc. Un individ care respectă drepturi poate prefera ca tu să porți ciorapi care se potrivesc, dar să nu își exprime această preferință în cadrul procesului de decizie socială.” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 59]. Un individ cu preferințe empatice este asemănător celui care respectă drepturi, cu o singură diferență importantă. În exemplul anterior, cel legat de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care respectă drepturi, cu o singură diferență importantă. În exemplul anterior, cel legat de obiceiurile în ceea ce privește purtatul ciorapilor, un individ cu preferințe empatice nu numai că nu va fi în dezacord cu tine în a purta ciorapi care nu se potrivesc, ci, mai mult, va avea exact aceeași preferință ca tine. Ea sau el va dori ca tu să porți ciorapi care nu se potrivesc [Breyer și Gigliotti, 1980, pp. 59-60]. Altfel spus, „o persoană cu preferințe empatice este de acord
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
numai că nu va fi în dezacord cu tine în a purta ciorapi care nu se potrivesc, ci, mai mult, va avea exact aceeași preferință ca tine. Ea sau el va dori ca tu să porți ciorapi care nu se potrivesc [Breyer și Gigliotti, 1980, pp. 59-60]. Altfel spus, „o persoană cu preferințe empatice este de acord cu orice persoană care este decisivă într-o alegere între două stări x variante ” [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 61]. De aici, o teoremă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
asemănătoare. footnote>: „Luăm o cursă de mașini. Există trei potențiali concurenți, x, y și z; x este o mașină care este capabilă de a dezvolta o viteză foarte mare, dar y este mai manevrabilă. Din acest motiv, x este mai potrivită pentru o cursă cu mai puțini concurenți, iar y este mai potrivită pentru o cursă aglomerată. De aici, x poate bate pe y într-o competiție între ei doi, însă într-o competiție în care apare și z, y va
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y și z; x este o mașină care este capabilă de a dezvolta o viteză foarte mare, dar y este mai manevrabilă. Din acest motiv, x este mai potrivită pentru o cursă cu mai puțini concurenți, iar y este mai potrivită pentru o cursă aglomerată. De aici, x poate bate pe y într-o competiție între ei doi, însă într-o competiție în care apare și z, y va bate pe x” [Sugden, 1985, p. 170]. Dacă independența față de alternativele irelevante
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mondial. Recomanda scriitorilor modelul clasic latin întrucît latinii "aduc logică, limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul sămănătorist. A fost un romantic îndrăgostit de clasicism. Înainte de a veni în contact cu societatea "Junimea", istoriile lui literare sînt opere de pionierat scrise cu scrupulozitate. După aceea, pur și simplu i-a atacat pe cei care nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se dădeau cîte încă 5.000 de lei cu condiția să-și țină gura. După o vreme, colonelul Marinescu a umplut, plin de solicitudine, străzile din jurul Palatului cu felul de prostituate care-i plăceau lui Carol. Argetoianu le numea curvele potrivite plimbărilor zilnice ale Majestății Sale "ca să-i satisfacă ritualurile masochiste"5. A urmat apoi Magda Wolff, alias Lupescu, o legătură care va fi de mai lungă durată. Povestea de dragoste dintre nepotul Reginei Victoria și al Țarului Alexandru II al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd că operele de critică literară ale lui Iorga reprezintă "fie principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia își vorbeau 113. Sentimentele lui Iorga față de Lucian
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de om așa cum a fost, vol. II, pp. 2-3 13 Prințul moștenitor Ferdinand i-a declarat lui Iorga că intenționează să-și trimită fiii la Potsdam și în Royal Navy. Iorga a replicat că o astfel de educație ar fi potrivită pentru fiii regelui Annamului, nu pentru fiii prințului moștenitor al României. Aceștia trebuiau educați în România. Op. cit., vol. II, p. 179. În studiul său asupra lui Iorga, Oldsen, subliniind faptul că Iorga a fost educat în universități străine, îi reproșa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se răpească averea și femeile. Cu consimțământul tacit al comandanților, Armata Roșie s-a dezlănțuit asupra populației civile din teritoriile germane proaspăt ocupate. În drumul său către vest, Armata Roșie mai violase și prădase (aici, denumirea pradă de război se potrivește, din păcate, perfect) În Ungaria, România, Slovacia și Iugoslavia, Însă cel mai mult au avut de suferit femeile din Germania. În zona germană ocupată de sovietici s-au născut În 1945-1946 Între 150.000 și 200.000 de „bebeluși ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până și Austria a fost exceptată. Printr-un acord al Aliaților din 1943, Austria era declarată oficial „prima victimă” a lui Hitler, urmând să aibă parte de un tratament diferit de cel rezervat Germaniei la sfârșitul războiului. Aranjament care se potrivea cu teoria lui Winston Churchill despre originile prusace ale nazismului (generația sa fusese obsedată de emergența Prusiei În ultima treime a secolului al XIX-lea și de pericolul reprezentat de aceasta pentru stabilitatea europeană). Dar le convenea și celorlalți Aliați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]