15,627 matches
-
heliocentrică". Pentru "Pământ" și "Soare", acest produs formula 7 este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori formula 8 și formula 5. Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie, decât să se multiplice valorile celor doi parametri. Dacă formula 11 , adică dacă masa formula 12 a obiectului pe orbită este foarte mică față de masa formula 13 a corpului central: "Parametrul gravitațional standard" pertinent este relativ la cea mai mare masă formula 13 și nu
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
și reprezentarea formei și dimensiunilor Pământului. Hiparh din Niceea sau "Hipparchus" (circa 190 î.Hr. — circa 120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru reprezentarea suprafeței terestre în plan
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
este descrisă în "„Ăryabhațīya”" (Gitika 3,6; Kalakriya 5; Gola 9,10;). De exemplu, el a explicat că mișcarea aparentă a corpurilor cerești este doar o iluzie (Gola 9), făcând următoarea comparație: Aryabhatiya estimează, de asemenea, circumferința Pământului cu o precizie de 1%, ceea ce este remarcabil. Aryabhata a calculat razele orbitelor planetelor în funcție de distanța Pământ-Soare și perioadele lor de rotație în jurul Soarelui. De asemenea, savantul a dat explicația corectă a eclipselor lunare și solare și explicația că Luna strălucește deoarece reflectă
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
roata, sticla sau moneda. Deși posedau cunoștințe astronomice extrem de avansate, mayașii nu aveau decât unelte din piatră. Mayașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără să fi cunoscut aparatele optice, nici vreun instrument oarecare de precizie și nici nu aveau vreo unitate de timp minimală ca ora sau minutul. Măsurătorile lor se bazau doar pe urmărirea cu ochii, pe calculele de triangulație și pe măsurarea umbrelor. Prin repetarea calculelor, prin „statistică”, prin transmiterea regulată a rezultatelor
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională mușchi-sistem nervos: numărul de neuroni care controlează un grup de mușchi corespunde atât volumului mușchilor respectivi, dar mai ales preciziei și fineții mișcărilor respective. De aceea, la om, zonele din aria motoare a scoarței cerebrale care controlează mâinile și limba sunt mai mari decât cele corespunzătoare membrelor inferioare și trunchiului sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integrează organismul în mediul
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
structurile sale, integrează organismul în mediul de viață, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral comandă mișcări ale trunchiului din regiunea feței, limbii și faringelui-aria motoare a scoarței cerebrale comandă mișcările voluntare ale corpului-nucleii bazali reglează poziția corpului și mișcarea-cerebelul asigură precizia mișcărilor comandate de scoarța cerebrală Este capacitatea aparatului locomotor de a menține stațiunea verticală bipedă (funcția de postură și echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și întregul corp. Cele două funcții sunt inseparabile și se condiționează reciproc, astfel încât
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
a putea opri gloanțele de muschete. Armatele japoneze au învins succesiv armatele coreene folosind combinații între muschete, sulițe și săbii. Deși muschetele japoneze erau superioare arcurilor folosite de coreeni din punct de vedere al penetrării, acestea nu aveau gamă largă, precizie și ratau uneori. Numeroase descrieri din Analele Dinastiei Joseon precum și din diverse jurnale ale oficialilor și comandanților coreeni arată că puștile nu garantau victoria dacă erau folosite singure. Prin folosirea atât a muschetelor cât și a ,brațului rece” (săbii, lănci
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
aproape și nu aveau experiență și disciplină. Astfel, soldaților coreeni le-a fost imposibil să țină liniile în fața soldaților japonezi. Următoarele cuvinte ale oficialului coreean Shi-eon Lee către rege arată clar această slăbiciune: Regele:" ,Ai spus că muschetele japoneze au precizie scăzută. Atunci de ce au armatele coreene atâtea probleme cu combaterea acestora?”" Shi-eon Lee:" Soldații coreeni tremură în fața inamicului și sunt gata să fugă pentru a se salva chiar înainte ca inamicul să atace. În ceea ce privește comandanții, ei rareori își părăsesc pozițiile
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, (21 iulie 1620, La Flèche - 12 iulie 1682, Paris) a fost un astronom și un geodez francez. A fost primul care a calculat, cu precizie, rază Pământului. A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand. În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Stiinte la fondarea acesteia la
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Stiinte la fondarea acesteia la Paris, în 1666. În 1667-1668 a lucrat împreună cu astronomul Adrien Auzout. Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru. În 1669-1670 Academia de Stiinte l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens. Măsurătorile prin triangulație l-au condus la un rezultat de 111 până la 112 km pentru un
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
despre studiile sale asupra mișcării corpurilor în cădere și evidențiază efectul rezistenței aerului, care este influențat de mărimea și forma corpului în cădere. În acea perioadă nu exista niciun procedeu de obținere a vidului și nici metode de măsurare cu precizie a timpului. Dar Galilei are ideea de a utiliza planul înclinat, remarcând că rostogolirea unei bile pe acesta este similară căderii, dar cu o reducere a efectului gravitației și o încetinire a mișcării, care astfel poate fi studiată mai ușor
Cădere liberă (fizică) () [Corola-website/Science/333240_a_334569]
-
și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și ele să permită estimarea diametrului solar. Tehnicile actuale cele mai performante permit evaluarea mărimii diametrului solar cu o precizie de plus sau minus 35 de kilometri.
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
Al-Sufi, va continua în întregul Ev Mediu și în Renaștere, până la publicarea lucrării "Uranometria", care va folosi cel mai bun catalog stelar disponibil în epoca redactării sale, catalogul lui Tycho Brahe. Catalogul lui Brahe conține 1005 stele, reperate cu o precizie de ordinul unui minut de arc. La moartea lui Brahe, survenită în 1602, nu fusese încă publicat, însă manuscrise ale catalogului erau în circulație în toată Europa, încă din 1598. Nimeni nu știa cum Bayer, magistrat la Augsburg și care
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
ale catalogului erau în circulație în toată Europa, încă din 1598. Nimeni nu știa cum Bayer, magistrat la Augsburg și care nu era afiliat niciunei societăți savante din epocă își procurase un exemplar; este sigur că acest catalog, de o precizie niciodată atinsă până atunci, i-a servit de bază la realizarea atlasului său ceresc. Totuși, tabelele lui Brahe, măsurate din Danemarca, nu listau stelele cele mai australe. Pentru a realiza cea de-a 49-a planșă a atlasului său, care
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
în ordinea descrescătoare a strălucirii lor. Astfel, steaua cea mai strălucitoare din constelație posedă denumirea Alpha (α), următoarea Beta (β), și așa mai departe cu cele 24 de litere din alfabetul grec. Totuși, mijloacele tehnice ale epocii nepermițând clasarea cu precizie a stelelor în ordinea magnitudinii , Bayer le-a grupat pe fiecare dintre ele în șase „clase” diferite, stelele de magnitudinea întâi fiind cele mai strălucitoare, iar cele de magnitudinea a șasea fiind cele mai slab strălucitoare. Apoi, în interiorul unei aceleiași
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată de o riglă divizată în grade pentru a permite determinarea poziției fiecărei stele cu o precizie de o fracțiune de grad. Aceste rigle sunt numerotate din cinci în cinci grade, iar o linie leagă riglele superioare de cele inferioare la fiecare 30 de grade. În sfârșit, rigla gradată este repetată de-a lungul eclipticii. O bandă
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12 și 1/33 din masa lui Orcus
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12 și 1/33 din masa lui Orcus (comparativ cu Charon, care are 1/8 din masa lui Pluto, și a Lunii, cu masa de 1/81 din cea a Pământului). Orcus
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
și 50% respectiv din suprafața corpurilor. Asta înseamnă că proporția de gheață de la suprafață este mai mică decât cea de pe Charon, dar asemănătoare cu cea a lui Triton. Mai târziu, în 2008-2010, noi observații în spectrul infraroșu de mai mare precizie au descoperit alte trăsături spectrale. Între acestea se găsește o importantă bandă de absorbție la 1,65 μm, care indică spre prezența apei sub formă cristalină pe suprafața lui Orcus, și o nouă bandă de absorbție la 2,22μm. Nu
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
fi găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui corp astronomic implică măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar o determinare imprecisă a orbitei. Când se descoperă un obiect de importanță mare (ca asteroizi cu o șansă de a lovi Pământul), cercetătorii
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
calculat o orbită apropiată de Pământ. Imaginile arhivate au surprins obiectul încă de pe 23 februarie 1950, când a primit numele provizoriu "1950 DA" și apoi a fost pierdut timp de jumătate de secol. Distanța mare dintre observații a permis o precizie neobișnuit de mare a calculului orbitei și în urma acestuia s-a dovedit că asteroidul avea de fapt o mică șansă de a se ciocni cu Pământul. După determinarea orbitei cu suficientă precizie, corpul poate primi un număr alături de nume (în
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
secol. Distanța mare dintre observații a permis o precizie neobișnuit de mare a calculului orbitei și în urma acestuia s-a dovedit că asteroidul avea de fapt o mică șansă de a se ciocni cu Pământul. După determinarea orbitei cu suficientă precizie, corpul poate primi un număr alături de nume (în acest caz, (29075) 1950 DA). Asteroidul 69230 Hermes a fost descoperit în anul 2003 și numerotat, dar a mai fost descoperit în imagini de arhivă din 1937, când a primit un nume
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
poezie populară americană. Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără repetarea de clișee tradiționale. Stilul său vocal inimitabil, cu un simț generos al libertății de interpretare, (după cum se vede în cele câteva versiuni ale cântecului „Come on în
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
pentru toate maximele fluxului. Definirea setului de măsurători NAVD88 utilizează definiția Helmert a înălțimii ortometrice, ce calculează localizarea unui geoid (care aproximează nivelul mării) prim modelarea intensității grăvității local. Modelul și setul de măsurători NAVD88 se bazează pe măsurătorile de precizie ridicată existente atunci și rămân astfel în ciuda progreselor ulterioare semnificative în modelarea matematică a geoizilor, precum și progresele înregistrate în măsurarea intensității câmpului gravitațional. Setul NAVD88 a înlocuit setul de date cunoscut ca (NGVD29), cunoscut anterior sub denominarea de . Deși diferențele
North American Vertical Datum of 1988 () [Corola-website/Science/334706_a_336035]
-
se îngustează spre nas. Ochii și urechile mici. Tălpile sunt de obicei fără peri. Ghearele de pe membrele anterioare sunt ascuțite și curbate. În regiunea anală au glande anale mici ce produc secreții urât mirositoare, respingătoare. Unele specii pot împroșca cu precizie secrețiile direct în ochii dușmanului, așa cum fac sconcșii. Posedă 2 sau 3 perechi de mamelele. Formula dentară: 3•1•3-4•2/3•1•3-4•2= 36-40 Blana diferă după specie și este de obicei moale, cu peri scurți și moi
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]